ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5508/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București reclamantul I.D., cetățean din Republica Moldova în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Autoritatea

Națională pentru Cetățenie (ANC) și E.N.E. în calitate de Președinte A.N.C, a

cerut ca prin hotărârea pe care instanța de judecată o va pronunța, să se

constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române și pe cale de consecință să fie obligați să-i

analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetățeniei române în termen de

maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, emițând

ordinul de acordare a cetățenie române.

De asemenea, a solicitat obligarea

pârâților la plata de daune interese în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de

întârziere, 1000 lei cu titlu de daune morale.

Prin sentința nr. 3907 din 13

octombrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea

reclamantului I.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,

Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E., în sensul că a fost constatat

refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii de redobândire a

cetățeniei române și a obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a sentinței.

A fost respins capătul de cerere

privind plata daunelor morale.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că

acțiunea

reclamantului este întemeiată în parte.

Curtea a constatat că de la data

depunerii cererii reclamantului au trecut mai mult de 4 ani de zile, termenul

fiind exagerat de lung și tinzând la negarea dreptului reclamantului la

dobândirea cetățeniei române.

Faptul că legea specială nu prevede un

anumit termen nu însemnă că autoritatea pârâtă poate să soluționeze cererea

oricând, ci aceasta trebuie efectuată într-un termen rezonabil. Nici faptul că

soluționarea cererii depinde de anumite demersuri întreprinse pe lângă alte

autorități nu este de natură să justifice o întârziere de 4 ani și jumătate,

așa cum s-a întâmplat în cauza de față.

Curtea a constatat că autoritatea

pârâtă întârzie în mod nejustificat în soluționarea cererii reclamantului,

motiv pentru care se impune stabilirea unui termen cert, rezonabil, înăuntrul

căruia autoritatea pârâtă să procedeze la soluționarea cererii.

Instanța apreciază că termenul de 30

de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii este rezonabil, având în vedere

numărul mare de cereri formulate și demersurile ce trebuie întreprinse pentru

lămurirea situației reclamantei.

Referitor la daunele interese și

morale, în raport de prevederile art. 998-999 C. civ., solicitarea urmează a fi

respinsă, reclamantul nefăcând dovada producerii acestora.

Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

A. Recursul Ministerului Justiției

Recurentul a criticat hotărârea

instanței de fond, indicând ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât

începând cu data de 10 martie 2010 Autoritatea Națională pentru Cetățenie a

devenit operațională și are competența de a soluționa cererea referitoare la

obiectul pretenției deduse judecății.

De asemenea, a arătat că sentința

instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește obligarea pârâtului la

plata cheltuielilor de judecată.

B.

Recursul Autorității Naționale pentru

Cetățenie

Recurenta a indicat ca temei de recurs

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătând că hotărârea instanței de

fond cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. A criticat

hotărârea pronunțată de instanța de fond, întrucât a considerat că instanța nu

a soluționat excepțiile procesuale invocate, nu a examinat mijloacele de probă

existente la dosarul cauzei și nu a motivat hotărârea.

S-a arătat faptul că instanța nu a

analizat actele și lucrările dosarului, întrucât a fost reținută o altă

situație de fapt, străină de natura cauzei.

II.

Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs

formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va admite recursurile formulate și rejudecând cauza

pe fond va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca

rămase fără obiect cererile privind obligarea pârâtului la analizarea cererii de

redobândire a cetățeniei și constatarea refuzului nejustificat pentru

considerentele ce urmează:

Î

n

conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au

îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale.

Analizând excepția lipsei de interes

invocată în cauză, Înalta Curte a constatat că excepția este neîntemeiată și o

va respinge ca atare, având în vedere următoarele argumente.

Condiția interesului în exercitarea

căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art. 129 din

Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești pot

exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile „interesate".

Recurentul nu este suficient să aibă

capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală, ci

mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac,

constând în remedierea, cu prilejul soluționării recursului, a hotărârii

judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.

Or, interesul recurentei ANC în

exercitarea căii de atac poate fi nu numai material ci și moral, sau și

material și moral, și Înalta Curte constată că interesul recurentei

îndeplinește atributele de a fi legitim, de a fi născut, actual și de a fi

personal.

Astfel fiind, Înalta Curte a constatat

că recurenta Autoritatea Națională pentru Cetățenie justifică un interes în

promovarea recursului de față.

Cu privire la fondul acțiunii deduse

judecății, Înalta Curte reține faptul că cererea reclamantului de redobândire a

cetățeniei române, înregistrată la secretariatul Comisiei pentru cetățenie sub

nr. 2811/RD/2003 a fost analizată și avizată pozitiv de Comisie la data de 12

aprilie 2010, iar ulterior, prin Ordinul nr. 122/P din 24 august 2010 emis de

Președintele Autorității pentru Cetățenie a fost aprobată și cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române, acesta figurând pe anexa 1 la

poziția nr. 157.

In aceste condiții, soluția instanței

pronunțată la data de 13 octombrie 2010, de obligare a pârâtei să îndeplinească

o obligație deja executată, este o soluție nelegală, iar Înalta Curte din

aceste motive va modifica hotărârea atacată în sensul de respingere a capetelor

de cerere admise de instanța fondului și de menținere a capetelor de cerere

deja respinse de instanța fondului.

Pentru toate aceste motive, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursurile formulate și rejudecând cauza pe fond va modifica în parte sentința

atacată în sensul că va respinge ca rămase fără obiect cererile privind

obligarea pârâtului la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei și

constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes a

Autorității Naționale pentru Cetățenie în formularea recursului.

Admite recursurile formulate de

Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției împotriva

sentinței nr. 3907 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtului la analizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române și constatarea refuzului

nejustificat ca rămase fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 noiembrie 2011.