ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta M.C. a

chemat în judecată M.J.L.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâtul să constate refuzul nejustificat al acestuia de a soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române și pe cale de consecință, obligarea lui să

procedeze la analizarea, avizarea cererii reclamantei de redobândire a

cetățeniei în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

instanței și plata de către pârât în favoarea reclamantei de daune morale în

cuantum de 1000 lei.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a depus dosarul de redobândire a cetățeniei române la

data de 9 februarie 2009, la S.C.A. din Chișinău, care a fost transmisă

ulterior de către M.A.E. – D.C.B.

De la momentul

înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române și până în prezent,

reclamanta a arătat că s-a interesat periodic cu privire la Stadiul soluționării dosarului și, că de fiecare dată i s-a comunicat că aceasta se află în

lucru, astfel că, în opinia sa, atitudinea pârâtului reprezintă refuzul nejustificat

al acestuia de a-i soluționa cererea.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1009

din 24 februarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamantă, constatând refuzul

nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea și obligându-l să procedeze

la analizarea/verificare cererii de cetățenie română în termen de 30 de zile de

la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Totodată, a obligat pârâtul

la plata sumei de către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în condițiile în care Legea nr. 21/1991,

nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuții în domeniu are

obligația de a soluționa cererile formulate de persoane care dovedesc

redobândirea cetățeniei române, se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în

norma generală și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii,

într-un termen rezonabil.

Împotriva acestei

soluții, a formulat recurs pârâtul M.J.L.C.

Recurentul a

susținut, în esență, următoarele:

Hotărârea pronunțată

este netemeinică și nelegală în considerarea faptului că deși cererea

reclamantei era soluționată,instanța de fond, în mod eronat, a dispus obligarea

Ministerului Justiției la analizarea acesteia în termen de 30 de zile de la

rămânerii irevocabilă a hotărârii si la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a

reținut, pe de o parte, că M.J.L.C. nu a formulat apărări în cauză, iar pe de

altă parte, a înlăturat apărarea pârâtului, în sensul că este în imposibilitate

de a respecta dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004, având

în vedere capacitatea limitată a S.C.A.R. la Chișinău. Reținerile instanței de fond privind apărările pârâtului sunt contradictorii,astfel

fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru termenul din

17 februarie 2010, M.J.L.C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în

ședința din 10 februarie 2010, cererea reclamantei a fost examinată și avizată

pozitiv de Comisia pentru cetățenie care a întocmit raportul prevăzut de art. 17

și 18 din Legea nr. 21/1991, pe care l-a înaintat ministrului justiției.

Ca atare, instanța de

fond nu a reținut că cererea reclamantei a fost avizată pozitiv și deci se

impunea respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Este eronată soluția

instanței de fond și în privința obligării pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată, din moment ce acțiunea a rămas fără obiect.

În raport de cele de

mai sus, sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este

nefondat.

Ipoteza normativă reglementată

în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează situația în care hotărârea recurată

conține motive ce sunt în contradicție unele cu altele și nu converg spre

soluția din dispozitiv, or, în speță, ambele afirmații cu privire la conduita

pârâtului ilustrează poziția acestuia care exprimă refuzul de a rezolva cererea

reclamantei, și conduc, finalmente, la soluția pronunțată de judecătorul

fondului. Pe de altă parte este de remarcat că afirmația referitoare la capacitatea

limitată de preluare a dosarelor de redobândire a cetățeniei a fost exprimată

în corespondența dintre pârât și reclamantă, pe când susținerea că M.J.L.C. nu

a formulat apărări în cauză se referă la conduita pârâtului după sesizarea instanței

de judecată.

În ceea ce privește

criticile întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu pot fi

primite chiar dacă cele afirmate în recurs corespund realității, în sensul că Comisia

pentru cetățenie a vizat favorabil cererea reclamantei, la data de 10 februarie

ce s-a produs la data de 21 septembrie 2009, după o perioadă lungă de pasivitate

din partea M.A.E. în privința soluționării cererii adresată acestuia.

Așadar, corect prima

instanță a reținut, raportat la data depunerii dosarului de redobândire a

cetățeniei, că atitudinea pasivă a pârâtului reprezintă un refuz nejustificat

de rezolvare a cererii formulată de reclamanta M.C., conform Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Referitor la

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, acesta este într-o evidentă

culpă procesuală, demersul judiciar al reclamantei fiind determinat de atitudinea

de pasivitate manifestată de M.A.E. Avizarea cererii la 6 luni de la data promovării

acțiunii la Curtea de Apel București nu înlătură culpa acestuia, astfel că în  mod

corect a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei,

conform art. 274 C. proc. civ., soluție ce se impune chiar în ipoteza în care instanța

ar fi respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect, în raport de

avizarea tardivă a cererii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 1009 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2011.