ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.C. a chemat în judecată M.J.L.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să constate refuzul nejustificat al acestuia de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și pe cale de consecință, obligarea lui să procedeze la analizarea, avizarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței și plata de către pârât în favoarea reclamantei de daune morale în cuantum de 1000 lei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a depus dosarul de redobândire a cetățeniei române la data de 9 februarie 2009, la S.C.A.

din Chișinău, care a fost transmisă ulterior de către M.A.E. – D.C.B. De la momentul înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române și până în prezent, reclamanta a arătat că s-a interesat periodic cu privire la Stadiul soluționării dosarului și, că de fiecare dată i s-a comunicat că aceasta se află în lucru, astfel că, în opinia sa, atitudinea pârâtului reprezintă refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluționa cererea. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1009 din 24 februarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamantă, constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea și obligându-l să procedeze la analizarea/verificare cererii de cetățenie română în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în condițiile în care Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuții în domeniu are obligația de a soluționa cererile formulate de persoane care dovedesc redobândirea cetățeniei române, se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii, într-un termen rezonabil. Împotriva acestei soluții, a formulat recurs pârâtul M.J.L.C. Recurentul a susținut, în esență, următoarele: Hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală în considerarea faptului că deși cererea reclamantei era soluționată,instanța de fond, în mod eronat, a dispus obligarea Ministerului Justiției la analizarea acesteia în termen de 30 de zile de la rămânerii irevocabilă a hotărârii si la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a reținut, pe de o parte, că M.J.L.C. nu a formulat apărări în cauză, iar pe de altă parte, a înlăturat apărarea pârâtului, în sensul că este în imposibilitate de a respecta dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004, având în vedere capacitatea limitată a S.C.A.R. la Chișinău. Reținerile instanței de fond privind apărările pârâtului sunt contradictorii,astfel fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Pentru termenul din 17 februarie 2010, M.J.L.C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în ședința din 10 februarie 2010, cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991, pe care l-a înaintat ministrului justiției.

Ca atare, instanța de fond nu a reținut că cererea reclamantei a fost avizată pozitiv și deci se impunea respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect. Este eronată soluția instanței de fond și în privința obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, din moment ce acțiunea a rămas fără obiect. În raport de cele de mai sus, sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Ipoteza normativă reglementată în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează situația în care hotărârea recurată conține motive ce sunt în contradicție unele cu altele și nu converg spre soluția din dispozitiv, or, în speță, ambele afirmații cu privire la conduita pârâtului ilustrează poziția acestuia care exprimă refuzul de a rezolva cererea reclamantei, și conduc, finalmente, la soluția pronunțată de judecătorul fondului.

Pe de altă parte este de remarcat că afirmația referitoare la capacitatea limitată de preluare a dosarelor de redobândire a cetățeniei a fost exprimată în corespondența dintre pârât și reclamantă, pe când susținerea că M.J.L.C. nu a formulat apărări în cauză se referă la conduita pârâtului după sesizarea instanței de judecată. În ceea ce privește criticile întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu pot fi primite chiar dacă cele afirmate în recurs corespund realității, în sensul că Comisia pentru cetățenie a vizat favorabil cererea reclamantei, la data de 10 februarie 2010. Acest fapt este mult ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, ce s-a produs la data de 21 septembrie 2009, după o perioadă lungă de pasivitate din partea M.A.E.

în privința soluționării cererii adresată acestuia. Așadar, corect prima instanță a reținut, raportat la data depunerii dosarului de redobândire a cetățeniei, că atitudinea pasivă a pârâtului reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii formulată de reclamanta M.C., conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, acesta este într-o evidentă culpă procesuală, demersul judiciar al reclamantei fiind determinat de atitudinea de pasivitate manifestată de M.A.E. Avizarea cererii la 6 luni de la data promovării acțiunii la Curtea de Apel București nu înlătură culpa acestuia, astfel că în mod corect a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, conform art. 274 C. proc.

civ., soluție ce se impune chiar în ipoteza în care instanța ar fi respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect, în raport de avizarea tardivă a cererii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 1009 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.