ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamantul P.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, anularea concursului de evaluare a

cunoștințelor și a aptitudinilor manageriale organizat de către pârâtă la data

de 12 mai 2009 și a tuturor actelor emise în urma desfășurării acestui concurs,

respectiv a numirilor pe funcții de director coordonator în subordinea pârâtei,

precum și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 Euro,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în data de 12 mai 2009 s-a organizat concursul de

evaluare a cunoștințelor și a aptitudinilor manageriale, în vederea ocupării

posturilor de director coordonator în subordinea pârâtei, iar pentru susținerea

acestui concurs trebuia depus un proiect managerial, ce trebuia susținut,

proiect însă care i-a fost respins. Împotriva hotărârii de respingere a

formulat contestație care, de asemenea, a fost respinsă, fără a i se aduce la

cunoștință motivele.

Reclamantul a mai

arătat că în cauză nu au fost comunicate criteriile care au stat la baza

verificării concursului, iar comisia de examinare nu a fost constituită

potrivit prevederilor O.G. nr. 37/2009.

Reclamantul a

precizat acțiunea, în sensul că față de petitul nr. 1 din acțiune înțelege să

solicite anularea concursului de evaluare a cunoștințelor și aptitudinilor

manageriale organizat de pârâtă în data de 12 mai 2009 pentru A.J.O.F.M. Arad,

precum și a tuturor actelor emise de aceasta în urma desfășurării acestui

concurs, respectiv a numirii pe funcția de director coordonator al A,J.O.F.M.

Arad a domnului H.M.

Totodată, a solicitat

introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Muncii Familiei și

Protecției Sociale având în vedere că este emitentul Ordinului nr. 616/2009 ce

a reglementat modalitatea de organizare a concursului contestat și, de

asemenea, a pârâtului H.M., solicitând anularea ordinului de numire în funcție

a acestuia.

Prin întâmpinare,

pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă București a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în vederea respectării prevederilor

imperative ale art. IV alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 37/2009, prin Ordinul

nr. 616 din 05 mai 2009, emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

s-a prevăzut modalitatea de organizare în perioada 12 – 19 mai 2009 a evaluării candidaților pe baza proiectelor de management prezentate de aceștia. În privința

capătului de cerere ce vizează obligarea la plata daunelor morale a solicitat

respingerea acestuia, întrucât reclamantul nu a arătat în cea anume constă

prejudiciul moral suferit, iar cuantumul acestora este exagerat și

nejustificat.

Pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin întâmpinare, a invocat în

principal lipsa unui act administrativ vătămător pentru reclamant și excepția

inadmisibilității acțiunii, întrucât din prevederile O.U.G. nr. 37/2009 nu

rezultă că împotriva evaluării cunoștințelor și aptitudinilor manageriale se

poate face contestație la instanțele judecătorești. De asemenea, a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, pentru că pârâta A.N.O.F.M.

București este o instituție publică centrală cu personalitate juridică care

poate sta în instanță în nume propriu și faptul că reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii procedurii prealabile.

La termenul de

judecată din 22 martie 2010, reclamantul a renunțat verbal la judecata acțiunii

față de pârâtul H.M., arătând că nu mai înțelege să atace nici ordinul de

numire a acestuia în funcția de director coordonator al A.J.O.F.M. Arad.

instanțe

Prin sentința nr. 157

din 22 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.S. în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și,

în consecință, a anulat concursul de evaluare a cunoștințelor și a

aptitudinilor manageriale organizat de pârâtă la data de 12 mai 2009 pentru

ocuparea funcției de director coordonator al A.J.O.F.M. Arad.

Prin aceeași

sentință, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2500 lei

reprezentând cheltuieli de judecată, a respins acțiunea reclamantului în ceea

ce privește plata daunelor morale și față de pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, luând act de renunțarea reclamantului la judecata

petitului privind anularea ordinului de numire a pârâtului H.M. în funcția de

director coordonator al A.J.O.F.M. Arad.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, prima instanță a reținut, în esență, că nu se justifică în raport de

faptul că această autoritate nu a organizat concursul contestat de reclamant,

iar celelalte excepții invocate de acest pârât prin întâmpinare nu se mai

impune a fi analizate.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, că în vederea aplicării prevederilor

imperative ale art. IV alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 37/2009, prin Ordinul

nr. 616 din 05 mai 2009, emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale s-a prevăzut modalitatea de organizare în perioada 12 – 19 mai 2009 a evaluării candidaților pe baza proiectelor de management prezentate de aceștia, fiind

constituie și comisiile prevăzute în anexa 1 la acest act administrativ.

În urma organizării

concursului de evaluare anterior menționat, reclamantul a fost declarat respins

așa cum rezultă din fișa cuprinzând rezultatul evaluării cunoștințelor și

aptitudinilor manageriale pentru ocuparea funcțiilor de director coordonator și

director coordonator adjunct în cadrul A,J.O.F.M. Arad. Împotriva acestui

rezultat reclamantul a formulat contestație, iar prin răspunsul emis sub nr. 1419

din 14 mai 2009 i s-a comunicat faptul că a fost respinsă contestația, fiind

menținut rezultatul final al evaluării astfel desfășurate.

Prima instanță a

reținut că respectivul concurs de evaluare contestat în cauză a fost organizat

în baza O.U.G. nr. 37/2009, act normativ a cărui neconstituționalitate a fost

constatată ulterior de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009, legea pentru aprobarea acestei ordonanțe fiind declarată

neconstituțională.

Totodată, prima

instanță a reținut că organizarea concursului desfășurat în perioada 12 – 19

mai 2009 s-a realizat inclusiv cu încălcarea prevederilor art. IV alin. (5) din

O.U.G. nr. 37/2009, unde se stipulează expres că evaluarea candidaților și a

proiectelor de management prezentate de aceștia se face de comisii constituite

la nivelul ordonatorului principal de credite, comisii formate din specialiști

din domeniul de activitate respectiv și din care face parte în mod obligatoriu

și un reprezentat al instituției prefectului din județul respectiv, or, această

din urmă condiție nu a fost respectată în cauză.

De asemenea, deosebit

de nelegala funcționare a comisiei de evaluare rezultată din lipsa unuia dintre

membri, a cărui participare era obligatorie potrivit dispozițiilor legale ce au

reglementat modalitatea de organizare a concursului, prima instanță a reținut

și faptul că fișa de evaluare a reclamantului nu cuprinde nici o referire

privitoare la modul în care membrii comisiei au evaluat cunoștințele

candidatului și nici proiectul de management depus de acesta, nefiind indicate

criteriile luate în considerare la acordarea punctajului.

Într-adevăr, atât O.U.G.

nr. 37/2009, cât și Ordinul nr. 616/2009, emis în vederea executării

dispozițiilor ordonanței privind organizarea concursului de evaluare, nu

cuprind nicio referire cu privire la modalitatea de acordare a punctajului sau

criteriile care au stat la baza verificării cunoștințelor candidaților, dar

aceasta nu înseamnă că în lipsa acestor criterii comisia poate proceda în mod

arbitrar la evaluarea candidaților, ci, dimpotrivă, este obligată, în baza principiilor

privind transparența decizională ce trebuie să guverneze orice activitate a

unei autorități sau instituții publice, să procedeze în prealabil la aducerea

la cunoștință a criteriilor obiective ce au stat la baza procedurii de

evaluare.

În privința daunelor

morale solicitate de reclamant în cuantum de 10.000 Euro, prima instanță a apreciat

că reclamantul nu a făcut dovada că efectiva organizare a concursului de

evaluare a aptitudinilor sale manageriale l-a expus disprețului sau

neîncrederii altor persoane sau instituții. Faptul că în urma concursului de

evaluare reclamantul a fost declarat respins nu poate constitui prin el însuși

un prejudiciu moral de natură a fi reparat, iar pe de altă parte participarea acestuia

la această evaluare a reprezentat o opțiune personală. În fine, s-a considerat că

măsura anulării concursului astfel organizat reprezintă o modalitate suficientă

de reparare a eventualului prejudiciu suferit de reclamant.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamantul P.S. pentru motivele prevăzute de art. 304

punctele 8 și 9 C. proc. civ. și pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea

Forței de Muncă, care nu a încadrat în drept criticile formulate.

3.1. Recursul

formulat de reclamant

Recurentul-reclamantul

a criticat sentința atacată sub aspectul daunelor morale cerute, susținând că

în mod greșit prima instanță a respins acest capăt de cerere, întrucât

solicitarea sa este justificată având în vedere prejudiciul de imagine cauzat

prin modul în care a fost declarat respins în urma concursului de evaluare a

cunoștințelor și a aptitudinilor manageriale organizat de pârâtă la data de 12

mai 2009, organizat de pârâtă în baza unui act normativ a cărui

neconstituționalitate a fost constatată ulterior prin decizia nr. 1257 din 07

octombrie 2009 a Curții Constituționale, constatându-se că prin O.U.G. nr.

37/2009 a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, în

sensul încălcării prevederilor art. 15 alin. (6) din Constituție.

Totodată, a arătat că,

urmare a eliberării din funcția publică de conducere și pierderii veniturilor

curente, a fost pus în situația de a accepta angajarea pe o funcție inferioară

celei deținute, mai slab remunerată, suferind astfel un șoc de mare intensitate

de ordin psihic, dat fiind faptul că aceste venituri stăteau la baza

întreținerii familiei.

3.2.Recursul declarat

de pârâtă

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este

netemeinică și nelegală, întrucât prin O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri

de îmbunătățire a activității administrației publice s-a reglementat

desființarea funcțiilor publice, a funcțiilor publice specifice și a posturilor

încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al

serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile administrativ – teritoriale, iar

la lit. D( punctul 5 din lista anexă la acest act normativ, sunt incluse și agențiile

pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București.

Prin dispozițiile

imperative ale O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la data organizării concursului, evaluarea

cunoștințelor și aptitudinilor manageriale pe baza unor proiecte de management

se organizează de ordonatorii principali de credite în subordinea, în

coordonarea sau sub autoritatea cărora funcționează serviciile publice

deconcentrate respective, în termen de maximum 32 de zile de la data intrării

în vigoare a acestei ordonanțe, astfel că în mod legal în raport de legislația în

vigoare a avut loc respectivul concurs, a cărui nelegalitate a fost reținută

eronat de instanță, ca urmare a constatării neconstituționalității actului

normativ în temeiul căruia a fost organizat.

În concluzie, recurenta-pârâtă

a susținut că evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale ale

recurentului-reclamant s-a efectuat cu respectarea întocmai a prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009, act normativ aflat în vigoare la data efectuării acesteia, precum

și a dispozițiilor Ordinului nr. 616 din 05 mai 2009 al Ministrului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Recurentul-reclamant

a supus controlului instanței de contencios administrativ concursul

de evaluare a

cunoștințelor și a aptitudinilor manageriale organizat de către pârâtă la data

de 12 mai 2009, în vederea ocupării posturilor de director coordonator în

subordinea pârâtei, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, în urma

căruia reclamantul a fost declarat respins.

1.1. Cu privire la

recursul declarat de

pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

Înalta Curte reține

că întemeiat a apreciat prima instanță nelegalitatea concursului de evaluare dedus

judecății, fiind organizat în temeiul unei ordonanțe de urgență în privința

căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională.

Criticile formulate

în recurs, în sensul că instanța trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G

nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la

data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, nu pot

fi reținute, o astfel de abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei

susținute de recurentă, în sensul că evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor

manageriale este legală pentru că O.U.G. nr. 37/2000 era în vigoare la data organizării

concursului, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care

nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția

efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei

declarate neconstituționale.

Astfel, se constată

că desființarea funcției publice deținute de reclamant prin O.U.G nr. 37/2009

este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost

declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura

reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei

dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element

al securității sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziții au

fost încălcate în cauză.

1.2. Cu privire la

recursul declarat de reclamantul P.S.

Criticile recurentului

cu privire la respingerea capătului de cerere privind daunele morale solicitate

sunt neîntemeiate.

În acord cu hotărârea

primei instanțe, care este pusă la adăpost de orice critică, prin anularea

concursului organizat se realizează o reparație morală îndestulătore a

eventualului prejudiciu suferit de reclamant, în acest sens pronunțându-se și

Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( e.g., cauza Cumpănă și Mazăre c.

României).

În plus, existența

unui prejudiciu, ca temei pentru acordarea daunelor morale solicitate, nu poate

fi constatată în raport de cauza juridică a evaluării efectuate de autoritatea

pârâtă pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009.

Funcția publică de

conducere ocupată de recurentul-reclamant a fost desființată prin dispoziția

cuprinsă în art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, iar concursul organizat a

reprezentat numai executarea practică, efectivă a respectivei prevederi legale,

astfel că nu sunt întrunite cerințele legale pentru stabilirea răspunderii

patrimoniale a agenției pârâte, în calitate de emitentă a rezultatului final a

procedurii de evaluare în aplicarea unui act normativ de nivel superior.

pronunțată în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile ca nefondate, constatând că nu există motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursurile declarate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și P.S.

împotriva sentinței nr. 157 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.