ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2189/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2011 pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul P.Ș.O. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.O.F.M.”), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Ordinelor emise de președintele A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010 și nr. 72 din 15 februarie 2011, obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin de numire în funcția publică de conducere de director executiv la Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.J.O.F.M.

Arad”), astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, și la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei, cu cheltuieli de judecată. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel. Prin sentința civilă nr. 579 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a admis în parte cererea reclamantului; - a dispus anularea parțială a Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M.

nr. 72 din 15 februarie 2011, în partea vizând constatarea imposibilității reintegrării reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Arad; - a menținut în rest cele două ordine; - a obligat pârâta A.N.O.F.M. la emiterea unui nou ordin prin care să dispună reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad începând cu data eliberării sale din această funcție, ca urmare a emiterii Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, și până la data de 31 octombrie 2009; - a respins în rest acțiunea; - a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli parțiale de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a ocupat funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M.

Arad, din care a fost eliberat, ca urmare a desființării acestei funcții, în baza art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, care a fost anulat prin sentința civilă nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 594/59/2009, astfel cum a fost modificată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad și plata diferenței de drepturi salariale dintre funcția de director executiv și cea de șef de serviciu, pe care a ocupat-o după eliberarea din funcție, începând din data de 24 aprilie 2004 și până la reintegrarea efectivă.

În executarea acestei hotărâri judecătorești a fost emis Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, prin care, la art. 1, s-a dispus anularea Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009 și, începând cu data emiterii sale, reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, iar, la art. 2, s-a dispus plata către acesta, în condițiile legii, a diferențelor de drepturi salariale stabilite prin hotărârile judecătorești arătate și încetarea efectelor Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 397 din 22 mai 2009 (prin care acesta a fost numit în funcția publică de șef serviciu la A.J.O.F.M. Arad). Ulterior, pârâta A.N.O.F.M.

a considerat că reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad este imposibil de realizat, întrucât persoana respectivă și-a pierdut capacitatea de muncă în mod definitiv. Din înscrisurile depuse la dosar că, la data expirării preavizului de 30 de zile acordat prin Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, respectiv din data numirii reclamantului în funcția de șef serviciu la A.J.O.F.M. Arad (22 mai 2009), acesta și-a pierdut temporar capacitatea de muncă și a beneficiat de concedii medicale în mod neîntrerupt în perioada 22 mai 2009 - 31 octombrie 2009 (filele 60-70 dosar). La data de 20 octombrie 2009, a fost emisă Decizia asupra capacității de muncă nr. 297 din 20 octombrie 2009, prin care s-a stabilit că reclamantul și-a pierdut capacitatea de muncă, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.

În baza acestei decizii, Casa Județeană de Pensii Arad a emis Decizia nr. 271081 din 16 noiembrie 2009 (fila 51 dosar), pentru acordarea pensiei de invaliditate, începând cu data de 01 noiembrie 2009. La data de 28 octombrie 2009, făcând referire la pensia de invaliditate astfel stabilită, reclamantul a solicitat suspendarea raportului de serviciu în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, cererea sa fiind aprobată prin Dispoziția A.J.O.F.M. Arad nr. 78 din 30 octombrie 2009. Prin Decizia asupra capacității de muncă nr. 244 din 28 ianuarie 2010 (fila 50 dosar), s-a stabilit că reclamantul se încadrează în gradul II de invaliditate, decizia având caracter nerevizuibil. Urmare emiterii acestei decizii, A.J.O.F.M.

Arad a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu a reclamantului în condițiile art. 97 lit. a) coroborat cu art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, prin îndeplinirea cumulativă a condițiilor de acordare a pensiei de invaliditate, potrivit legii. Văzând înscrisurile care atestă această stare de fapt, Președintele A.N.O.F.M. a apreciat că reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad este imposibilă, ca urmare a pierderii totale a capacității de muncă, astfel încât, prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011, s-a constatat această imposibilitate, urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999, pentru exercitarea funcției publice, sens în care a fost modificat Ordinul președintelui A.N.O.F.M.

nr. 957 din 17 decembrie 2010, constatându-se imposibilă executarea obligației de reintegrare și încetarea de drept a efectelor Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 397 din 22 mai 2009, din data de la care reclamantul nu mai îndeplinea condițiile privind starea de sănătate prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999. Curtea de apel a reținut că trebuie să fie analizată legalitatea Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M.

nr. 72 din 15 februarie 2011. A reținut instanța că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 78 alin. (2) C. muncii, reintegrarea în funcția publică deținută anterior emiterii actului administrativ atacat în contencios administrativ reprezintă o formă de repunere a părților în situația anterioară, cu efecte retroactive, menită să creeze reclamantului o situație echivalentă celei în care s-ar fi aflat în cazul în care nu ar fi fost emis actul administrativ nelegal. În concret, reclamantul trebuia să fie reintegrat în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad începând cu data eliberării sale din această funcție, ca urmare a emiterii Ordinului Președintelui A.N.O.F.M.

nr. 173 din 24 aprilie 2009 și trecerii sale în funcția de șef serviciu (22 mai 2009), până la data de 31 octombrie 2009, când a intervenit suspendarea de drept a raporturilor sale de serviciu, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, deoarece perioada în care a beneficiat de concedii medicale nu reprezintă un impediment pentru reintegrarea sa. În schimb, începând cu data de 01 noiembrie 2009, întrucât, prin decizia Casei Județene de Pensii Arad nr. 271081 din 16 noiembrie 2009, a fost stabilit dreptul reclamantului la acordarea pensiei de invaliditate, potrivit art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, raportul său de serviciu a încetat de drept și nu mai era îndreptățit să ocupe funcția publică în care trebuia reintegrat.

Nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora condiția capacității de muncă (a unei stări de sănătate corespunzătoare) ar fi fost impusă de legiuitor prin art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999 doar pentru situația recrutării funcționarilor publici, această condiție impunând a se verifica pe toată durata exercitării funcției publice, întrucât, la pierderea temporară a acestei capacității, intervine suspendarea de drept a raporturilor de serviciu (potrivit art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999), iar, la pierderea definitivă a acestei capacități, încetează de drept raportul de serviciu (conform art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999). Împrejurarea că, în cuprinsul Ordinului președintelui A.N.O.F.M.

nr. 72 din 15 februarie 2011, s-a făcut referire la art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999 nu poate atrage anularea acestuia, mențiunea fiind făcută doar pentru a se releva împrejurarea că, pe durata exercitării funcției publice, este necesară o stare de sănătate corespunzătoare. De asemenea, a reținut Curtea de apel că sunt aplicabile prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în sensul că acesta a îndeplinit cumulativ condițiile de vârstă și de stagiu de cotizare prevăzute de lege pentru acordarea pensiei de invaliditate (enumerată expres în cuprinsul normei menționate), raportul său de serviciu încetând astfel de drept la data acordării pensiei de invaliditate, în condiții similare pensiei pentru limită de vârstă.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la emiterea unui act de reintegrare pentru perioada ulterioară datei de 31 octombrie 2009, precum și la cererea de acordare a drepturilor bănești constând în diferența dintre salariul cuvenit, pentru funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad și veniturile efectiv încasate ulterior datei de 22 mai 2009, Curtea de apel a reținut că reclamantul a beneficiat de indemnizații de concediu medical și pensie de invaliditate pe toată perioada ulterioară emiterii Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, astfel încât repunerea sa în situația anterioară emiterii actului nu implică plata unor sume de bani, acesta beneficiind de indemnizațiile menționate ca un venit de înlocuire a sumelor ce le-ar fi obținut în cazul în care nu ar fi avut alterată capacitatea de muncă.

Pentru perioada ulterioară emiterii deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate, reclamantului nu i se cuvin drepturi bănești salariale, întrucât raportul său de serviciu a încetat de drept, astfel încât acesta nu s-ar mai fi putut afla în exercitarea funcției publice, prestând activitatea pentru care i s-ar cuveni drepturi bănești. Pentru aceleași considerente, Curtea de apel a reținut că este neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ pentru plata unor drepturi salariale și cel referitor la acordarea unor daune morale, în condițiile în care reclamantul nu a arătat care este prejudiciul nepatrimonial suferit ca urmare a conduitei pretins nelegale a pârâtei, pentru care să pretindă sume în compensare.

3. Recursul declarat de pârâta A.N.O.F.M. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul celor arătate în continuare. Pentru punerea în executare a sentinței nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, a fost emis Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Arad și plata, în condițiile legii, a sumelor la care a fost obligată instituția.

Ulterior, constatându-se că, în temeiul Deciziei nr. 271081 din 16 noiembrie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Arad, reclamantul este pensionar de invaliditate de la data de 01 noiembrie 2009, iar, prin Decizia nr. 244 din 28 ianuarie 2010 emisă de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Oficiul/cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă Arad, s-a constatat că reclamantul și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, A.J.O.F.M. Arad a emis Dispoziția nr. 51 din 10 februarie 2010, prin care a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, începând cu data de 01 februarie 2010. Având în vedere faptul că reclamantul și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, astfel că nu mai îndeplinea condițiile prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999, prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M.

nr. 75 din 15 februarie 2011 a fost modificat Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, constatându-se în mod corect imposibilitatea reintegrării reclamantului în funcția publică deținută anterior, cu respectarea dispozițiilor respective și ale art. 99 alin. (1) lit. f) din aceeași lege.

Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, întrucât repunerea părților în situația anterioară emiterii actului administrativ anulat se realizează prin plata sumelor prevăzute în sentința nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, astfel că nu se impunea reintegrarea retroactivă a intimatului în funcția publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Arad, având în vedere că persoana respectivă nu mai îndeplinea cerința referitoare la starea de sănătate prevăzută de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul P.Ș.O. a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat: 1) anularea Ordinelor președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010 și nr. 72 din 15 februarie 2011; 2) obligarea pârâtei A.N.O.F.M. la emiterea unui nou ordin de numire în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M.

Arad, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010; 3) obligarea pârâtei A.N.O.F.M. la plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei. Istoricul cronologic al împrejurărilor de fapt și de drept necontestate în litigiul dedus judecății se prezintă în sensul celor arătate în continuare: - Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, se dispune eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, la finalul unei perioade de 30 de zile, acordate cu titlu de preaviz, respectiv la data de 25 mai 2009; - Ordinul președintelui A.N.O.F.M.

nr. 397 din 22 mai 2009, se dispune numirea reclamantului în funcția de șef serviciu; – în perioada mai - octombrie 2009, reclamantul se află în concediu medical, conform certificatelor medicale depuse în copie la filele 60-70 ale dosarului Curții de apel; - Dispoziția A.J.O.F.M.

Arad nr. 78 din 30 octombrie 2009, se dispune suspendarea raportului de serviciu la cererea reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999; - Decizia nr. 271081 din 16 noiembrie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Arad, începând cu data de 01 noiembrie 2009, sunt stabilite drepturile de pensie ale reclamantului; - Decizia nr. 244 din 28 ianuarie 2010 emisă de Oficiul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă ARAD III, se constată că reclamantul și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, reținându-se că invaliditatea s-a ivit la data de 02 octombrie 2009; - sentința nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, prin care se dispune: (I) anularea Ordinului președintelui A.N.O.F.M.

nr. 173 din 24 aprilie 2009; (II) reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad; (III) plata diferenței de drepturi salariale dintre funcția menționată și cea de șef de serviciu, de la 24 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă; (IV) respingerea cererii de obligare a A.N.O.F.M. la plata unor daune morale în sumă de 5.000 lei; - Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011, se dispune: (I) anularea Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009; (II) constatarea imposibilității de reintegrare a reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M.

Arad, ca urmare a pierderii în totalitate a capacității de muncă (prin Decizia nr. 244 din 28 ianuarie 2010 emisă de Oficiul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă ARAD III) și, pe cale de consecință, a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999; (III) plata în condițiile legii a sumelor prevăzute în sentința nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010; Atâta vreme cât reclamantul, prin acțiunea introductivă a solicitat doar anularea Ordinelor președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010 și nr. 72 din 15 februarie 2011 și obligarea pârâtei A.N.O.F.M.

la emiterea unui nou ordin de numire în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei, rezultă că instanța de contencios administrativ este învestită, așa cum corect a reținut și instanța de fond, cu controlul de legalitate al Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011. Este adevărat că, prin sentința nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, instanța a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de corespunzătoare de director executiv la A.J.O.F.M.

Arad, precum și plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale dintre funcția de director executiv și cea de șef serviciu, cu începere de la 24 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că problema de drept ce se cere a fi dezlegată privește legalitatea celor dispuse prin actul contestat în prezenta cauză, sub aspectul constatării imposibilității de reintegrare a reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, pe care o deținea anterior emiterii Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, anulat prin sentința nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010. Se observă că, reclamantul nu contestă dispozițiile actului administrativ contestat sub aspectul obligației A.N.O.F.M.

de a-i plăti diferența de drepturi salariale dintre funcția de director executiv și cea de șef serviciu, cu începere de la 24 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă. În aplicarea principiului de drept al repunerii în situația anterioară, decelat din dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 78 alin. (3) C. muncii, Curtea de apel a apreciat că reclamantul trebuia să fie reintegrat în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad începând cu data eliberării sale din această funcție, ca urmare a emiterii Ordinului Președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009 și trecerii sale în funcția de șef serviciu (22 mai 2009), până la data de 31 octombrie 2009. Analizând legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul reintegrării reclamantului în funcția de director executiv al A.J.O.F.M.

Arad pentru perioada cuprinsă între 22 mai 2009 și 31 octombrie 2009, Înalta Curte constată că interpretarea instanței de fond nu poate fi acceptată, atâta timp cât, potrivit înscrisurilor (certificate medicale) depuse în probațiune de pârâta A.N.O.F.M. (filele 60-70 la dosarul de fond), rezultă că, în perioada mai - octombrie 2009, reclamantul s-a aflat în concediu medical, situație care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999, conform cărora „Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: […] h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în condițiile legii”.

Astfel fiind, în mod legal autoritatea publică pârâtă a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999, conform cărora „Poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește următoarele condiții: […] are o stare de sănătate corespunzătoare funcției publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate”. În consecință, față de dispozițiile citate, din moment ce, în perioada mai - iunie 2009, reclamantul s-a aflat într-o situație de suspendare a raportului de serviciu, întrucât nu avea o stare de sănătate corespunzătoare funcției publice, în mod legal și temeinic, prin actul administrativ contestat pârâta a constatat imposibilitatea reintegrării reclamantului în funcția publică de director executiv al A.J.O.F.M.

pentru neîndeplinirea condiției referitoare la starea de sănătate corespunzătoare impusă de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999. Soluția instanței de fond sub aspectul capătului de cerere referitor la plata de daune morale este legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât, pentru considerentele expuse, instanța de recurs urmează a modifica sentința pronunțată de Curtea de apel în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva sentinței civile nr. 579 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P.Ș.O., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.