ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2189/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2189/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2011 pe rolul
Curții de Apel Timișoara, reclamantul P.Ș.O. a chemat în judecată pe pârâta
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (denumită în continuare, în
cuprinsul prezentei decizii, „A.N.O.F.M.”), solicitând instanței ca, prin
hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Ordinelor emise de președintele
A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010 și nr. 72 din 15 februarie 2011,
obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin de numire în funcția publică de
conducere de director executiv la Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Arad (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.J.O.F.M.
Arad”), astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 106 din 17 februarie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă
irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17
noiembrie 2010, și la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei, cu
cheltuieli de judecată.
Soluția pronunțată de Curtea de
apel.
Prin sentința civilă nr. 579 din 14
decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și
fiscal a hotărât următoarele:
- a admis în parte cererea reclamantului;
- a dispus anularea parțială a
Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a
fost modificat prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011,
în partea vizând constatarea imposibilității reintegrării reclamantului în
funcția publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Arad;
- a menținut în rest cele două
ordine;
- a obligat pârâta A.N.O.F.M. la
emiterea unui nou ordin prin care să dispună reintegrarea reclamantului în
funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad începând
cu data eliberării sale din această funcție, ca urmare a emiterii Ordinului
președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, și până la data de 31
octombrie 2009;
- a respins în rest acțiunea;
- a obligat pârâta la plata către
reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,
Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Reclamantul a ocupat funcția publică
de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, din care a fost eliberat,
ca urmare a desființării acestei funcții, în baza art. III alin. (1) din O.U.G.
nr. 37/2009, prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009,
care a fost anulat prin sentința civilă nr. 106 din 17 februarie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 594/59/2009, astfel cum a
fost modificată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17
noiembrie 2010, prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică
de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad și plata diferenței de
drepturi salariale dintre funcția de director executiv și cea de șef de
serviciu, pe care a ocupat-o după eliberarea din funcție, începând din data de
24 aprilie 2004 și până la reintegrarea efectivă.
În executarea acestei hotărâri
judecătorești a fost emis Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17
decembrie 2010, prin care, la art. 1, s-a dispus anularea Ordinului președintelui
A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009 și, începând cu data emiterii sale,
reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv
la A.J.O.F.M. Arad, iar, la art. 2, s-a dispus plata către acesta, în
condițiile legii, a diferențelor de drepturi salariale stabilite prin hotărârile
judecătorești arătate și încetarea efectelor Ordinului președintelui A.N.O.F.M.
nr. 397 din 22 mai 2009 (prin care acesta a fost numit în funcția publică de
șef serviciu la A.J.O.F.M. Arad).
Ulterior, pârâta A.N.O.F.M. a
considerat că reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de
director executiv la A.J.O.F.M. Arad este imposibil de realizat, întrucât
persoana respectivă și-a pierdut capacitatea de muncă în mod definitiv.
Din înscrisurile depuse la dosar că,
la data expirării preavizului de 30 de zile acordat prin Ordinului președintelui
A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, respectiv din data numirii
reclamantului în funcția de șef serviciu la A.J.O.F.M. Arad (22 mai 2009),
acesta și-a pierdut temporar capacitatea de muncă și a beneficiat de concedii
medicale în mod neîntrerupt în perioada 22 mai 2009 - 31 octombrie 2009 (filele
60-70 dosar).
La data de 20 octombrie 2009, a fost
emisă Decizia asupra capacității de muncă nr. 297 din 20 octombrie 2009, prin
care s-a stabilit că reclamantul și-a pierdut capacitatea de muncă, fiind
încadrat în gradul II de invaliditate.
În baza acestei decizii, Casa
Județeană de Pensii Arad a emis Decizia nr. 271081 din 16 noiembrie 2009 (fila
51 dosar), pentru acordarea pensiei de invaliditate, începând cu data de 01
noiembrie 2009.
La data de 28 octombrie 2009, făcând
referire la pensia de invaliditate astfel stabilită, reclamantul a solicitat
suspendarea raportului de serviciu în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,
cererea sa fiind aprobată prin Dispoziția A.J.O.F.M. Arad nr. 78 din 30
octombrie 2009.
Prin Decizia asupra capacității de
muncă nr. 244 din 28 ianuarie 2010 (fila 50 dosar), s-a stabilit că reclamantul
se încadrează în gradul II de invaliditate, decizia având caracter nerevizuibil.
Urmare emiterii acestei decizii, A.J.O.F.M. Arad a constatat încetarea de drept
a raportului de serviciu a reclamantului în condițiile art. 97 lit. a)
coroborat cu art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, prin
îndeplinirea cumulativă a condițiilor de acordare a pensiei de invaliditate,
potrivit legii.
Văzând înscrisurile care atestă
această stare de fapt, Președintele A.N.O.F.M. a apreciat că reintegrarea
reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M.
Arad este imposibilă, ca urmare a pierderii totale a capacității de muncă, astfel
încât, prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011, s-a constatat
această imposibilitate, urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 54 lit.
e) din Legea nr. 188/1999, pentru exercitarea funcției publice, sens în care a fost
modificat Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, constatându-se
imposibilă executarea obligației de reintegrare și încetarea de drept a
efectelor Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 397 din 22 mai 2009, din data
de la care reclamantul nu mai îndeplinea condițiile privind starea de sănătate prevăzute
de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999.
Curtea de apel a reținut că trebuie
să fie analizată legalitatea Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17
decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul președintelui A.N.O.F.M.
nr. 72 din 15 februarie 2011.
A reținut instanța că din
interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999 și ale
art. 78 alin. (2) C. muncii, reintegrarea în funcția publică deținută anterior
emiterii actului administrativ atacat în contencios administrativ reprezintă o
formă de repunere a părților în situația anterioară, cu efecte retroactive,
menită să creeze reclamantului o situație echivalentă celei în care s-ar fi
aflat în cazul în care nu ar fi fost emis actul administrativ nelegal.
În concret, reclamantul trebuia să
fie reintegrat în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M.
Arad începând cu data eliberării sale din această funcție, ca urmare a emiterii
Ordinului Președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009 și trecerii sale
în funcția de șef serviciu (22 mai 2009), până la data de 31 octombrie 2009, când
a intervenit suspendarea de drept a raporturilor sale de serviciu, în temeiul art.
94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, deoarece perioada în care a
beneficiat de concedii medicale nu reprezintă un impediment pentru reintegrarea
sa.
În schimb, începând cu data de 01
noiembrie 2009, întrucât, prin decizia Casei Județene de Pensii Arad nr. 271081
din 16 noiembrie 2009, a fost stabilit dreptul reclamantului la acordarea
pensiei de invaliditate, potrivit art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999,
raportul său de serviciu a încetat de drept și nu mai era îndreptățit să ocupe
funcția publică în care trebuia reintegrat.
Nu pot fi reținute susținerile
reclamantului potrivit cărora condiția capacității de muncă (a unei stări de
sănătate corespunzătoare) ar fi fost impusă de legiuitor prin art. 54 lit. e)
din Legea nr. 188/1999 doar pentru situația recrutării funcționarilor publici,
această condiție impunând a se verifica pe toată durata exercitării funcției
publice, întrucât, la pierderea temporară a acestei capacității, intervine suspendarea
de drept a raporturilor de serviciu (potrivit art. 94 alin. (1) lit. h) din
Legea nr. 188/1999), iar, la pierderea definitivă a acestei capacități, încetează
de drept raportul de serviciu (conform art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999).
Împrejurarea că, în cuprinsul Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15
februarie 2011, s-a făcut referire la art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999 nu
poate atrage anularea acestuia, mențiunea fiind făcută doar pentru a se releva împrejurarea
că, pe durata exercitării funcției publice, este necesară o stare de sănătate
corespunzătoare.
De asemenea, a reținut Curtea de
apel că sunt aplicabile prevederile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999,
în sensul că acesta a îndeplinit cumulativ condițiile de vârstă și de stagiu de
cotizare prevăzute de lege pentru acordarea pensiei de invaliditate (enumerată
expres în cuprinsul normei menționate), raportul său de serviciu încetând
astfel de drept la data acordării pensiei de invaliditate, în condiții similare
pensiei pentru limită de vârstă.
Cu privire la cererea de obligare a
pârâtei la emiterea unui act de reintegrare pentru perioada ulterioară datei de
31 octombrie 2009, precum și la cererea de acordare a drepturilor bănești constând
în diferența dintre salariul cuvenit, pentru funcția publică de conducere de
director executiv la A.J.O.F.M. Arad și veniturile efectiv încasate ulterior
datei de 22 mai 2009, Curtea de apel a reținut că reclamantul a beneficiat de
indemnizații de concediu medical și pensie de invaliditate pe toată perioada ulterioară
emiterii Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009, astfel
încât repunerea sa în situația anterioară emiterii actului nu implică plata
unor sume de bani, acesta beneficiind de indemnizațiile menționate ca un venit
de înlocuire a sumelor ce le-ar fi obținut în cazul în care nu ar fi avut
alterată capacitatea de muncă.
Pentru perioada ulterioară emiterii deciziei
de stabilire a pensiei de invaliditate, reclamantului nu i se cuvin drepturi
bănești salariale, întrucât raportul său de serviciu a încetat de drept, astfel
încât acesta nu s-ar mai fi putut afla în exercitarea funcției publice, prestând
activitatea pentru care i s-ar cuveni drepturi bănești.
Pentru aceleași considerente, Curtea
de apel a reținut că este neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei
la emiterea unui act administrativ pentru plata unor drepturi salariale și cel
referitor la acordarea unor daune morale, în condițiile în care reclamantul nu
a arătat care este prejudiciul nepatrimonial suferit ca urmare a conduitei
pretins nelegale a pârâtei, pentru care să pretindă sume în compensare.
Recursul declarat de pârâta A.N.O.F.M.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea
de apel a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, în sensul celor arătate în continuare.
Pentru punerea în executare a
sentinței nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,
în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de
Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, a fost emis Ordinul
președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, prin care s-a dispus
reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv
al A.J.O.F.M. Arad și plata, în condițiile legii, a sumelor la care a fost
obligată instituția.
Ulterior, constatându-se că, în
temeiul Deciziei nr. 271081 din 16 noiembrie 2009 emisă de Casa Județeană de
Pensii Arad, reclamantul este pensionar de invaliditate de la data de 01
noiembrie 2009, iar, prin Decizia nr. 244 din 28 ianuarie 2010 emisă de Casa
Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Oficiul/cabinetul de
expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă Arad, s-a constatat că
reclamantul și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, A.J.O.F.M. Arad a
emis Dispoziția nr. 51 din 10 februarie 2010, prin care a dispus încetarea
raportului de serviciu al reclamantului, începând cu data de 01 februarie 2010.
Având în vedere faptul că
reclamantul și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, astfel că nu mai
îndeplinea condițiile prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999, prin
Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 75 din 15 februarie 2011 a fost modificat
Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010, constatându-se
în mod corect imposibilitatea reintegrării reclamantului în funcția publică
deținută anterior, cu respectarea dispozițiilor respective și ale art. 99 alin.
(1) lit. f) din aceeași lege.
Totodată, recurenta-pârâtă susține
că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 106 alin. (1)
din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
privind C. muncii, întrucât repunerea părților în situația anterioară emiterii
actului administrativ anulat se realizează prin plata sumelor prevăzute în
sentința nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,
în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de
Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, astfel că nu se impunea
reintegrarea retroactivă a intimatului în funcția publică de conducere de
director executiv al A.J.O.F.M. Arad, având în vedere că persoana respectivă nu
mai îndeplinea cerința referitoare la starea de sănătate prevăzută de art. 54 lit.
e) din Legea nr. 188/1999.
II. Considerentele Înaltei Curți
asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma
motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 și art. 3041 C. proc.
civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele
arătate în continuare.
Argumente de fapt și de drept
relevante.
Din expunerea rezumativă a
lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul P.Ș.O. a învestit instanța cu
o acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat: 1) anularea
Ordinelor președintelui A.N.O.F.M. nr. 957 din 17 decembrie 2010 și nr. 72 din 15
februarie 2011; 2) obligarea pârâtei A.N.O.F.M. la emiterea unui nou ordin de
numire în funcția publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad,
astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 106 din 17 februarie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă
irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17
noiembrie 2010; 3) obligarea pârâtei A.N.O.F.M. la plata daunelor morale în
sumă de 100.000 lei.
Istoricul cronologic al împrejurărilor
de fapt și de drept necontestate în litigiul dedus judecății se prezintă în
sensul celor arătate în continuare:
- Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr.
173 din 24 aprilie 2009, se dispune eliberarea reclamantului din funcția
publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, la finalul unei
perioade de 30 de zile, acordate cu titlu de preaviz, respectiv la data de 25
mai 2009;
- Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr.
397 din 22 mai 2009, se dispune numirea reclamantului în funcția de șef
serviciu;
– în perioada mai - octombrie 2009,
reclamantul se află în concediu medical, conform certificatelor medicale depuse
în copie la filele 60-70 ale dosarului Curții de apel;
- Dispoziția A.J.O.F.M. Arad nr. 78
din 30 octombrie 2009, se dispune suspendarea raportului de serviciu la cererea
reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr.
188/1999;
- Decizia nr. 271081 din 16
noiembrie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Arad, începând cu data de 01
noiembrie 2009, sunt stabilite drepturile de pensie ale reclamantului;
- Decizia nr. 244 din 28 ianuarie 2010
emisă de Oficiul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă ARAD
III, se constată că reclamantul și-a pierdut în totalitate capacitatea de
muncă, reținându-se că invaliditatea s-a ivit la data de 02 octombrie 2009;
- sentința nr. 106 din 17 februarie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă
irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17
noiembrie 2010, prin care se dispune: (I) anularea Ordinului președintelui A.N.O.F.M.
nr. 173 din 24 aprilie 2009; (II) reintegrarea reclamantului în funcția publică
de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad; (III) plata diferenței de
drepturi salariale dintre funcția menționată și cea de șef de serviciu, de la
24 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă; (IV) respingerea cererii de
obligare a A.N.O.F.M. la plata unor daune morale în sumă de 5.000 lei;
- Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr.
957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul
președintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011, se dispune: (I) anularea
Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009; (II) constatarea
imposibilității de reintegrare a reclamantului în funcția publică de conducere
de director executiv al A.J.O.F.M. Arad, ca urmare a pierderii în totalitate a
capacității de muncă (prin Decizia nr. 244 din 28 ianuarie 2010 emisă de Oficiul
de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă ARAD III) și, pe cale
de consecință, a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 54 lit. e) din Legea
nr. 188/1999; (III) plata în condițiile legii a sumelor prevăzute în sentința nr.
106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr.
594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și
Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010;
Atâta vreme cât reclamantul, prin
acțiunea introductivă a solicitat doar anularea Ordinelor președintelui A.N.O.F.M.
nr. 957 din 17 decembrie 2010 și nr. 72 din 15 februarie 2011 și obligarea
pârâtei A.N.O.F.M. la emiterea unui nou ordin de numire în funcția publică de
conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, precum și obligarea pârâtei
la plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei, rezultă că instanța de
contencios administrativ este învestită, așa cum corect a reținut și instanța
de fond, cu controlul de legalitate al Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr.
957 din 17 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinului
președintelui A.N.O.F.M. nr. 72 din 15 februarie 2011.
Este adevărat că, prin sentința nr.
106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr.
594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și
Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010, instanța a dispus reintegrarea
reclamantului în funcția de corespunzătoare de director executiv la A.J.O.F.M.
Arad, precum și plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale dintre
funcția de director executiv și cea de șef serviciu, cu începere de la 24
aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă.
Față de obiectul cererii de chemare
în judecată, Înalta Curte reține că problema de drept ce se cere a fi dezlegată
privește legalitatea celor dispuse prin actul contestat în prezenta cauză, sub
aspectul constatării imposibilității de reintegrare a reclamantului în funcția
publică de conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad, pe care o deținea
anterior emiterii Ordinului președintelui A.N.O.F.M. nr. 173 din 24 aprilie 2009,
anulat prin sentința nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, în dosarul nr. 594/59/2009, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție nr. 5039 din 17 noiembrie 2010.
Se observă că, reclamantul nu
contestă dispozițiile actului administrativ contestat sub aspectul obligației A.N.O.F.M.
de a-i plăti diferența de drepturi salariale dintre funcția de director
executiv și cea de șef serviciu, cu începere de la 24 aprilie 2009 și până la
reintegrarea efectivă.
În aplicarea principiului de drept
al repunerii în situația anterioară, decelat din dispozițiile art. 106 din
Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 78 alin. (3) C. muncii, Curtea de apel a
apreciat că reclamantul trebuia să fie reintegrat în funcția publică de
conducere de director executiv la A.J.O.F.M. Arad începând cu data eliberării
sale din această funcție, ca urmare a emiterii Ordinului Președintelui A.N.O.F.M.
nr. 173 din 24 aprilie 2009 și trecerii sale în funcția de șef serviciu (22 mai
2009), până la data de 31 octombrie 2009.
Analizând legalitatea și temeinicia
soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul reintegrării reclamantului
în funcția de director executiv al A.J.O.F.M. Arad pentru perioada cuprinsă
între 22 mai 2009 și 31 octombrie 2009, Înalta Curte constată că interpretarea
instanței de fond nu poate fi acceptată, atâta timp cât, potrivit înscrisurilor
(certificate medicale) depuse în probațiune de pârâta A.N.O.F.M. (filele 60-70
la dosarul de fond), rezultă că, în perioada mai - octombrie 2009, reclamantul
s-a aflat în concediu medical, situație care se încadrează în ipoteza
reglementată de art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999, conform cărora
„Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se
află în una dintre următoarele situații: […] h) se află în concediu pentru
incapacitate temporară de muncă, în condițiile legii”.
Astfel fiind, în mod legal
autoritatea publică pârâtă a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 54 lit.
e) din Legea nr. 188/1999, conform cărora „Poate ocupa o funcție publică
persoana care îndeplinește următoarele condiții: […] are o stare de sănătate
corespunzătoare funcției publice pentru care candidează, atestată pe bază de
examen medical de specialitate”.
În consecință, față de dispozițiile
citate, din moment ce, în perioada mai - iunie 2009, reclamantul s-a aflat
într-o situație de suspendare a raportului de serviciu, întrucât nu avea o
stare de sănătate corespunzătoare funcției publice, în mod legal și temeinic,
prin actul administrativ contestat pârâta a constatat imposibilitatea
reintegrării reclamantului în funcția publică de director executiv al A.J.O.F.M.
pentru neîndeplinirea condiției referitoare la starea de sănătate
corespunzătoare impusă de art. 54 lit. e) din Legea nr. 188/1999.
Soluția instanței de fond sub
aspectul capătului de cerere referitor la plata de daune morale este legală și
temeinică, cu atât mai mult cu cât, pentru considerentele expuse, instanța de
recurs urmează a modifica sentința pronunțată de Curtea de apel în sensul
respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele
expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în
sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenția
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva sentinței civile nr. 579
din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul
că respinge acțiunea formulată de reclamantul P.Ș.O., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 mai 2012.