ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, și de

contencios administrativ fiscal, reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtul

I.S.C. București,a solicitat suspendarea organizării de către pârât a oricărei alte

evaluări pentru funcția de director coordonator-manager, pentru I.S.C. Nord

Vest, în condițiile art. IV din O.U.G. nr. 37/2009 până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca

obiect anularea rezultatelor evaluării organizate la 25 mai 2009.

î

n motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții

prevăzute expres de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și anume existența

unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Susține reclamantul,

că în cauză există o puternică îndoială asupra legalității actului

administrativ, întrucât dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 nu reglementează

procedura de verificare a legalității modului de evaluare a cunoștințelor și

abilităților celor care participă la selecția pentru funcția de director

coordonator.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat excepția prematurității acțiunii, întrucât trebuie să existe un

act administrativ, pentru a putea fi supus cenzurii instanței, în vederea

suspendării executării acestuia, or, în speță nu există un act administrativ.

Totodată, a invocat

excepția lipsei obiectului având în vedere că litigiul nu are ca obiect un act

administrativ emis și nu se circumscrie prevederilor art. 8, 14 și 15 din Legea

nr. 554/2004 precum și excepția inadmisibilității, întrucât reclamantul nu a

parcurs procedura administrativă a plângerii prealabile.

Pe fondul cauzei a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 135/CA/2009-P.L, a respins, ca neîntemeiate excepțiile prematurității

acțiunii, a inadmisibilității și a lipsei de obiect, invocate de pârât.

Prin aceeași

sentință,a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul C.L., în

contradictoriu cu pârâtul I.S.C. și a dispus suspendarea organizării de către

pârât a oricărei alte evaluări pentru funcția de director coordonator-manager,

pentru I.S.C. Nord Vest, în condițiile art. IV din O.U.G. nr. 37/2009 până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ

având ca obiect anularea rezultatelor evaluării organizate la data de 25 mai 2009.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

sentinței, următoarele:

În ceea ce privește

excepțiile invocate de pârât, prin întâmpinare, respectiv excepția

prematurității, a inadmisibilității și a lipsei de obiect a cererii de

suspendare, instanța a constat că sunt neîntemeiate și, le-a respins ca atare, reținând

că, în cauză se solicită suspendarea unui act vătămător producător de efecte

juridice.

În ceea ce privește

excepția lipsei procedurii prealabile instanța, a constatat că este

neîntemeiată, întrucât procedura prealabilă a fost efectuată în cauză prin

contestația formulată de către reclamant împotriva rezultatului evaluării

desfășurată la data de 25 mai 2009 și înregistrată la pârât.

Pe fondul cauzei,

instanța a constat că sunt îndeplinite condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,reținând

că, deși, dispozițiile art. IV din O.U.G. nr. 37/2009 prevăd că se poate

organiza o singură evaluare, este evident că va fi nevoie de o nouă evaluare,

întrucât în prezent funcția de director coordonator nu este ocupată, la

evaluarea din 25 mai 2009 prezentându-se doar reclamantul care a fost respins,

conform procesului verbal încheiat la acea dată.

î

mpotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul I.S.C. București

În motivarea

recursului, pârâtul a arătat, în esență, următoarele:

Prima instanță a

respins, în mod greșit, excepțiile prematurității, a inadmisibilității și a

lipsei de obiect a cererii de suspendare, cu toate că în speță nu există un act

administrativ vătămător pentru reclamant, iar organizarea oricărei alte

evaluări pentru funcția de director coordonator - manager pentru I.S.C. Nord

Vest, în condițiile art. IV din O.U.G. nr. 37/2009, nu are nicio legătură cu

acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamant, ce are ca obiect

anularea hotărârii prin care reclamantul a fost respins la selecția organizată în

data de 25 mai 2009 pentru funcția de director coordonator.

În timp ce actul

atacat prin acțiunea principală nu este suspendat și nici nu i s-a cerut

suspendarea, în prezenta cauză s-a solicitat suspendarea unui act administrativ

inexistent.

De asemenea, Curtea

de Apel Oradea nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei procedurii

prealabile.

Instanța a pronunțat o

hotărâre judecătorească nelegală deoarece nu a efectuat verificări cu privire

la faptul că reclamantul își desfășoară în continuare activitatea în cadrul I.S.C.

Nord Vest, astfel că nu se poate vorbi de o pagubă iminentă produsă acestuia.

Cele două condiții

prevăzute în mod cumulativ în art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite;

din modul în care curtea de apel s-a pronunțat cu privire la existența cazului

bine justificat, aceasta de fapt a prejudecat fondul litigiului ce face obiectul

dosarului nr. 839/35/2009, iar în privința pagubei iminente instanța nu a avut în

vedere că reclamantul și-a exprimat acordul pentru ocuparea unui post de

execuție în cadrul I.S.C., asigurându-se acestuia salariul aferent.

Recursul este fondat.

Curtea

constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt precizate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea

executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei

condiții cumulative: a) condiția declanșării procedurii administrative

prealabile, b) condiția cazului bine justificat și c) condiția prevenirii unei

pagube iminente.

În termenii art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, suspendarea judiciară a actelor administrative se

dispune

„în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

î

n cazul în care persoana vătămată nu

introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea

încetează de drept și fără nicio formalitate."

Având

ca reper acest text de lege, rezultă cu puterea evidenței că nu pot fi

suspendate decât actele infralegislative tipice, astfel cum sunt ele definite

în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar nu proceduri administrative prin

care autoritățile publice organizează diverse activități, de tipul organizării

evaluărilor pentru ocuparea unor funcții de conducere, cum este cazul în speță.

Așadar,

opinia instanței că o astfel de procedură reprezintă un act vătămător, producător

de efecte juridice, este în conflict cu prevederile din Legea contenciosului

administrativ, care reglementează suspendarea judiciară a actelor

administrative. Chiar dacă reclamantul este nemulțumit că pârâtul a organizat o

nouă evaluare, el nu poate apela la prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,

atâta timp cât autoritatea publică pârâtă nu emite un act administrativ tipic

pe care să-l conteste în condițiile legii.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul formulat de pârât și va modifica sentința atacată în

sensul că va respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamantul C.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul I.S.C. împotriva sentinței nr. 135/ CA-P.I. din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2011.