ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, și de contencios administrativ fiscal, reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtul I.S.C. București,a solicitat suspendarea organizării de către pârât a oricărei alte evaluări pentru funcția de director coordonator-manager, pentru I.S.C. Nord Vest, în condițiile art. IV din O.U.G. nr. 37/2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea rezultatelor evaluării organizate la 25 mai 2009. î n motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții prevăzute expres de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Susține reclamantul, că în cauză există o puternică îndoială asupra legalității actului administrativ, întrucât dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 nu reglementează procedura de verificare a legalității modului de evaluare a cunoștințelor și abilităților celor care participă la selecția pentru funcția de director coordonator. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prematurității acțiunii, întrucât trebuie să existe un act administrativ, pentru a putea fi supus cenzurii instanței, în vederea suspendării executării acestuia, or, în speță nu există un act administrativ. Totodată, a invocat excepția lipsei obiectului având în vedere că litigiul nu are ca obiect un act administrativ emis și nu se circumscrie prevederilor art. 8, 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 precum și excepția inadmisibilității, întrucât reclamantul nu a parcurs procedura administrativă a plângerii prealabile.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 135/CA/2009-P.L, a respins, ca neîntemeiate excepțiile prematurității acțiunii, a inadmisibilității și a lipsei de obiect, invocate de pârât. Prin aceeași sentință,a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtul I.S.C. și a dispus suspendarea organizării de către pârât a oricărei alte evaluări pentru funcția de director coordonator-manager, pentru I.S.C. Nord Vest, în condițiile art. IV din O.U.G.

nr. 37/2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea rezultatelor evaluării organizate la data de 25 mai 2009. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În ceea ce privește excepțiile invocate de pârât, prin întâmpinare, respectiv excepția prematurității, a inadmisibilității și a lipsei de obiect a cererii de suspendare, instanța a constat că sunt neîntemeiate și, le-a respins ca atare, reținând că, în cauză se solicită suspendarea unui act vătămător producător de efecte juridice. În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile instanța, a constatat că este neîntemeiată, întrucât procedura prealabilă a fost efectuată în cauză prin contestația formulată de către reclamant împotriva rezultatului evaluării desfășurată la data de 25 mai 2009 și înregistrată la pârât.

Pe fondul cauzei, instanța a constat că sunt îndeplinite condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,reținând că, deși, dispozițiile art. IV din O.U.G. nr. 37/2009 prevăd că se poate organiza o singură evaluare, este evident că va fi nevoie de o nouă evaluare, întrucât în prezent funcția de director coordonator nu este ocupată, la evaluarea din 25 mai 2009 prezentându-se doar reclamantul care a fost respins, conform procesului verbal încheiat la acea dată. î mpotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul I.S.C. București În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, următoarele: Prima instanță a respins, în mod greșit, excepțiile prematurității, a inadmisibilității și a lipsei de obiect a cererii de suspendare, cu toate că în speță nu există un act administrativ vătămător pentru reclamant, iar organizarea oricărei alte evaluări pentru funcția de director coordonator - manager pentru I.S.C.

Nord Vest, în condițiile art. IV din O.U.G. nr. 37/2009, nu are nicio legătură cu acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamant, ce are ca obiect anularea hotărârii prin care reclamantul a fost respins la selecția organizată în data de 25 mai 2009 pentru funcția de director coordonator. În timp ce actul atacat prin acțiunea principală nu este suspendat și nici nu i s-a cerut suspendarea, în prezenta cauză s-a solicitat suspendarea unui act administrativ inexistent. De asemenea, Curtea de Apel Oradea nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile. Instanța a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală deoarece nu a efectuat verificări cu privire la faptul că reclamantul își desfășoară în continuare activitatea în cadrul I.S.C.

Nord Vest, astfel că nu se poate vorbi de o pagubă iminentă produsă acestuia. Cele două condiții prevăzute în mod cumulativ în art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite; din modul în care curtea de apel s-a pronunțat cu privire la existența cazului bine justificat, aceasta de fapt a prejudecat fondul litigiului ce face obiectul dosarului nr. 839/35/2009, iar în privința pagubei iminente instanța nu a avut în vedere că reclamantul și-a exprimat acordul pentru ocuparea unui post de execuție în cadrul I.S.C., asigurându-se acestuia salariul aferent. Recursul este fondat.

Curtea constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt precizate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiții cumulative: a) condiția declanșării procedurii administrative prealabile, b) condiția cazului bine justificat și c) condiția prevenirii unei pagube iminente. În termenii art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea judiciară a actelor administrative se dispune „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

î n cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate." Având ca reper acest text de lege, rezultă cu puterea evidenței că nu pot fi suspendate decât actele infralegislative tipice, astfel cum sunt ele definite în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar nu proceduri administrative prin care autoritățile publice organizează diverse activități, de tipul organizării evaluărilor pentru ocuparea unor funcții de conducere, cum este cazul în speță. Așadar, opinia instanței că o astfel de procedură reprezintă un act vătămător, producător de efecte juridice, este în conflict cu prevederile din Legea contenciosului administrativ, care reglementează suspendarea judiciară a actelor administrative.

Chiar dacă reclamantul este nemulțumit că pârâtul a organizat o nouă evaluare, el nu poate apela la prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât autoritatea publică pârâtă nu emite un act administrativ tipic pe care să-l conteste în condițiile legii. Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamantul C.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul I.S.C. împotriva sentinței nr. 135/ CA-P.I. din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.