ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1992/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1992/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul
Caraș Severin la 4 decembrie 2009, reclamanta S.N.D. a chemat în judecată pe
pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală
a Finanțelor Publice Caraș Severin, solicitând obligarea acestuia la plata
despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a strămutării tatălui
său, L.I.G., și a bunicilor, L.I. și L.E., în perioada 18 iunie 1951 - 20 decembrie
1955 în Câmpia Bărăganului, apreciind că, pentru o reparație justă și dreaptă,
suma de 750.000 euro este îndestulătoare.
În motivarea
acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, art. 8 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Decretul-lege nr. 198/1990 și O.U.G. nr.
214/1999, reclamanta a arătat că, pe parcursul întregii perioade de deportare,
autorii săi au fost tratați ca adevărați paria ai societății, au fost obligați
să trăiască în condiții mizere și li s-au confiscat terenurile avute în
proprietate, recoltele, parcul zootehnic, mașinile și utilajele agricole.
La termenul de
judecată din 24 martie 2010, a fost conexat Dosarul nr. 334/2000 la Dosarul nr.
4110/15/2009, în baza art. 164 C. proc. civ., constatându-se că reclamanta S.N.D.
este soră cu reclamantul L.G.V., ce a chemat în judecată la 28 octombrie 2010,
prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș Severin (sub nr. 334/115/2010),
solicitând plata sumei de 750.000 euro pentru aceiași autori, pe același pârât.
La termenul de
judecată din 16 iunie 2010, reclamantul L.G.V. a depus o declarație autentică
prin care a renunțat la judecată.
La termenul de judecată
din 29 septembrie 2010, reclamanta a invocat, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992
republicată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și II din
O.U.G. nr. 62/2010, solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru
soluționarea acestei excepții și suspendarea judecății.
La termenul din 13
octombrie 2010, instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale și, având în
vedere că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată,
referitoare la suspendarea judecății, au fost abrogate, a procedat la
continuarea judecății.
Tribunalul Caraș
Severin, prin sentința civilă nr. 1641 din 13 octombrie 2010, a admis în parte
acțiunea reclamantei S.N.D. și a obligat pârâtul la 10.000 euro, echivalent în lei
la data efectuării plății, cu titlu de daune morale.
S-a luat act de
renunțarea reclamantului L.G.V. la judecată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta întrunește condițiile
prevăzute de art. 3 și 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 pentru a beneficia de
acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit personal și de
autorii săi, ca urmare a măsurii administrative cu caracter politic a
deportării, impusă de autoritățile comuniste pentru o perioadă de aproximativ 5
ani.
S-a considerat că
indemnizația de care au beneficiat tatăl și bunica reclamantei în temeiul
Decretului Lege nr. 118/1990 nu poate constitui o reparație îndestulătoare,
raportat la prevederile art. 3 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, art.
6, art. 8 C.E.D.O. și jurisprudența C.E.D.O. (cauza Kudla vs. Polonia).
Împotriva sentinței
menționate au declarat apel S.N.D. și L.G.V., precum și pârâtul Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Caraș Severin.
Reclamanții nu au
depus motive de apel, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea art. 292 alin. (2)
C. proc. civ.
Pârâtul a criticat
sentința ca nelegală și netemeinică, susținând că reclamanta și antecesorii săi
nu au suferit o condamnare, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 5 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 și au învederat, totodată, că suma acordată
de prima instanță este nejustificat de mare, nu ține cont de măsurile reparatorii
deja acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 și se poate transforma într-un
izvor de îmbogățire fără just temei.
Examinând sentința,
în raport de motivele invocate și de Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a
Curții Constituționale, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia
civilă nr. 321 din 22 februarie 2011, a respins apelul reclamanților, a admis
apelul pârâtului și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins
acțiunea formulată de reclamanta S.N.D. și a menținut în rest hotărârea, în
ceea ce privește renunțarea la judecată a reclamantului L.G.V.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că prin declararea
neconstituționalității art. 5 alin. (1) lit. a) din legea nr. 221/2009, prin
Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M.
Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a fost desființat temeiul juridic care a
stat la baza admiterii acțiunii reclamantei, iar în intervalul de 45 de zile de
la publicare, Parlamentul nu a pus de acord prevederile declarate
neconstituționale cu dispozițiile Constituției, conform art. 147 alin. (1) din
legea fundamentală și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
În ceea ce privește
fondul pretențiilor reclamantei, s-a reținut că, în contextul expus, nu se
poate proceda la reevaluarea prejudiciului moral pretins.
Împotriva deciziei
menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta S.N.D., criticând-o
ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele
de recurs, reclamanta a invocat nerespectarea principiului egalității în
drepturi și a principiului neretroactivității legii, prin greșita aplicare a
deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 unei acțiuni înregistrate
anterior momentului pronunțării acesteia.
De asemenea, s-a
invocat nerespectarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței C.E.D.O. generată de
aplicarea acestuia, cu privire la noțiunea de „bun”.
Intimatul pârât a
formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând criticile
invocate de reclamanta recurentă, Curtea va constata că recursul este nefondat,
având în vedere considerentele ce succed:
Dispozițiile art. 5
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate cauzei supuse
soluționării, în condițiile în care au fost declarate neconstituționale
printr-un control a posteriori de constituționalitate, prin decizia Curții
Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. al României
nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
Potrivit
dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în
vigoare își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea în M. Of. a
deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul nu pune de
acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe
durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.
La alin. (4) al
articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la
data publicării în M. Of. sunt general obligatorii și au putere numai pentru
viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul art. 31 din Legea nr. 47/1992,
referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu
modificările și completările ulterioare.
În raport de această
reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea
neconstituționalității unui text de lege, prin decizie a Curții
Constituționale, care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și
acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat, încă, o
cerere.
Această problemă de
drept a fost dezlegată prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată
de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul
legii publicată în M. OF. al României nr. 789 din 7 noiembrie 2011, dată la
care a devenit obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 330 alin. (4) C.
proc. civ.
Astfel, s-a stabilit
că decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice
asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu
excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre
definitivă.
Or, în speță, la data
publicării în M. Of. a deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale nu se
pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind, deci, soluționată definitiv.
Nu se poate reține
că, întrucât acțiunea era promovată la un moment la care erau în vigoare
dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, efectele acestui
text de lege s-ar întinde pe toată durata desfășurării procedurii judiciare,
întrucât nu suntem în prezența unui act juridic convențional, guvernat de
regula tempus regit actum.
Dimpotrivă, este
vorba de o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi
este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității.
Întrucât norma
tranzitorie cuprinsă în art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă,
de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi înlăturată,
deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă
efecte juridice, ceea ce legea fundamentală refuză în mod categoric.
În speță, reclamanta
nu este titulara unui bun susceptibil de protecție în sensul art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Dreptului Omului câtă vreme
la data publicării deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o
hotărâre definitivă, care să le fi confirmat dreptul.
În cauză nu se poate
constata că ar fi vorba de o intervenție a legiuitorului, ci a Curții
Constituționale, care potrivit statutului său, este o autoritate publică
independentă și al cărei scop îl constituie garantarea supremației
Constituției.
Pentru toate aceste
considerente Curtea va constata că recursul reclamantei este nefondat și, în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta S.N.D. împotriva deciziei nr. 321 din 22
februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 martie 2012.