ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5497/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5497/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

procesual

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul C.G. a chemat în judecată

pe pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR solicitând

să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa de

rezolvare a dosarului său de revoluționar nr. 17.714 din 11 august 1996 și să

se dispună obligarea pârâtei să emită certificatul de revoluționar preschimbat,

potrivit Legii nr. 341/2004 coroborată cu Legea nr. 42/1990.

Curții de Apel

Prin sentința

nr. 4262 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL

DE STAT PENTRU PROBLEMELE

REVOLUȚIONARILOR,

în sensul că a fost obligat pârâtul

să procedeze la analizarea

dosarului reclamantului, prin verificarea

documentelor prevăzute la art. 12

1

-12

7

din H.G. nr.

1412/2004, în vederea eliberării noului tip de certificat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Asociația 22 Decembrie

Călărași a transmis pârâtului dosarul reclamantului încă din luna mai 2005, în

vederea eliberării certificatului în baza Legii nr. 341/2004, reclamantul

completând dosarul cu actele solicitate de către pârâtă, prin adresa din data

de 15 aprilie 2005.

Reclamantul

s-a adresat în baza Legii nr. 341/2004, S.S.P.R. cu cererea din data de 12

noiembrie 2004, prin care solicita eliberarea noului tip de Certificat de

Luptător pentru Victoria Revoluției Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin

fapte deosebite, însă nu a primit nici un răspuns scris în acest sens, de la

Comisia S.S.P.R. București.

La data de 26

octombrie 2009, a depus prin poștă cu confirmare de primire o altă cerere, cu

numărul 10.702 din 26 octombrie 2009, în care a revenit asupra cererii sale din

data de 12 noiembrie 2004, privind eliberarea noului tip de certificat de

revoluționar, iar prin adresa nr. 18710702 din 29 octombrie 2009 emisă de pârât

i s-a comunicat că până la acea dată dosarul reclamantului nu a fost soluționat

de către Comisia S.S.P.R. 1989, termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 341/2004 fiind prorogat până la data de 01 ianuarie 2010 inclusiv, dosarele

nesoluționate fiind analizate în plen de Comisie în ordinea cronologică a

înregistrării lor.

Instanța de

fond a constatat că această susținere a pârâtului nu poate fi reținută, pe de o

parte, pentru că acesta are obligația analizei dosarelor în vederea

preschimbării până la data de 01 ianuarie 2010, ceea ce presupune că această

analiză trebuie să se deruleze pe toată această perioadă.

Or, în

condițiile în care pârâtul la acest moment are obligația analizei dosarelor în

vederea preschimbării, reclamantul are dreptul să solicite pârâtului ca să

procedeze la analiza dosarelor, pentru a evita o eventuală nouă prorogare a

termenului de preschimbare, în situația în care la data de 01 ianuarie 2010 vor

fi un număr mare de certificate nepreschimbate.

Din acest

punct de vedere, faptul că legiuitorul a procedat succesiv la prorogarea

termenului de preschimbare a certificatelor nu are nici o relevanță în ceea ce

privește obligația pârâtului de a derula procedura administrativă prevăzută de

lege, autoritățile publice având obligația derulării procedurilor

administrative cu celeritate și într-un termen rezonabil.

Pe de altă

parte, pârâtul nu a putut indica faptul că reclamantul nu ar avea dosarul

complet și nu a făcut dovada că pe perioada derulării procedurii administrative

a încunoștințat reclamantul cu privire la necesitatea completării dosarului cu

noi înscrisuri.

Reclamantul a

depus toate înscrisurile prin care a făcut dovada demersurilor

întreprinse în vederea obținerii Certificatului,

astfel încât, există un refuz nejustificat de

soluționare a cererii

formulate de reclamant pentru obținerea certificatelor de revoluționar, într-un

termen rezonabil.

Instanța de

fond a reținut că în sistemul Legii nr. 341/2004 există reglementată

posibilitatea preschimbării certificatelor de revoluționar eliberate potrivit

Legii nr. 42/1990, însă, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004,

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor,

cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor

prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic,

cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de

prevederile prezentei legi.

Textul se referă la o nouă analiză a dosarelor, iar

prevederile art. 12

1

-12

7

din H.G. nr. 1412 din 2

septembrie 2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii

recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la

victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, ce privesc

documentele ce trebuie să le conțină dosarele de preschimbare, obligă titularul

să aducă probe prin care să dovedească, pentru fiecare tip de Certificat, specificarea

faptelor deosebite în care a fost implicat direct; declarații din partea a 3

martori, recunoscuți ca revoluționari, din care să rezulte gradul de implicare

și contribuția deosebită la victoria revoluției și faptele deosebite ale celui

pentru care sunt date; alte documente probatorii din care să rezulte gradul de

implicare și contribuția deosebită la victoria revoluției; alte probe, inclusiv

documente utile în susținerea cererii.

Așadar, operațiunea de preschimbare, efectuată de

către Comisia din cadrul S.S.P.R., presupune o nouă analiză a situației de

fapt, or, în condițiile în care reclamantul nu a beneficiat de o asemenea

analiză, deși a solicitat atât Comisiei Parlamentare pentru aplicarea Legii nr.

42/1990 cât și Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989,

acesta are dreptul să dovedească faptele în care a fost implicat în victoria

Revoluției din Decembrie 1989 și să-și primească drepturile cuvenite.

Instanța a apreciat că nu se poate substitui

pârâtului și Comisiilor de avizare, care pot ajunge și la concluzia că

certificatul nu poate fi emis, iar solicitantul poate uza de procedura

prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, astfel încât a

concluzionat că nu poate obliga pârâta, așa cum s-a solicitat, să emită un act

administrativ prin care să i se recunoască calitatea de revoluționar, ci va admite

în parte acest capăt de cerere urmând a obliga pârâta să procedeze la analiza

dosarului reclamantului, prin verificarea documentelor prevăzute la art. 12

1

-12

7

din H.G. nr. 1412 din 2 septembrie 2004, în vederea eliberării noului tip de

certificat.

Revoluționarilor din Decembrie 1989

Prin motivele de recurs formulate de Secretariatul de

stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a fost criticată

sentința atacată ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a invocat excepția de tardivitate a

cererii introductive, arătând că numai Comisia pentru Aplicarea Legii nr.

42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din

decembrie 1989 ar fi putut analiza cererile de acordare a certificatelor de

revoluționar, însă aceste comisii și-au încetat activitatea la 13 mai 1997.

Recurentul a

arătat că reclamantul a depus un dosar cuprinzând cererea de

acordare a

titlului de luptător în revoluție la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor revoluției din decembrie 1989, însă a precizat că reclamantul nu a

depus nici un înscris doveditor al faptului că dosarul a fost analizat de

comisie și s-a propus Președintelui României acordarea titlului solicitat.

Recurentul a invocat lipsa plângerii prealabile, arătând

că petentul nu a urmat procedura instituită de dispozițiile art. 9 alin. (5)

din Legea nr. 341/2004, care are valoarea unei norme speciale ce derogă de la

norma de drept generală.

A arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare,

întrucât a confundat excepția lipsei procedurii prealabile cu cea a

inadmisibilității acțiunii, realizând o interpretare greșită a actului dedus

judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia.

Recurentul a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a S.S.P.R., susținând că în conformitate cu dispozițiile

legale a fost abilitat doar să preschimbe certificatele de atestare a

titlurilor eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, iar de la data încetării

activității Comisiei pentru Cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din

decembrie 1989 nu mai există nici un organism abilitat să analizeze cererile și

dosarele de acordare a certificatelor de revoluționar și să propună

Președintelui României acordarea titlului de Luptător pentru Victoria

Revoluției din decembrie 1989.

S-a susținut că

reclamantul nu a făcut dovada faptului că se află în posesia

adeverinței

care să ateste analiza cererii sale de către comisie, pronunțarea pe cererea sa

și propunerea de acordare a titlului solicitat.

Recurentul a invocat și excepția prescripției

dreptului la acțiune, arătând că deși reclamantul a fost informat la data de 29

octombrie 2009 că cererea sa de preschimbare a certificatului de revoluționar

nu va fi soluționată, acesta a introdus acțiunea la data de 19 octombrie 2010,

cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Pe fondul cauzei a apreciat că S.S.P.R. a fost

abilitat pe durată limitată, prin O.U.G. nr. 184/1999, de a face propuneri

Președintelui României pentru eliberarea titlurilor și brevetelor de Luptător

pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989.

A arătat că reclamantul nu deține documente și nu s-a

făcut dovada faptelor deosebite înfăptuite în timpul Revoluției din decembrie

1989 și acesta a fost de fapt motivul pentru care Comisia pentru Cinstirea și

Sprijinirea Eroilor Revoluției din decembrie 1989 nu i-a acordat titlul solicitat.

Recurentul a arătat că acțiunea reclamantului este

lipsită de temei legal, iar instanța de fond printr-o interpretare eronată a

legii a încălcat prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., depășind

atribuțiile puterii judecătorești, întrucât prin hotărârea pronunțată s-au

încălcat atribuțiile instituțiilor arătate mai sus.

Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu

soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat

pârâtului, manifestându-și voința de preschimbare a certificatului de

revoluționar, care încă nu i-a fost eliberat deși s-a adresat în termen

instituțiilor în cauză, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 42/1990, însă

cererea sa a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură

a-1 afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererii

sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că întotdeauna durata

rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa

cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând

în considerare criteriile consacrate de jurisprudența, în special complexitatea

cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum

și miza litigiului pentru persoana interesată (cauza Frydlender împotriva

Franței și cauza Hartman împotriva Republicii Cehe).

Instanța de control judiciar reține că

intimatul-reclamant a invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i

soluționa cererea, respectiv de a răspunde pretențiilor sale, situație

necontestată de altfel de pârât și subliniată chiar prin motivele de recurs.

Dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004

a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la

victoria Revoluției Române din decembrie 1989, prevăd că certificatele

doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3),

(4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen de 6

luni de la intrarea în vigoare a legii.

Ulterior, termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) din

Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la

victoria Revoluției române din decembrie 1989, a fost prorogat prin acte

normative succesive.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr.

341/2004, astfel cum au fost modificate, coroborate cu prevederile art. 13

alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de

aplicare a Legii nr. 341/2004, Secretariatul de stat pentru problemele

revoluționarilor are obligația de a elabora lista finală cu persoanele cărora

li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum și cu cele cărora li s-a

respins cererea de preschimbare, această operațiune, urmând a fi realizată până

la data de 30 iunie 2009.

Ori, văzând aceste dispoziții legale, Înalta Curte va

respinge excepția privind lipsa calității procesuale pasive a S.S.P.R. în

cauză, întrucât legiuitorul a stabilit expres în competența acestei instituții

soluționarea cererilor ce privesc preschimbarea ori respingerea cererilor de

preschimbare formulate.

In ceea ce privește procedura de contestare a modului

de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile

art. 9 alin. (5) din Legea

341/2004

stabilesc următoarele: „Contestațiile privind preschimbarea ori

neefectuarea

preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se vor adresa Comisiei

parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează

potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".

Înalta Curte, văzând deciziile nr. 412/2006, nr.

801/2009, nr. 473/2006 și nr. 176/2009 pronunțate de Curtea Constituțională, a

reținut că această comisie parlamentară pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

revoluției nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, iar

activitatea sa este una de control parlamentar al unei activități

administrative a Secretariatului de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor, situație în care procedura cu această

Comisie este

facultativă, persoana

interesată având posibilitatea fie de a apela la această

procedură, fie

de a se adresa direct instanței de judecată.

Având în vedere considerentele arătate, excepția

privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 9 alin. (5) din

actul normativ indicat va fi respinsă de Înalta Curte ca nefondată.

Excepțiile

privind tardivitatea cererii introductive, referitoare la faptul că

aceste

Comisii prevăzute de lege cu soluționarea cererii reclamantului și-au încetat

activitatea la 13 mai 1997, precum și excepția prescripției dreptului la

acțiune, raportat la termenul de introducere a acțiunii introductive vor fi

respinse ca neîntemeiate de Înalta Curte pentru următoarele considerente:

Astfel, excepția referitoare la tardivitatea

acțiunii, motivată de faptul că la data formulării acțiunii introductive

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990

și

Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989

și-

au încetat activitatea nu poate fi primită de instanța de control

judiciar, întrucât prin Legea 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și

luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989

a atribuit S.S.P.R. competența de soluționare a cererilor formulate și nu poate

fi acceptată ideea formulată de instituția recurentă în sensul că cererea

reclamantului va rămâne

nesoluționată,

întrucât nu mai există instituția care să o rezolve.

Cu privire la prescripția acțiunii introductive,

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 care prevăd faptul că, pentru

motive

temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni de la data

comunicării

refuzului nejustificat de soluționare a cererii, dar nu mai târziu de

un an de la data comunicării actului,

motiv pentru care a constatat că acțiunea a

fost

depusă în termen legal, întrucât a fost înregistrată înăuntrul termenului de

prescripție.

Cu privire la fondul cauzei deduse judecății, Înalta

Curte va menține hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică, neprimind

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (4) din Normele

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 care prevăd că pot solicita eliberarea unui

nou tip de certificat și persoanele care au depus documentele necesare la fosta

Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989,

dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la

acea dată, a formularelor tipizate, aceasta fiind situația de fapt existentă în

dosarul de față.

Înalta Curte a constatat că a fost corect reținută

starea de fapt a cauzei, constatând că reclamantul s-a adresat în baza Legii

nr. 341/2004, S.S.P.R. cu cererea din data de 12 noiembrie 2004, pentru

eliberarea noului tip de Certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției

Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite, arătând că nu a

primit nici un răspuns scris în acest sens, de la Comisia S.S.P.R. București,

iar ulterior s-a adresat recurentei-pârâte, invocând refuzul nejustificat în

soluționarea cererii sale.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se

înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o

cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiția excesului de putere este dată de art. 2

lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere,

aparținând administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților

cetățenilor.

Orice amânare în soluționarea cererii reclamantului pozitiv/negativ

înseamnă depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dreptului la un

proces echitabil, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Secretariatul de stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinței nr.

4262 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie

2011.