ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1804/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 iunie 2005, reclamantul T.G. a chemat în judecată Guvernul României -

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

solicitând obligarea pârâtului să-i înmâneze noul tip de certificat doveditor

al calității de revoluționar și legitimația aferentă, iar în caz de refuz, de a

se conforma dispozitivului hotărârii judecătorești ce se va pronunța, obligarea

acestuia la plata de penalități de 10.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că are calitatea de „Luptător pentru Victoria Revoluției

din Decembrie 1989 - rănit și reținut” (conform certificatului nr. 3043 din 14

aprilie 1992 și brevetului corespunzător), că această calitate i-a fost

confirmată de pârât, de Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie

1989 și de Președinția României, prin Decretul nr. 1168/2004 (poziția nr. 1155

în anexa la decret). Reclamantul a mai arătat că la data de 24 mai 2005 s-a

adresat pârâtului, pentru soluționarea cererii de predare a înscrisurilor mai

sus arătate, dar fără nici un rezultat și că prin acest refuz este în

imposibilitate de a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 341/2004,

fiind, astfel, vătămat în drepturile și interesele sale legitime.

De altfel, arată reclamantul,

pârâtul avea obligația de a-i elibera noul tip de certificat de revoluționar,

conform art. 20 din H.G. nr. 1412/2004, înainte de a i se fi acordat

(reconfirmat) titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989

- rănit și reținut”, obligația eliberării documentelor solicitate fiind

stabilită și prin art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004.

Mai mult, arată reclamantul,

atitudinea pârâtului impune sancționarea acestuia, prin obligarea la plata de

penalități, invocând ca temei al acestei cereri, dispozițiile art. 18 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004.

În cauză a formulat întâmpinare

Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în

judecată, ca prematur introdusă, cu motivarea că potrivit Legii nr. 37/2005,

termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de

revoluționar a fost prorogat la 23 ianuarie 2006. Pe fond, a arătat că se impune

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nelegală.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1494 din

19 septembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul, la

emiterea noului tip de certificat doveditor al calității de revoluționar,

conform Legii nr. 341/2004, sub sancțiunea unor penalități de 10.000.000 lei

(10 RON) pe zi de întârziere, începând cu 30 de zile de la rămânerea definitivă

a hotărârii.

Pentru a se pronunța în sensul

arătat, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că apărarea pârâtului este

neîntemeiată, întrucât împrejurarea că legea prevede posibilitatea efectuării

demersurilor de preschimbare a certificatelor, până la un anumit termen, nu

exonerează instituția, de obligația soluționării cererilor deja depuse.

Pe de altă parte, instanța de fond a

reținut că reclamantul a dovedit o vătămare a intereselor sale legitime,

întrucât, astfel cum rezultă din adresa nr. 18/3420 din 31 mai 2005, emisă

chiar de pârât, singurul document valabil pentru a beneficia de drepturile

prevăzute de lege, este noul tip de certificat [art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004].

Ca temei de drept au fost reținute

dispozițiile art. 1 și ale art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu

referire la cele ale art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 și ale art. 17 din

H.G. nr. 1412/2004, iar cuantumul penalităților a fost stabilit prin apreciere.

Prin încheierea din 28 noiembrie

2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a rectificat sentința nr. 1494/2005, în sensul completării acesteia, cu

dispoziția privind obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 100 RON, către reclamant.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, în termen legal, pârâtul Guvernul României - Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, coroborate cu cele ale art. 312 - 315 C.

proc. civ., art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, Legii nr. 341/2004, H.G. nr.

1412/2004 și cele ale Legii nr. 37/2005.

Printr-o primă critică se susține că

instanța de fond a înlăturat apărarea recurentului-pârât, interpretând în sens

simplist și unilateral, termenul prevăzut de Legea nr. 341/2004, termen

prorogat de Legea nr. 37/2005, până la data de 23 ianuarie 2006.

În opinia recurentului-reclamant, motivarea

instanței de fond ar fi fost corectă, dacă s-ar fi eliberat vreun certificat

preschimbat anterior datei introducerii acțiunii reclamantului, dar cum până la

formularea recursului nu s-a eliberat un astfel de document, vreunui beneficiar

al Legii nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 se află în imposibilitatea reală și faptică de a elibera un

astfel de certificat, doar intimatului-reclamant.

Prin cealaltă critică adusă

sentinței atacate se susține că aceasta este lipsită de temei legal, fiind dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În plus, arată recurentul, sentința

atacată nu este opozabilă Secretariatului de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, secretariat în subordinea Guvernului, dar

independent, cu personalitate juridică, și, mai mult, instanța de fond a

stabilit obligația în sarcina Guvernului României, motiv pentru care hotărârea

judecătorească nu poate fi efectiv pusă în executare.

Printr-un ultim motiv de recurs se

susține că în raport cu faptul că dosarul intimatului-reclamant nu conținea

toate documentele sau nu le conținea în forma prevăzută de lege, pârâtul putea

solicita recurentului, în baza dispozițiilor art. 12 din H.G. nr. 1412/2004,

completarea acestuia, situație pe care instanța de fond nu a avut-o, însă, în

vedere.

Examinând cauza, în raport cu toate

criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, conform dispozițiilor art. 5

alin. (3) din Legea nr. 341/2004, „Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce

solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul Comisiei parlamentare pentru

controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de

certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare – singurul

document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi”, iar conform

prevederilor art. 9 alin. (1) din aceeași lege: „Certificatele doveditoare

care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției

din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se

vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la

intrarea în vigoare a prezentei legi”. Conform alin. (4) al aceluiași articol,

„Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1980, pe perioada preschimbării,

maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, își păstrează

valabilitatea”.

Într-adevăr, conform art. 2 din

O.U.G. nr. 133/2004, termenele prevăzute la art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr.

341/2004, cu completările ulterioare, s-a prorogat cu 6 luni, iar prin dispozițiile

articolului unic al Legii nr. 37/2005, privind aprobarea O.U.G. nr. 133/2004 (M.

Of. nr. 240/22.03.2005), „termenele respective au fost prorogate cu 12 luni”.

Totodată, prin art. 11 și 12 din

H.G. nr. 1412/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

341/2004 (M. Of. nr. 386/10.09.2004), s-a stabilit atât conținutul dosarului,

cât și posibilitatea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, de a solicita persoanelor care nu au depus documentele

prevăzute la art. 11 alin. (1) sau dosarele nu se află la Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 ori nu cuprind toate

documentele, transmiterea documentelor necesare.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.

17 din H.G. nr. 1412/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 va transmite titularului, noul tip de

certificat și legitimația.

În cauză, Înalta Curte constată că

în mod corect instanța de fond a apreciat că termenul stabilit de lege,

într-adevăr prorogat de mai multe ori, nu poate fi interpretat în sensul dorit

de recurentul-pârât, respectiv că prorogarea acestuia operează și pentru

cererile și dosarele deja depuse. Faptul că autoritatea pârâtă a dat o

interpretare extinsă și abuzivă dispoziției legale privind termenul, în sensul

că doar la acea ultimă dată trebuie preschimbate certificatele, este contrară

rațiunii legiuitorului, exprimată prin dispozițiile art. 5 alin. (3) și art. 9 alin.

(1) din Legea nr. 341/2004, precum și prin cele ale H.G. nr. 1412/2004, fiind

de natură a vătăma drepturile și interesele legitime ale celor care au depus

anterior cererile și dosarele pentru preschimbare.

În plus, Înalta Curte constată și că

împrejurarea că recurentul nu a eliberat nici un certificat, nu este un

argument cu relevanță juridică, dimpotrivă este o dovadă a modului greșit de

interpretare a dispozițiilor legale arătate în cele ce preced.

Mai mult, din probele administrate

în cauză nu rezultă că intimatul-reclamant ar fi avut documentația incompletă

și că acesta ar fi motivul nesoluționării cererii sale.

Cu privire la motivele de recurs,

privind imposibilitatea executării dispozitivului sentinței atacate, Înalta

Curte constată, pe de o parte, că Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 este subordonat Guvernului României (astfel

cum, de altfel, recunoaște și recurentul-pârât), iar, pe de altă parte, că prin

încheierea din 28 noiembrie 2005 a fost rectificată sentința atacată și „în

sensul că în loc de Guvernului României, se va trece Guvernului României -

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989”,

criticile fiind, deci, nefondate.

În plus, Înalta Curte constată că la

23 decembrie 2005 i s-a eliberat intimatului-reclamant, certificatul

preschimbat.

Prin urmare, constatându-se că

sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile formulate acesteia,

total nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborate cu cele ale Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 împotriva sentinței civile nr. 1494 din 19 septembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2006.