ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1804/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 iunie 2005, reclamantul T.G. a chemat în judecată Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului să-i înmâneze noul tip de certificat doveditor al calității de revoluționar și legitimația aferentă, iar în caz de refuz, de a se conforma dispozitivului hotărârii judecătorești ce se va pronunța, obligarea acestuia la plata de penalități de 10.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că are calitatea de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - rănit și reținut” (conform certificatului nr. 3043 din 14 aprilie 1992 și brevetului corespunzător), că această calitate i-a fost confirmată de pârât, de Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989 și de Președinția României, prin Decretul nr. 1168/2004 (poziția nr. 1155 în anexa la decret). Reclamantul a mai arătat că la data de 24 mai 2005 s-a adresat pârâtului, pentru soluționarea cererii de predare a înscrisurilor mai sus arătate, dar fără nici un rezultat și că prin acest refuz este în imposibilitate de a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 341/2004, fiind, astfel, vătămat în drepturile și interesele sale legitime.

De altfel, arată reclamantul, pârâtul avea obligația de a-i elibera noul tip de certificat de revoluționar, conform art. 20 din H.G. nr. 1412/2004, înainte de a i se fi acordat (reconfirmat) titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - rănit și reținut”, obligația eliberării documentelor solicitate fiind stabilită și prin art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004. Mai mult, arată reclamantul, atitudinea pârâtului impune sancționarea acestuia, prin obligarea la plata de penalități, invocând ca temei al acestei cereri, dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În cauză a formulat întâmpinare Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, ca prematur introdusă, cu motivarea că potrivit Legii nr. 37/2005, termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de revoluționar a fost prorogat la 23 ianuarie 2006. Pe fond, a arătat că se impune respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nelegală. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1494 din 19 septembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul, la emiterea noului tip de certificat doveditor al calității de revoluționar, conform Legii nr. 341/2004, sub sancțiunea unor penalități de 10.000.000 lei (10 RON) pe zi de întârziere, începând cu 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că apărarea pârâtului este neîntemeiată, întrucât împrejurarea că legea prevede posibilitatea efectuării demersurilor de preschimbare a certificatelor, până la un anumit termen, nu exonerează instituția, de obligația soluționării cererilor deja depuse. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit o vătămare a intereselor sale legitime, întrucât, astfel cum rezultă din adresa nr. 18/3420 din 31 mai 2005, emisă chiar de pârât, singurul document valabil pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege, este noul tip de certificat [art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004]. Ca temei de drept au fost reținute dispozițiile art. 1 și ale art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu referire la cele ale art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 și ale art. 17 din H.G.

nr. 1412/2004, iar cuantumul penalităților a fost stabilit prin apreciere. Prin încheierea din 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a rectificat sentința nr. 1494/2005, în sensul completării acesteia, cu dispoziția privind obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON, către reclamant. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, coroborate cu cele ale art. 312 - 315 C. proc. civ., art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, Legii nr. 341/2004, H.G.

nr. 1412/2004 și cele ale Legii nr. 37/2005. Printr-o primă critică se susține că instanța de fond a înlăturat apărarea recurentului-pârât, interpretând în sens simplist și unilateral, termenul prevăzut de Legea nr. 341/2004, termen prorogat de Legea nr. 37/2005, până la data de 23 ianuarie 2006. În opinia recurentului-reclamant, motivarea instanței de fond ar fi fost corectă, dacă s-ar fi eliberat vreun certificat preschimbat anterior datei introducerii acțiunii reclamantului, dar cum până la formularea recursului nu s-a eliberat un astfel de document, vreunui beneficiar al Legii nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 se află în imposibilitatea reală și faptică de a elibera un astfel de certificat, doar intimatului-reclamant.

Prin cealaltă critică adusă sentinței atacate se susține că aceasta este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În plus, arată recurentul, sentința atacată nu este opozabilă Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, secretariat în subordinea Guvernului, dar independent, cu personalitate juridică, și, mai mult, instanța de fond a stabilit obligația în sarcina Guvernului României, motiv pentru care hotărârea judecătorească nu poate fi efectiv pusă în executare. Printr-un ultim motiv de recurs se susține că în raport cu faptul că dosarul intimatului-reclamant nu conținea toate documentele sau nu le conținea în forma prevăzută de lege, pârâtul putea solicita recurentului, în baza dispozițiilor art. 12 din H.G.

nr. 1412/2004, completarea acestuia, situație pe care instanța de fond nu a avut-o, însă, în vedere. Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, conform dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, „Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul Comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare – singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi”, iar conform prevederilor art. 9 alin. (1) din aceeași lege: „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1980, pe perioada preschimbării, maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, își păstrează valabilitatea”. Într-adevăr, conform art. 2 din O.U.G. nr. 133/2004, termenele prevăzute la art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004, cu completările ulterioare, s-a prorogat cu 6 luni, iar prin dispozițiile articolului unic al Legii nr. 37/2005, privind aprobarea O.U.G. nr. 133/2004 (M. Of. nr. 240/22.03.2005), „termenele respective au fost prorogate cu 12 luni”.

Totodată, prin art. 11 și 12 din H.G. nr. 1412/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 (M. Of. nr. 386/10.09.2004), s-a stabilit atât conținutul dosarului, cât și posibilitatea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, de a solicita persoanelor care nu au depus documentele prevăzute la art. 11 alin. (1) sau dosarele nu se află la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 ori nu cuprind toate documentele, transmiterea documentelor necesare. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 17 din H.G. nr. 1412/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 va transmite titularului, noul tip de certificat și legitimația.

În cauză, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că termenul stabilit de lege, într-adevăr prorogat de mai multe ori, nu poate fi interpretat în sensul dorit de recurentul-pârât, respectiv că prorogarea acestuia operează și pentru cererile și dosarele deja depuse. Faptul că autoritatea pârâtă a dat o interpretare extinsă și abuzivă dispoziției legale privind termenul, în sensul că doar la acea ultimă dată trebuie preschimbate certificatele, este contrară rațiunii legiuitorului, exprimată prin dispozițiile art. 5 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, precum și prin cele ale H.G. nr. 1412/2004, fiind de natură a vătăma drepturile și interesele legitime ale celor care au depus anterior cererile și dosarele pentru preschimbare.

În plus, Înalta Curte constată și că împrejurarea că recurentul nu a eliberat nici un certificat, nu este un argument cu relevanță juridică, dimpotrivă este o dovadă a modului greșit de interpretare a dispozițiilor legale arătate în cele ce preced. Mai mult, din probele administrate în cauză nu rezultă că intimatul-reclamant ar fi avut documentația incompletă și că acesta ar fi motivul nesoluționării cererii sale.

Cu privire la motivele de recurs, privind imposibilitatea executării dispozitivului sentinței atacate, Înalta Curte constată, pe de o parte, că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 este subordonat Guvernului României (astfel cum, de altfel, recunoaște și recurentul-pârât), iar, pe de altă parte, că prin încheierea din 28 noiembrie 2005 a fost rectificată sentința atacată și „în sensul că în loc de Guvernului României, se va trece Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989”, criticile fiind, deci, nefondate. În plus, Înalta Curte constată că la 23 decembrie 2005 i s-a eliberat intimatului-reclamant, certificatul preschimbat.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile formulate acesteia, total nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborate cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinței civile nr. 1494 din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.