ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3678/2010

Asupra contestației în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de

12 februarie 2010, contestatoarea SC S.T.I. SRL a solicitat, în contradictoriu

cu intimatul F.A., anularea deciziei comerciale nr. 416, pronunțată

de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, la data de 4 februarie 2010, invocând, în drept,

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea acestei cereri s-a

arătat, în esență, că instanța de recurs nu a analizat

și cercetat, în totalitate, motivele de recurs prin care s-au adus critici

de nelegalitate și netemeinicie sentinței instanței de apel,

decizia pronunțată fiind aproape identică cu decizia nr. 50 din 15

ianuarie 2009, anulată prin decizia nr. 1949 din 18 iunie 2009, urmare a

admiterii contestației în anulare formulată împotriva acestei

hotărâri de către aceeași contestatoare.

Intimatul a solicitat, prin

întâmpinarea formulată în cauză, respingerea contestației în

anulare, în principal, ca inadmisibilă, întrucât contestatoarea

invocă aceleași motive pe care și-a întemeiat și contestația

în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. 632/1/2009, iar, pe fond, ca

neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În vederea soluționării

prezentei contestații în anulare, s-a atașat dosarul secției

comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 632/1/2009,

în care, prin decizia nr. 1949, pronunțată la data de 18 ianuarie

2010, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea SC

S.T.I. SRL împotriva deciziei nr. 50 din 15 iunie 2009, pronunțată de

secția comercială a Înaltei Curți de Casație și

Justiție și s-a fixat termen pentru judecata recursului,

finalizată cu decizia contestată, prin care s-a respins recursul

declarat de intimata pârâtă – contestatoarea în cauză – împotriva

deciziei comerciale nr. 40 pronunțată de secția a V-a

comercială a Curții de Apel București la data de 4 februarie

2008.

Este de observat că, în

motivarea contestației în anulare ce face obiectul prezentei

judecăți, contestatoarea nu a indicat, în mod concret, care sunt

„criticile de nelegalitate și netemeinicie” omis a fi fost analizate

și cercetate de către instanța de recurs, mulțumindu-se

să formuleze critici, aduse, atât instanței de apel, cât și

instanței de recurs, referitoare la modul în care aceste instanțe

s-au raportat la dispozițiile legale incidente și au interpretat

probele administrate, pretins a fi fost neanalizate de către instanța

de recurs.

Examinarea considerentelor deciziei

atacate relevă că instanța de recurs a răspuns tuturor

criticilor recurentei, și a constatat că, în cauză, nu-și

găsesc aplicare motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.

proc. civ., invocate de recurentă în susținerea recursului –

considerând, cu justețe, că interpretarea probelor constituie o

chestiune de fapt ce nu poate fi invocată în recurs.

Așa fiind, constatând că art.

318 teza a II-a C. proc. civ. nu-și găsește incidența în

cauză, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în

anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 416, pronunțată de secția

comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 4 februarie 2010 în dosarul nr. 632/1/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC S.T.I. SRL București împotriva

deciziei nr. 416 din 4 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr.

632/1/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.