ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3678/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 12 februarie 2010, contestatoarea SC S.T.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul F.A., anularea deciziei comerciale nr. 416, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 februarie 2010, invocând, în drept, dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În motivarea acestei cereri s-a arătat, în esență, că instanța de recurs nu a analizat și cercetat, în totalitate, motivele de recurs prin care s-au adus critici de nelegalitate și netemeinicie sentinței instanței de apel, decizia pronunțată fiind aproape identică cu decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2009, anulată prin decizia nr. 1949 din 18 iunie 2009, urmare a admiterii contestației în anulare formulată împotriva acestei hotărâri de către aceeași contestatoare.

Intimatul a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă, întrucât contestatoarea invocă aceleași motive pe care și-a întemeiat și contestația în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. 632/1/2009, iar, pe fond, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. În vederea soluționării prezentei contestații în anulare, s-a atașat dosarul secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 632/1/2009, în care, prin decizia nr. 1949, pronunțată la data de 18 ianuarie 2010, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S.T.I.

SRL împotriva deciziei nr. 50 din 15 iunie 2009, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a fixat termen pentru judecata recursului, finalizată cu decizia contestată, prin care s-a respins recursul declarat de intimata pârâtă – contestatoarea în cauză – împotriva deciziei comerciale nr. 40 pronunțată de secția a V-a comercială a Curții de Apel București la data de 4 februarie 2008. Este de observat că, în motivarea contestației în anulare ce face obiectul prezentei judecăți, contestatoarea nu a indicat, în mod concret, care sunt „criticile de nelegalitate și netemeinicie” omis a fi fost analizate și cercetate de către instanța de recurs, mulțumindu-se să formuleze critici, aduse, atât instanței de apel, cât și instanței de recurs, referitoare la modul în care aceste instanțe s-au raportat la dispozițiile legale incidente și au interpretat probele administrate, pretins a fi fost neanalizate de către instanța de recurs.

Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de recurs a răspuns tuturor criticilor recurentei, și a constatat că, în cauză, nu-și găsesc aplicare motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă în susținerea recursului – considerând, cu justețe, că interpretarea probelor constituie o chestiune de fapt ce nu poate fi invocată în recurs. Așa fiind, constatând că art. 318 teza a II-a C. proc. civ. nu-și găsește incidența în cauză, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 416, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 februarie 2010 în dosarul nr. 632/1/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S.T.I. SRL București împotriva deciziei nr. 416 din 4 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 632/1/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.