ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 458/2011

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4

octombrie 2010, astfel cum a fost completată prin cererea înregistrată la data

de 15 noiembrie 2010, contestatoarea SC F.I. SRL a solicitat anularea deciziei

nr. 2801, pronunțată de această instanță la data de 16 septembrie 2010, în

dosarul nr. 5225/99/2008, invocând în drept dispozițiile art. 317 alin. (1)

pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea acestei cereri,

contestatoarea a arătat, în esență, că decizia contestată, pronunțată în

recurs, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență, prin menținerea soluției de respingere a excepției de necompetență

generală a instanțelor judecătorești, invocată în fața primei instanțe, în apel

și în recurs, urmare a interpretării greșite a prevederilor contractului

comercial nr. 1326 din 27 septembrie 2004, care cuprinde în Capitolul 7, art. 7.5,

o clauză compromisorie și a art. 343

3

alin. (1) C. proc. civ.,

nesocotindu-se faptul că, în cauză, nu se regăsesc situațiile prevăzute de art.

343

4

alin. (2) lit. a) C. proc. civ., cum greșit s-a reținut.

În vederea soluționării contestației

în anulare s-a atașat dosarul nr. 5225/99/2008, în care s-a pronunțat decizia

contestată, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC

F.I. SRL împotriva deciziei Secției comerciale a Curții de Apel Iași nr. 86 din

15 octombrie 2009.

Este de observat că motivul invocat

de contestatoare, prevăzut de art. 317 alin. (1) pct.2 C. proc. civ., referitor

la încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență a fost

invocat, în apel, urmare a respingerii excepției de necompetență generală a

instanțelor judecătorești de către Tribunalul Iași, și reiterat în recurs, fiind

respins, ca nefondat, în considerarea art. 343

4

alin. (2) lit. a) C.

proc. civ., față de împrejurarea că pârâta și-a formulat apărările în fond,

fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.

Conform alin. (1) al art. 317 C.

proc. civ., pentru admisibilitatea contestației în anulare de drept comun, se

cere, pe lângă condiția ca hotărârea atacată să fie irevocabilă în sensul art. 377

alin. (2) C. proc. civ., și condiția ca motivele contestației să nu fi putut fi

invocate pe calea apelului sau recursului.

Cum motivul prezentei contestații în

anulare a fost invocat în fața instanței de recurs, care, analizându-l, l-a

respins ca nefondat, se constată că, raportată la sus-arătata condiție,

contestația în anulare nu este admisibilă, pentru că se opune puterea de lucru

judecat a hotărârii astfel pronunțate – legiuitorul neurmărind prin această

cale extraordinară de atac, de retractare, să deschidă părților posibilitatea

recursului la recurs.

Nici ipoteza prevăzută de alin. (2)

al art. 317 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, întrucât instanța

de recurs a luat în examinare și a analizat, din perspectiva cerințelor art. 304

pct. 3 C. proc. civ., excepția de necompetență generală a instanțelor

judecătorești, raportându-se la actele și lucrările dosarului, fără ca

soluționarea menționatei excepții să implice „verificări de fapt”, în afara

dosarului, incompatibile cu structura recursului, în sensul precitatelor

dispoziții legale, iar principiul puterii lucrului judecat se opune, și în

această ipoteză, reexaminării, pe calea contestației în anulare, a unui motiv

invocat în recurs și respins, după cercetarea în fond, pe baza actelor și

lucrărilor dosarului.

Așa fiind, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată împotriva

deciziei acestei instanțe nr. 2801, pronunțată la data de 16 septembrie 2010,

în dosarul nr. 5225/99/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC F.I. SRL Iași împotriva deciziei nr. 2801 din 16 septembrie

2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 5225/99/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

2

februarie 2011.