ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta CN A.P.M. SA, a chemat în judecată

pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună;

- anularea parțială a

Deciziei nr. 352/2008, numai cu privire la respingerea contestației pentru suma

de 767.904 RON, reprezentând:

- suma de 255.488 RON

contribuție asigurări de sănătate și 275.617 RON accesorii,

- suma de 266.799 RON

accesorii TVA

- obligarea ANAF la

recalcularea accesoriilor privind TVA, ținând seama de faptul că la fiecare

termen de plată CN A.P.M. SA Constanța avea de recuperat TVA;

- să se constate

faptul că reclamanta nu datorează suma de 255.488 RON contribuție asigurări de

sănătate și 275.617 RON accesorii, ANAF procedând în mod nelegal și neîntemeiat

la calcularea sumei de 255.488 RON cu titlu de contribuție asigurări de

sănătate și 275.617 RON cu titlu de accesorii.

- să se constate

faptul că reclamanta nu datorează suma de 266.799 RON accesorii TVA și că ANAF

a procedat în mod nelegal și neîntemeiat la calcularea de accesorii.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că urmare a inspecției fiscale parțiale ce a avut ca obiect

perioada 01 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2005, efectuate la sediul său de către

doi inspectori fiscali din partea ANAF, în data de 31 martie 2008 a fost emis

un raport de inspecție fiscală, în baza căruia, ANAF a emis Decizia de Impunere

nr. 148/2008 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de

inspecția fiscală.

Contestația formulată

de reclamantă împotriva deciziei de impunere a fost admisă de către Agenția

Națională de Administrare Fiscală prin Decizia nr. 352/2008, pentru suma de

30.000 RON, respinsă ca neîntemeiată pentru suma de 767.904 RON și desființată

pentru suma de 4.332.683 RON.

Reclamanta a criticat

Decizia nr. 352/2008 în ceea ce privește respingerea ca neîntemeiată a

contestației pentru suma de 767.904 RON.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, prin Sentința civilă nr. 266/CA din 16 iulie 2010 a respins acțiunea

formulată de reclamantă ca nefondată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în mod corect autoritatea fiscală a

constatat că, legal s-a calculat în sarcina reclamantei contribuția pentru

asigurări sociale de sănătate datorată de angajator în sumă de 225.488 RON

pentru sumele plătite în perioada 2003 - 2005 cu titlu de participare a

salariaților la profit, sumă pentru care datorează și accesorii în cuantum de

275.617 RON.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs CN A.P.M. SA Constanța, criticând hotărârea

instanței de fond ca nelegală și netemeinică.

S-a arătat faptul că

a fost criticată Decizia nr. 352/2008 emisă de pârâtă, în ceea ce privește suma

de 767.904 RON pentru care a fost respinsă contestația reclamantei cu ocazia

soluționării acesteia de Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

S-a precizat faptul

că a fost făcută o confuzie între contribuția individuală de asigurări sociale

de sănătate de 7% plătită deja de reclamantă și contribuția angajatorului la

asigurările sociale de sănătate, tot de 7%, care este reglementată de art. 52

din O.U.G. nr. 150/2002 și care are cu totul altă bază de impunere,

reglementată de lege și care are legătură doar cu fondul de salarii efectiv.

Recurenta a precizat

că numai odată cu apariția Ordinului nr. 211/2005 a fost reglementat în mod

expres fondul de salarii, în sensul celor susținute de Agenția Națională de

Administrare Fiscală și începând din anul 2006 s-a inclus în baza de calcul a

contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator,

participarea salariaților la profit, ori acest ordin este ulterior perioadei

supuse controlului (2002 - 2005).

Recurenta a precizat

că a făcut demersuri la instituțiile abilitate în perioada contribuțiilor la

CAS, pentru a afla procedura corectă de calcul și plata contribuției de

asigurări sociale de sănătate aferente angajatorului.

Recurentul a arătat

că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că în speță sunt aplicabile

prevederile Ordinului nr. 74/2000, întrucât acest ordin punea în aplicare

prevederile Legii nr. 145/1997, lege care a fost abrogată la data de 22

noiembrie 2002 prin O.U.G. nr. 150/2002.

Astfel, Ordinul nr.

74/2000 a încetat să mai producă efecte la data abrogării dispozițiilor legale

ce a stat la baza emiterii acestui ordin.

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond cu privire la faptul că a reținut că reclamanta „nu

a indicat norma legală care prevede că fondul de participare a salariaților la

profit nu este de natură salarială”, arătând că aceasta nu era obligația

reclamantei, ci a Agenției Naționale de Administrare Fiscală care trebuia să

stabilească norma legală în baza căreia a solicitat această sumă.

Recurenta a precizat

că a arătat faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile exprese prevăzute de

O.U.G. nr. 64/2001, repartizarea profitului și constituirea fondurilor

respective.

Recurenta a criticat

și modul de calculare al accesoriilor de către Agenția Națională de Administrare

Fiscală, în condițiile în care recurenta avea indisponibilizată la bugetul de

stat, la dispoziția Agenția Națională de Administrare Fiscală, o sumă mult mai

mare de bani ce trebuia returnată reclamantei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată va respinge recursul

pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 52 alin. (1) din O.U.G. nr. 150/2002:

"1) Persoanele

juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații au obligația

să calculeze și să vireze casei de asigurări o contribuție de 7% datorată

pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă; acestea au

obligația să anunțe casei de asigurări orice schimbare care are loc la nivelul

veniturilor;

2) Persoanele

juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) au obligația plății contribuției de

7% raportata la fondul de salarii realizat. "

Așadar,

recurenta-reclamantă avea obligația de a plăti o contribuție de 7%; aplicată

asupra fondului de salarii realizat.

Față de cele arătate

urmează să se constate că, în mod legal și corect, au fost stabilite în sarcina

recurentei contribuția pentru asigurări sociale de sănătate datorată în sumă de

225.488 RON pentru sumele plătite în perioada 2003 - 2005 cu titlu de

participare a salariaților la profit, la care s-au calculat și accesoriile

aferente, în sumă de 275.617 RON, potrivit principiului accesoriul urmează

soarta principalului.

Referitor la

susținerea recurentei potrivit căreia instanța de fond ar fi apreciat, în mod

greșit faptul că în speță sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 74/2000

instanța de fond a constatat, în mod legal și corect, faptul că prevederile

acestui ordin nu a fost abrogate, în mod expres sau tacit, precum și faptul că,

"chiar dacă în perioada, supusă controlului erau în vigoare dispozițiile

O.U.G. nr. 150/2002, nu se poate trage concluzia că între data publicării

O.U.G. nr. 150/2002 și data publicării Ordinului nr. 221/2005 nu se putea

stabili componența fondului de salarii, existând în acest sens un vid

legislativ ".

În ceea ce privește

suma de 266.799 RON, reprezentând accesorii calculate pentru neplata TVA

stabilită suplimentar de organele fiscale, aferentă cheltuielilor cu reparații

muzeu, stadion și spații verzi, Înalta Curte reține ca fiind corecte

concluziile instanței de fond și ale organului fiscal, întrucât debitele

stabilite suplimentar cu titlu de TVA nu puteau fi stinse la data scadenței cu

sume reprezentând TVA pentru care recurenta a solicitat rambursare.

Constatând că

motivele invocate de recurentă nu sunt fondate, Înalta Curte va menține

hotărârea instanței de fond și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de CN A.P.M. SA Constanța împotriva Sentinței civile nr. 266/CA din 16

iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2011.