ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta CN A.P.M. SA, a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună; - anularea parțială a Deciziei nr. 352/2008, numai cu privire la respingerea contestației pentru suma de 767.904 RON, reprezentând: - suma de 255.488 RON contribuție asigurări de sănătate și 275.617 RON accesorii, - suma de 266.799 RON accesorii TVA - obligarea ANAF la recalcularea accesoriilor privind TVA, ținând seama de faptul că la fiecare termen de plată CN A.P.M. SA Constanța avea de recuperat TVA; - să se constate faptul că reclamanta nu datorează suma de 255.488 RON contribuție asigurări de sănătate și 275.617 RON accesorii, ANAF procedând în mod nelegal și neîntemeiat la calcularea sumei de 255.488 RON cu titlu de contribuție asigurări de sănătate și 275.617 RON cu titlu de accesorii.

- să se constate faptul că reclamanta nu datorează suma de 266.799 RON accesorii TVA și că ANAF a procedat în mod nelegal și neîntemeiat la calcularea de accesorii. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că urmare a inspecției fiscale parțiale ce a avut ca obiect perioada 01 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2005, efectuate la sediul său de către doi inspectori fiscali din partea ANAF, în data de 31 martie 2008 a fost emis un raport de inspecție fiscală, în baza căruia, ANAF a emis Decizia de Impunere nr. 148/2008 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală. Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere a fost admisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Decizia nr. 352/2008, pentru suma de 30.000 RON, respinsă ca neîntemeiată pentru suma de 767.904 RON și desființată pentru suma de 4.332.683 RON.

Reclamanta a criticat Decizia nr. 352/2008 în ceea ce privește respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma de 767.904 RON. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 266/CA din 16 iulie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în mod corect autoritatea fiscală a constatat că, legal s-a calculat în sarcina reclamantei contribuția pentru asigurări sociale de sănătate datorată de angajator în sumă de 225.488 RON pentru sumele plătite în perioada 2003 - 2005 cu titlu de participare a salariaților la profit, sumă pentru care datorează și accesorii în cuantum de 275.617 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CN A.P.M. SA Constanța, criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică. S-a arătat faptul că a fost criticată Decizia nr. 352/2008 emisă de pârâtă, în ceea ce privește suma de 767.904 RON pentru care a fost respinsă contestația reclamantei cu ocazia soluționării acesteia de Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. S-a precizat faptul că a fost făcută o confuzie între contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate de 7% plătită deja de reclamantă și contribuția angajatorului la asigurările sociale de sănătate, tot de 7%, care este reglementată de art. 52 din O.U.G. nr. 150/2002 și care are cu totul altă bază de impunere, reglementată de lege și care are legătură doar cu fondul de salarii efectiv.

Recurenta a precizat că numai odată cu apariția Ordinului nr. 211/2005 a fost reglementat în mod expres fondul de salarii, în sensul celor susținute de Agenția Națională de Administrare Fiscală și începând din anul 2006 s-a inclus în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator, participarea salariaților la profit, ori acest ordin este ulterior perioadei supuse controlului (2002 - 2005). Recurenta a precizat că a făcut demersuri la instituțiile abilitate în perioada contribuțiilor la CAS, pentru a afla procedura corectă de calcul și plata contribuției de asigurări sociale de sănătate aferente angajatorului. Recurentul a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că în speță sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 74/2000, întrucât acest ordin punea în aplicare prevederile Legii nr. 145/1997, lege care a fost abrogată la data de 22 noiembrie 2002 prin O.U.G.

nr. 150/2002. Astfel, Ordinul nr. 74/2000 a încetat să mai producă efecte la data abrogării dispozițiilor legale ce a stat la baza emiterii acestui ordin. Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la faptul că a reținut că reclamanta „nu a indicat norma legală care prevede că fondul de participare a salariaților la profit nu este de natură salarială”, arătând că aceasta nu era obligația reclamantei, ci a Agenției Naționale de Administrare Fiscală care trebuia să stabilească norma legală în baza căreia a solicitat această sumă. Recurenta a precizat că a arătat faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile exprese prevăzute de O.U.G. nr. 64/2001, repartizarea profitului și constituirea fondurilor respective.

Recurenta a criticat și modul de calculare al accesoriilor de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile în care recurenta avea indisponibilizată la bugetul de stat, la dispoziția Agenția Națională de Administrare Fiscală, o sumă mult mai mare de bani ce trebuia returnată reclamantei. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată va respinge recursul pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (1) din O.U.G.

nr. 150/2002: "1) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații au obligația să calculeze și să vireze casei de asigurări o contribuție de 7% datorată pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă; acestea au obligația să anunțe casei de asigurări orice schimbare care are loc la nivelul veniturilor; 2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) au obligația plății contribuției de 7% raportata la fondul de salarii realizat. " Așadar, recurenta-reclamantă avea obligația de a plăti o contribuție de 7%; aplicată asupra fondului de salarii realizat.

Față de cele arătate urmează să se constate că, în mod legal și corect, au fost stabilite în sarcina recurentei contribuția pentru asigurări sociale de sănătate datorată în sumă de 225.488 RON pentru sumele plătite în perioada 2003 - 2005 cu titlu de participare a salariaților la profit, la care s-au calculat și accesoriile aferente, în sumă de 275.617 RON, potrivit principiului accesoriul urmează soarta principalului. Referitor la susținerea recurentei potrivit căreia instanța de fond ar fi apreciat, în mod greșit faptul că în speță sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 74/2000 instanța de fond a constatat, în mod legal și corect, faptul că prevederile acestui ordin nu a fost abrogate, în mod expres sau tacit, precum și faptul că, "chiar dacă în perioada, supusă controlului erau în vigoare dispozițiile O.U.G.

nr. 150/2002, nu se poate trage concluzia că între data publicării O.U.G. nr. 150/2002 și data publicării Ordinului nr. 221/2005 nu se putea stabili componența fondului de salarii, existând în acest sens un vid legislativ ". În ceea ce privește suma de 266.799 RON, reprezentând accesorii calculate pentru neplata TVA stabilită suplimentar de organele fiscale, aferentă cheltuielilor cu reparații muzeu, stadion și spații verzi, Înalta Curte reține ca fiind corecte concluziile instanței de fond și ale organului fiscal, întrucât debitele stabilite suplimentar cu titlu de TVA nu puteau fi stinse la data scadenței cu sume reprezentând TVA pentru care recurenta a solicitat rambursare. Constatând că motivele invocate de recurentă nu sunt fondate, Înalta Curte va menține hotărârea instanței de fond și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanța împotriva Sentinței civile nr. 266/CA din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.