ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1942/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1942/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 231 din 9

noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.M.E., în

contradictoriu cu pârâții C.N.P.D.A.S. și Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 1020 din 13

octombrie 2009 emis de Președintele C.N.A.P.D.A.S. București, până la

pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepțiile invocate de

pârâți:

Excepția necompetenței materiale a

instanței nu este fondată, cauza de față având ca obiect suspendarea actului

administrativ emis de o autoritate administrativă centrală. Dar, chiar și în

situația examinării pe fond a contractului de management, competența instanței

rezidă din dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 1, art. 14

și art. 15 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 105/2009 și art. 10 din

contractul de management.

Excepția inadmisibilității acțiunii nu

este fondată, reclamanta făcând dovada formulării plângerii prealabile conform

art. 7 din Legea nr. 554/2004 (f. 16-17 dosar).

Nici e

xcepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale București nu poate fi

primită, deoarece prin Ordinul nr. 1253 din 25 mai 2009 emis de acesta,

reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator, iar contractul de

management a fost încheiat cu acesta. Or, dreptul reclamantei fiind stabilit

inițial de acest pârât (prin Ordinul de numire în funcție) se justifică

interesul reclamantei în menținerea lui, iar acest interes atrage și calitatea

procesuală pasivă a pârâtului emitent, deoarece prin ordinul emis de cealaltă

pârâtă și a cărui suspendare se cere, acest Ordin a fost încălcat - ceea ce

reclamă contradictorialitatea atât cu pârâtul ce a emis Ordinul de numire în

funcție a reclamantei (Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

București), cât și cu pârâta ce a emis Ordinul de încetare a contractului de

management (C.N.P.A.S. București).

Cu privire la cererea de suspendare:

Prima instanță a reținut că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, cazul bine justificat,

constând în împrejurări legate de starea de fapt și de drept ce creează

serioase îndoieli asupra legalității Ordinului contestat, este reprezentat, în

cauză, în primul rând de faptul că actul a fost contestat de reclamantă, care a

solicitat conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, revocarea lui de către emitent

și instituția urmează să se pronunțe ca atare.

De asemenea, se arată în

considerentele sentinței atacate, anterior emiterii Ordinului nr. 1020 din 13

octombrie 2009 al Președintelui C.N.P.A.S., prin Ordinul nr. 1253 din 25 mai 2009

al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției și Protecției Sociale emis

conform O.U.G. nr. 37/2009, reclamanta a fost numită în funcția de Director

Coordonator la Casa Județeană de Pensii Suceava, cu contract de management

încheiat pe o durată de maxim 4 ani ( f. 10 - 14 dosar ), asimilat contractului

individual de muncă încheiat pe durată determinată, conform prevederilor art. III

alin. (4) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care, la data

încheierii contractului de management, reclamanta a fost suspendată de drept

din funcția anterioară, aceea de șef birou în cadrul Casei Județene de Pensii

Suceava, Biroul Resurse Umane, Salarizare și Secretariat.

Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009,

publicată la 6 octombrie 2009, (data publicării în M.Of. nr. 264) a fost

declarată neconstituțională de Curtea Constituțională a României prin Decizia

nr. 1257 din 7 octombrie 2009 (publicată în M.Of. nr. 758 din 06 noiembrie 2009),

după ce anterior, la 6 octombrie 2009 a fost publicată în M.Of. nr. 668, O.U.G.

nr. 105/2009, care prin art. XIV alin. (1) abrogă O.U.G. nr. 37/2009.

Astfel, se arată în considerentele

sentinței atacate, odată ce însăși Curtea Constituțională a României a constatat

că în cuprinsul O.U.G. nr. 105/2009 s-a preluat în integralitatea sa

reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 37/2009 și totodată a fost abrogată O.U.G.

nr. 37/2009 prin art. XIV alin.(1), ceea ce pune în discuție regimul legal

actual al funcționarilor publici consacrat prin Legea nr. 188/1999 (prin

dispozițiile art. I punctele 4-7 și art. II), este evident că Ordinul de față

emis conform O.U.G. nr. 105/2009 este, sub aspectul legalității, supus unei

serioase îndoieli.

Pe de altă parte, reține prima

instanță, Ordinul contestat este emis de Președintele C.N.P.A.S. București și

nu de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale emitentul Ordinului nr. 1254

din 25 mai 2009, principiul simetriei juridice a actului administrativ fiind

încălcat, ca și art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, mai arată prima

instanță, sunt îndeplinite și celelalte două condiții prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, vizând vătămarea reclamantei și paguba iminentă ce i s-ar

crea prin punerea în executare a Ordinului, prima rezultând din încălcarea

dreptului legitim al reclamantei de a ocupa o funcție de natura celei din care

a fost suspendată și din instabilitatea creată raportului său de muncă,

garantat prin Legea nr. 188/1999, iar cea de-a doua fiind probată prin

afectarea drepturilor salariale sub aspect material dar și prin componenta

morală, suspendarea dintr-o funcție de conducere atingând grav probitatea

profesională a reclamantei, în lipsa unor motive ce țin de exercitarea

defectuoasă a managementului.

î

mpotriva sentinței Curții de Apel,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții C.N.P.A.S. și

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

2.1. Recursul declarat de C.N.P.A.S.

Recurenta C.N.P.A.S. și-a încadrat

în drept motivele formulate, indicând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 6 C.

proc. civ.

Sintetizând criticile formulate,

Înalta Curte reține că hotărârea atacată este combătută sub următoarele

aspecte:

a) Încălcarea dreptului la apărare

Prima critică vizează eludarea

dispozițiilor art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că,

odată cu citația, nu i s-a comunicat pârâtei și copie de pe cererea de chemare în

judecată și înscrisurile atașate în probațiune. Deși a solicitat comunicarea,

precum și acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, instanța a pășit la

judecarea pricinii.

b) Instanța a acordat mai mult decât

s-a cerut

Recurenta susține că reclamanta a

solicitat numai suspendarea provizorie a executării Ordinului nr. 1020 din 13

octombrie 2009 dar instanța s-a pronunțat asupra suspendării propriu-zise, în

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

c) Au fost interpretate și aplicate

greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

În cuprinsul acestui motiv,

recurenta dezvoltă ideea potrivit căreia în speță nu sunt îndeplinite

condițiile legale pentru acordarea suspendării. Arată că ordinul a fost emis în

baza O.U.G. nr. 37/2009, așa încât se bucură de prezumția de legalitate iar

vătămarea iminentă și ireparabilă nu s-a dovedit.

2.2. Recursul declarat de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale

Recurentul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și-a încadrat recursul formulat în dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., dar a formulat numai

critici vizând încălcarea unor normă de procedură, reiterând excepțiile ridicate

în fața primei instanțe, după cum urmează:

a) Cauza a fost soluționată de o

instanță necompetentă material

Recurentul consideră că art. IV

alin. (7) din O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009 asimilează contractul de

management cu contractul individual de muncă și, ca urmare, pricina ar fi un

litigiu de muncă de competența tribunalului.

b) Recurentul nu are calitate

procesuală pasivă

Ordinul în discuție a fost emis de C.N.P.A.S.,

care este o instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate

juridică. Nefiind emitentul actului, nu există nici un motiv pentru chemarea sa

în judecată.

c) Intimata nu a îndeplinit

procedura prealabilă.

Recurentul susține că în cauză nu

s-a dovedit îndeplinirea cerinței prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2009,

așa încât cererea de suspendare trebuia respinsă ca inadmisibilă.

d) Acțiunea nu a fost timbrată

Acest motiv nu a fost dezvoltat de

recurent.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin

prisma recursurilor formulate, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea acesteia cu trimitere

spre rejudecare, pentru considerentele expuse în continuare.

1.Argumente de fapt și de drept

relevante

Intimata-reclamantă A.M.E. a

înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava două cereri de suspendare a

executării Ordinului nr. 1020 din 13 octombrie 2009 emis de președintele C.N.P.A.S.

Prin prima cerere, înregistrată la

data de 27 octombrie 2009, intimata-reclamantă a cerut „suspendarea provizorie

a ordinului, până la soluționarea cererii de suspendare introdusă în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004” iar prin cea de-a doua, înregistrată la data de

29 octombrie 2009, s-a solicitat suspendarea executării ordinului „până la

soluționarea cererii de anulare a ordinului”. Ambele dosare au primit termen la

data de 9 noiembrie 2009, când, prin încheierea pronunțată în ședința publică,

în temeiul art. 164 alin. (1) C. proc. civ., instanța a dispus conexarea lor,

luând act de precizarea formulată de avocatul reclamantei în sensul că ambele

cereri au același obiect: suspendarea executării ordinului până la pronunțarea

instanței de fond, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la încălcarea dreptului la

apărare, motiv de recurs formulat de C.N.P.A.S.

Potrivit dispozițiilor art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ.

„Președintele va dispune

în același timp să se comunice pârâtului, odată cu citația, copii de pe cerere

și de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar

întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru

judecată”.

Dispoziția procedurală

citată este menită să garanteze respectarea unor principii fundamentale ale

procesului civil, respectiv contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Or, în speță, în mod

evident, odată cu citația trimisă C.N.P.A.S., nu s-a înaintat și o copie a

cererii de chemare în judecată, împrejurare relevată de pârâtă în ambele dosare

conexate (fila 15, dosar nr. 1155/39/2009, respectiv fila 29, dosar nr. 1179/39/2009)

în cuprinsul unor cereri care conțineau explicit solicitarea de acordare a unui

termen „pentru pregătirea apărării”.

Este real că judecata cererilor

de suspendare a executării actului administrativ se face, potrivit art. 14

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „de urgență și cu precădere, cu citarea

părților”. Însă, urgența în soluționarea acestui tip de cereri nu trebuie să

golească de conținut dreptul de apărare, norma de procedură cuprinsă în art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., precitat, nefiind incompatibilă cu specificul

raporturilor de putere dintre autoritățile publice și particularul vătămat, în

sensul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare, în cauză este

incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța

încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ. care, la rândul său, stabilește că „actele îndeplinite

cu neobservarea formelor legale …. se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.

Iar în speță, vătămarea pricinuită

recurentei C.N.P.D.A.S., care nu și-a putut formula apărările și a pierdut

procesul, este evidentă.

Referitor la motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., formulat de C.N.P.A.S.

Acest motiv de recurs este vădit

nefondat, instanța pronunțându-se în limitele a ceea ce s-a cerut, conform precizărilor

formulate la termenul din 9 noiembrie 2009 de către reclamantă.

Referitor la excepțiile pe care

recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale le reiterează în

recurs.

Toate excepțiile invocate de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin întâmpinare, au fost

legal soluționate de Curtea de Apel.

Cererea de suspendare a fost

timbrată, (dovezile fiind atașate la filele 20-21, dosar nr. 1155/39/2009) deși

Înalta Curte consideră că acest tip de cerere, indisolubil legat de raporturile

de muncă, este scutit de timbrare potrivit art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.

Curtea de Apel Suceava, ca instanță

de contencios administrativ, este competentă material în raport de art. 10 din

contractul de management încheiat între Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale și intimata-reclamantă și art. 10 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, chiar în cuprinsul

ordinului a cărui suspendare se solicită, la art. 2, este indicată

posibilitatea contestării actului administrativ la „instanța de contencios

administrativ competentă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare”.

Dispozițiile cuprinse în art. IV

alin. (7) din O.U.G. nr. 105/2006, invocate de recurentul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale nu mai sunt în vigoare, fiind constatate

neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 3 decembrie

2009.

Și în privința excepției

neîndeplinirii procedurii prealabile, rezolvarea Curții de apel este corectă, în

condițiile în care intimata-reclamantă a făcut dovada (filele 15-16, dosar nr. 1179/39/2009)

înregistrării acesteia, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la

data de 26 octombrie 2009, chiar la autorul excepției.

În fine, Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, are calitate procesual pasivă, chiar dacă nu este

emitentul ordinului a cărui suspendare se solicită, întrucât este parte în

contractul de management ale cărui efecte au încetat urmare ordinului examinat

iar din preambulul acestuia rezultă că a fost adoptat în temeiul Ordinului

ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 1636 din 9 octombrie

2009 privind revocarea și numirea conducătorilor structurilor deconcentrare.

Motivul de recurs referitor la

condițiile suspendării executării actului administrativ individual va rămâne

neexaminat, în raport de soluția casării cu trimitere preconizată, instanța

nemaiputând păși la verificarea îndeplinirii cumulative a „cazului bine

justificat” și „pagubei iminente”, conform art. 14 din lege.

instanței de recurs

Pentru considerentele expuse la pct.

II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se vor

admite recursurile de față și se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale și C.N.P.D.A.S. împotriva sentinței nr. 231

din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, la

aceeași instanță, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16

aprilie 2010.