ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1942/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 231 din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.M.E., în contradictoriu cu pârâții C.N.P.D.A.S. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 1020 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele C.N.A.P.D.A.S. București, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepțiile invocate de pârâți: Excepția necompetenței materiale a instanței nu este fondată, cauza de față având ca obiect suspendarea actului administrativ emis de o autoritate administrativă centrală.

Dar, chiar și în situația examinării pe fond a contractului de management, competența instanței rezidă din dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 1, art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 105/2009 și art. 10 din contractul de management. Excepția inadmisibilității acțiunii nu este fondată, reclamanta făcând dovada formulării plângerii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 (f. 16-17 dosar). Nici e xcepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale București nu poate fi primită, deoarece prin Ordinul nr. 1253 din 25 mai 2009 emis de acesta, reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator, iar contractul de management a fost încheiat cu acesta.

Or, dreptul reclamantei fiind stabilit inițial de acest pârât (prin Ordinul de numire în funcție) se justifică interesul reclamantei în menținerea lui, iar acest interes atrage și calitatea procesuală pasivă a pârâtului emitent, deoarece prin ordinul emis de cealaltă pârâtă și a cărui suspendare se cere, acest Ordin a fost încălcat - ceea ce reclamă contradictorialitatea atât cu pârâtul ce a emis Ordinul de numire în funcție a reclamantei (Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București), cât și cu pârâta ce a emis Ordinul de încetare a contractului de management (C.N.P.A.S. București). Cu privire la cererea de suspendare: Prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, cazul bine justificat, constând în împrejurări legate de starea de fapt și de drept ce creează serioase îndoieli asupra legalității Ordinului contestat, este reprezentat, în cauză, în primul rând de faptul că actul a fost contestat de reclamantă, care a solicitat conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, revocarea lui de către emitent și instituția urmează să se pronunțe ca atare. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, anterior emiterii Ordinului nr. 1020 din 13 octombrie 2009 al Președintelui C.N.P.A.S., prin Ordinul nr. 1253 din 25 mai 2009 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției și Protecției Sociale emis conform O.U.G.

nr. 37/2009, reclamanta a fost numită în funcția de Director Coordonator la Casa Județeană de Pensii Suceava, cu contract de management încheiat pe o durată de maxim 4 ani ( f. 10 - 14 dosar ), asimilat contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, conform prevederilor art. III alin. (4) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care, la data încheierii contractului de management, reclamanta a fost suspendată de drept din funcția anterioară, aceea de șef birou în cadrul Casei Județene de Pensii Suceava, Biroul Resurse Umane, Salarizare și Secretariat. Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, publicată la 6 octombrie 2009, (data publicării în M.Of. nr. 264) a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 (publicată în M.Of.

nr. 758 din 06 noiembrie 2009), după ce anterior, la 6 octombrie 2009 a fost publicată în M.Of. nr. 668, O.U.G. nr. 105/2009, care prin art. XIV alin. (1) abrogă O.U.G. nr. 37/2009. Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, odată ce însăși Curtea Constituțională a României a constatat că în cuprinsul O.U.G. nr. 105/2009 s-a preluat în integralitatea sa reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 37/2009 și totodată a fost abrogată O.U.G. nr. 37/2009 prin art. XIV alin.(1), ceea ce pune în discuție regimul legal actual al funcționarilor publici consacrat prin Legea nr. 188/1999 (prin dispozițiile art. I punctele 4-7 și art. II), este evident că Ordinul de față emis conform O.U.G. nr. 105/2009 este, sub aspectul legalității, supus unei serioase îndoieli.

Pe de altă parte, reține prima instanță, Ordinul contestat este emis de Președintele C.N.P.A.S. București și nu de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale emitentul Ordinului nr. 1254 din 25 mai 2009, principiul simetriei juridice a actului administrativ fiind încălcat, ca și art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, mai arată prima instanță, sunt îndeplinite și celelalte două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, vizând vătămarea reclamantei și paguba iminentă ce i s-ar crea prin punerea în executare a Ordinului, prima rezultând din încălcarea dreptului legitim al reclamantei de a ocupa o funcție de natura celei din care a fost suspendată și din instabilitatea creată raportului său de muncă, garantat prin Legea nr. 188/1999, iar cea de-a doua fiind probată prin afectarea drepturilor salariale sub aspect material dar și prin componenta morală, suspendarea dintr-o funcție de conducere atingând grav probitatea profesională a reclamantei, în lipsa unor motive ce țin de exercitarea defectuoasă a managementului.

2. Recursul declarat de pârâți î mpotriva sentinței Curții de Apel, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții C.N.P.A.S. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale 2.1. Recursul declarat de C.N.P.A.S. Recurenta C.N.P.A.S. și-a încadrat în drept motivele formulate, indicând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ. Sintetizând criticile formulate, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este combătută sub următoarele aspecte: a) Încălcarea dreptului la apărare Prima critică vizează eludarea dispozițiilor art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că, odată cu citația, nu i s-a comunicat pârâtei și copie de pe cererea de chemare în judecată și înscrisurile atașate în probațiune.

Deși a solicitat comunicarea, precum și acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, instanța a pășit la judecarea pricinii. b) Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut Recurenta susține că reclamanta a solicitat numai suspendarea provizorie a executării Ordinului nr. 1020 din 13 octombrie 2009 dar instanța s-a pronunțat asupra suspendării propriu-zise, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. c) Au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 În cuprinsul acestui motiv, recurenta dezvoltă ideea potrivit căreia în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea suspendării. Arată că ordinul a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, așa încât se bucură de prezumția de legalitate iar vătămarea iminentă și ireparabilă nu s-a dovedit.

2.2. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și-a încadrat recursul formulat în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., dar a formulat numai critici vizând încălcarea unor normă de procedură, reiterând excepțiile ridicate în fața primei instanțe, după cum urmează: a) Cauza a fost soluționată de o instanță necompetentă material Recurentul consideră că art. IV alin. (7) din O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009 asimilează contractul de management cu contractul individual de muncă și, ca urmare, pricina ar fi un litigiu de muncă de competența tribunalului. b) Recurentul nu are calitate procesuală pasivă Ordinul în discuție a fost emis de C.N.P.A.S., care este o instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică.

Nefiind emitentul actului, nu există nici un motiv pentru chemarea sa în judecată. c) Intimata nu a îndeplinit procedura prealabilă. Recurentul susține că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea cerinței prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2009, așa încât cererea de suspendare trebuia respinsă ca inadmisibilă. d) Acțiunea nu a fost timbrată Acest motiv nu a fost dezvoltat de recurent. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma recursurilor formulate, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare, pentru considerentele expuse în continuare.

1.Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă A.M.E. a înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava două cereri de suspendare a executării Ordinului nr. 1020 din 13 octombrie 2009 emis de președintele C.N.P.A.S. Prin prima cerere, înregistrată la data de 27 octombrie 2009, intimata-reclamantă a cerut „suspendarea provizorie a ordinului, până la soluționarea cererii de suspendare introdusă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004” iar prin cea de-a doua, înregistrată la data de 29 octombrie 2009, s-a solicitat suspendarea executării ordinului „până la soluționarea cererii de anulare a ordinului”. Ambele dosare au primit termen la data de 9 noiembrie 2009, când, prin încheierea pronunțată în ședința publică, în temeiul art. 164 alin. (1) C. proc.

civ., instanța a dispus conexarea lor, luând act de precizarea formulată de avocatul reclamantei în sensul că ambele cereri au același obiect: suspendarea executării ordinului până la pronunțarea instanței de fond, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Referitor la încălcarea dreptului la apărare, motiv de recurs formulat de C.N.P.A.S. Potrivit dispozițiilor art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ. „Președintele va dispune în același timp să se comunice pârâtului, odată cu citația, copii de pe cerere și de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată”. Dispoziția procedurală citată este menită să garanteze respectarea unor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Or, în speță, în mod evident, odată cu citația trimisă C.N.P.A.S., nu s-a înaintat și o copie a cererii de chemare în judecată, împrejurare relevată de pârâtă în ambele dosare conexate (fila 15, dosar nr. 1155/39/2009, respectiv fila 29, dosar nr. 1179/39/2009) în cuprinsul unor cereri care conțineau explicit solicitarea de acordare a unui termen „pentru pregătirea apărării”. Este real că judecata cererilor de suspendare a executării actului administrativ se face, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „de urgență și cu precădere, cu citarea părților”. Însă, urgența în soluționarea acestui tip de cereri nu trebuie să golească de conținut dreptul de apărare, norma de procedură cuprinsă în art. 114 1 alin. (2) C. proc.

civ., precitat, nefiind incompatibilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și particularul vătămat, în sensul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ca urmare, în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. care, la rândul său, stabilește că „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale …. se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”. Iar în speță, vătămarea pricinuită recurentei C.N.P.D.A.S., care nu și-a putut formula apărările și a pierdut procesul, este evidentă.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., formulat de C.N.P.A.S. Acest motiv de recurs este vădit nefondat, instanța pronunțându-se în limitele a ceea ce s-a cerut, conform precizărilor formulate la termenul din 9 noiembrie 2009 de către reclamantă. Referitor la excepțiile pe care recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale le reiterează în recurs. Toate excepțiile invocate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin întâmpinare, au fost legal soluționate de Curtea de Apel. Cererea de suspendare a fost timbrată, (dovezile fiind atașate la filele 20-21, dosar nr. 1155/39/2009) deși Înalta Curte consideră că acest tip de cerere, indisolubil legat de raporturile de muncă, este scutit de timbrare potrivit art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.

Curtea de Apel Suceava, ca instanță de contencios administrativ, este competentă material în raport de art. 10 din contractul de management încheiat între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și intimata-reclamantă și art. 10 din Legea nr. 554/2004. De altfel, chiar în cuprinsul ordinului a cărui suspendare se solicită, la art. 2, este indicată posibilitatea contestării actului administrativ la „instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”. Dispozițiile cuprinse în art. IV alin. (7) din O.U.G.

nr. 105/2006, invocate de recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu mai sunt în vigoare, fiind constatate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 3 decembrie 2009. Și în privința excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, rezolvarea Curții de apel este corectă, în condițiile în care intimata-reclamantă a făcut dovada (filele 15-16, dosar nr. 1179/39/2009) înregistrării acesteia, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la data de 26 octombrie 2009, chiar la autorul excepției.

În fine, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, are calitate procesual pasivă, chiar dacă nu este emitentul ordinului a cărui suspendare se solicită, întrucât este parte în contractul de management ale cărui efecte au încetat urmare ordinului examinat iar din preambulul acestuia rezultă că a fost adoptat în temeiul Ordinului ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 1636 din 9 octombrie 2009 privind revocarea și numirea conducătorilor structurilor deconcentrare. Motivul de recurs referitor la condițiile suspendării executării actului administrativ individual va rămâne neexaminat, în raport de soluția casării cu trimitere preconizată, instanța nemaiputând păși la verificarea îndeplinirii cumulative a „cazului bine justificat” și „pagubei iminente”, conform art. 14 din lege.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se vor admite recursurile de față și se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și C.N.P.D.A.S. împotriva sentinței nr. 231 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, la aceeași instanță, spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.