ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.06.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3244/2010

HOTĂRÂRE
18.06.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3244/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul A.C. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul M.A.P.D.R. suspendarea Ordinului nr. 1990/2009 emis de pârât,

precum, și a concursului organizat de acesta până la pronunțarea

instanței de fond.

În motivarea acțiunii a

arătat că, la data de 08 octombrie 2009, pârâtul a emis Ordinul nr. 1990/2009

prin care s-a dispus că începând cu data de 12 octombrie să i se

acorde un preaviz de 15 zile lucrătoare, moment din care, contractul de

management încheiat cu reclamantul încetează, fapt ce echivalează cu

eliberarea sa din funcția deținută până la acea dată.

A arătat reclamantul că a

formulat plângere împotriva acestui ordin, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004,

considerând că cererea sa de suspendare este întemeiata întrucât prin ordinul

emis s-au încălcat dispozițiile art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009, art.

9 din Contractul de management nr. 37 din 28 mai 2009, precum și

dispozițiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii.

Pârâta, prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei, a solicitat, în principal, pentru primul

capăt de cerere respingerea acestuia ca fiind fără obiect sau ca

inadmisibil, iar pentru al doilea capăt de cerere a invocat de asemenea

excepția lipsei de obiect.

fond.

Prin sentința nr. 234 din 9 noiembrie

2009, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția lipsei de obiect și a

inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea reclamantului

și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1990/2009 emis de

către pârâtul M.A.P.D.R. precum și efectele concursului organizat de

pârât pentru ocuparea funcției de director coordonator al D.A.D.R.

Botoșani, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, Curtea

a reținut că, în speță, sunt îndeplinite ambele

condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru

a se dispune suspendarea executării actului administrativ emis de pârât

precum și efectele concursului organizat de acesta.

La verificarea îndeplinirii

condițiilor „cazului bine justificat” au fost avute în vedere

dispozițiile art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009 și pentru că, în

speță, contractul de management încheiat între părți se

afla în derulare și nici nu a intervenit un motiv legal de încetare sau

reziliere a acestuia s-a considerat că există o îndoială

serioasă în privința legalității Ordinului nr. 1990/2009.

Cât privește condiția

prevenirii unei „pagube iminente”, instanța de fond a apreciat că

încetarea intempestivă a contractului de management, desființarea

postului și demiterea reclamantului ar perturba activitatea acestei

direcții și i s-ar crea reclamantului și un prejudiciu material

prin lipsirea sa de veniturile pe care le încasa în virtutea exercitării

funcției din care a fost demis.

Excepția lipsei de obiect a

cererii de suspendare a Ordinului nr. 1990/2009 a fost respinsă cu

motivarea că, chiar dacă ordinul a fost pus în executare, nu se poate

considera că a rămas fără obiect pentru că ar însemna

art. 14 din Legea nr. 554/2004 să nu mai poată fi

niciodată pus în aplicare.

Nici excepția lipsei de obiect

a celui de-al doilea capăt de cerere nu a fost reținută pentru

că, deși termenul pentru organizarea concursului a expirat, în

situația admiterii primului capăt de cerere, acest lucru va produce

consecințe și asupra concursului organizat al căror efecte nu se

vor mai produce până la pronunțarea instanței de fond.

Excepția

inadmisibilității primului capăt de cerere a fost respinsă

pentru că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii

prealabile.

Împotriva sentinței nr. 234 din

9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R.

(în prezent M.A.D.R.).

În dezvoltarea motivelor de recurs

se arată că soluția instanței de fond este

greșită în privința respingerii excepției lipsei de obiect

pentru că actul de eliberare din funcție a ajuns la termen anterior

pronunțării și chiar introducerii acțiunii, iar concursul

privind ocuparea funcției de director s-a epuizat, iar dispozițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004 ar viza numai actele cu executare succesivă

și nu cele cu executare dintr-o dată.

În ceea ce privește cel de-al

doilea capăt de cerere este critică soluția instanței de

fond pentru că a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 129 alin.

(6) C. proc. civ. („în toate cazurile, judecătorii hotărăsc

numai asupra obiectului cererii deduse judecății”).

Însă, în cauză, deși

s-a solicitat suspendarea concursului organizat, instanța de fond a dispus

suspendarea efectelor concursului și s-a pronunțat astfel asupra a

ceea ce nu s-a cerut, adică extra petita.

Mai mult, s-a arătat că,

în perioada 19 – 27 octombrie 2009, s-a desfășurat concursul pentru

ocuparea postului de director coordonator al D.A.D.R. Botoșani.

Referitor la soluția de

admitere a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1990/2009 se

apreciază că soluția a fost dată cu nerespectarea

prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru că, cel puțin

condiția pagubei iminente nu este îndeplinită deoarece reclamantul nu

suferă un prejudiciu material ireparabil, în ipoteza anulării actului

administrativ acesta urmând a fi repus pe postul ocupat anterior, cu plata

drepturilor bănești.

Nici condiția „cazului bine

justificat” nu se consideră îndeplinită pentru că O.U.G. nr. 105/2009

a fost declarată neconstituțională și actele emise în baza

ei sunt nule.

S-a solicitat admiterea recursului,

modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecința respingerii

cererii, în principal, ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 6, art. 304 pct. 9 și art. 304

1

Intimatul a formulat întâmpinare

și a solicitat plata unor despăgubiri de 15.000 RON reprezentând

diferența de salariu între salarizarea ca director coordonator al D.A.D.R.

Botoșani și funcția publică de consilier principal al

D.S.V. SA Botoșani unde este încadrat, dar și daune morale.

recurs.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul declarat dar pentru

următoarele considerente:

În fața instanței de fond

s-a solicitat suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a Ordinului

nr. 1990/2009 emis de M.A.P.D.R. și a concursului organizat de acesta

pentru ocuparea funcției de director coordonator al D.A.D.R.

Botoșani, până la pronunțarea instanței de fond.

Criticile din motivele de recurs ce

vizează greșita soluționare a excepției lipsei de obiect

sunt nefondate deoarece suspendarea unui act administrativ, în condițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004, se poate cere și se poate dispune după

sesizarea cu procedura prealabilă a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare.

Însă legea nu face nicio

distincție între actele cu executare imediată sau actele cu executare

succesivă și, de aceea, suspendarea se poate cere ori de câte ori

este în discuție un act administrativ cu caracter unilateral.

Cererea de suspendare ar fi

rămas fără obiect numai dacă actul administrativ a

cărui anulare se solicită ar fi fost revocat de către

autoritatea publică emitentă sau ar fi fost anulat pe cale

judecătorească, dar din probele aflate la dosar nu s-a produs niciuna

dintre aceste situații.

Nici criticile referitoare la nerespectarea

art. 129 alin. (6) C. proc. civ., și incidența dispozițiilor art.

304 pct. 6 C. proc. civ., nu sunt fondate pentru că sintagmele „suspendarea

efectelor concursului” și „suspendarea concursului”, sub aspectul

consecințelor, au același conținut.

Însă, motivele de recurs ce

vizează fondul cererii de suspendare sunt fondate.

Suspendarea actelor administrative

reprezintă o situație de excepție și ea se poate dispune

numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Legea contenciosului administrativ a

definit „cazul bine justificat”, în art. 2 alin. (1) lit. t), ca fiind

„împrejurările legate de starea de fapt care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

Referitor la această

condiție trebuie amintit că O.U.G. nr. 105/2009, act normativ în baza

căruia a fost emis actul a cărui suspendare se solicită, a fost

declarată ca neconstituțională, dar și O.U.G. nr. 37/2009,

act normativ în baza căruia a fost numit reclamantul în funcția

publică și încheiat contractul de management, a fost declarat ca

neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257

din 7 octombrie 2009.

În privința efectelor

declarării ca neconstituționale a acestor acte normative, trebuie

amintite considerentele Deciziei nr. 414/2010 a Curții

Constituționale, decizie în care s-au declarat neconstituționale

și unele modificări ale Legii nr. 188/1999 și unde s-a precizat

că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are

ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora

(contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor

două ordonanțe de urgență)”.

În privința condiției

„pagubei iminente”, legea contenciosului administrativ o definește, în art.

2 alin. (1) lit. ș), ca fiind prejudiciul material, viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu

public.

Pentru a se considera

îndeplinită această condiție nu se poate aprecia că

măsura eliberării din funcția de conducere, prin ea

însăși, duce la producerea unei pagube iminente.

Reclamantul a făcut referire la

drepturile salariale și cele adiacente de care ar fi lipsit, dar, în cazul

în care acțiunea în anulare a actului va fi admisă, această

problemă va putea fi analizată în cadrul acelui litigiu.

Mai mult, chiar intimatul - reclamant

a arătat că, în prezent, îndeplinește funcția de consider

în cadrul D.S.V. SA Botoșani.

Trebuie arătat și faptul

că deși s-a cerut și suspendarea concursului pentru ocuparea

postului de director coordonator al D.A.D.R. Botoșani, procedura

prealabilă adresată M.A.P.D.R. se referă numai la Ordinul nr. 1990/2009 emis de D.A.D.R. și nu și la concursul organizat de

aceeași autoritate pentru același post, dar instanța de fond nu

a analizat acest aspect.

Pentru că nu s-a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

De aceea, în baza art. 312 C. proc.

civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va fi admis

recursul, va fi modificată sentința în sensul respingerii cererii de

suspendare ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de M.A.D.R.

împotriva sentinței nr. 234 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea reclamantului, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1983/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2009 pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamantul D.O.L., a solicitat în temeiul art. 14 alin. (1) din L
ÎCCJ 2010-05-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 192 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contenci
ÎCCJ 2011-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 193 din 04 octombrie 2009 a admis cererea formulată de re
ÎCCJ 2010-05-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2592/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 271 din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obie
ÎCCJ 2010-04-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2225/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 189 din 23 octombrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea form
Sursă