ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2137/2011

Deliberând asupra

recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de

instanță de apel, prin încheierea de ședință publică de la 17 mai 2011,

consecutiv admiterii acesteia în principiu, trecând la soluționarea cererii de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul-apelant G.R.F.

a dispus respingerea sa ca neîntemeiată în conformitate cu dispozițiile art. 160

8

a

alin. (6) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanța

de apel pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat

următoarele:

- inculpatul G.R.F. a

fost judecat în primă instanță și condamnat prin sentința penală nr. 84 din 4

martie 2011 a Tribunalului Prahova, respectarea garanțiilor procesuale și

procedurale prevăzute de art. 6-70, art. 170, art. 288 și urm. C. proc. pen. la

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 2 ani pentru

săvârșirea infracțiunilor continuate și concurente prevăzute de art. 24 alin.

(1) și (2), art. 25, art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 și

respectiv art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în final cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., comise prin aceea că aflându-se în

calitate de cetățean român ca turist la sfârșitul anului 2008 în Australia, în

baza aceleiași rezoluțiuni infracționale a falsificat instrumente de plată

electronice, a pus în circulație instrumente de plată electronice falsificate,

a deținut astfel de instrumente de plată electronice falsificate în vederea

punerii acestora în circulație, a deținut echipamente în scopul folosirii

ulterioare la falsificarea de instrumente de plată electronice și a efectuat

operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri în numerar) prin utilizarea

neautorizată de date de identificare ale elementelor obținute prin accesarea

ilegală a sistemelor informatice bancare;

- prin aceeași

sentință a fost computată reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de

la 17 iulie 2010 la zi fiindu-i menținută arestarea preventivă în cauză în

conformitate cu art. 350 raportat la art. 300

2

, art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. și art. 143 rap. a art. 148 lit. f) C. proc.

pen.

- împotriva acestei

sentințe au declarat în termen legal apeluri DIICOT – Serviciul Teritorial

Ploiești și inculpatul G.R.F., cauza penală ce a format obiectul dosarului

penal nr. 4891/105/2010 fiind înregistrată la instanța de apel la data de 18

aprilie 2011; din motive procedurale judecarea căilor ordinare de atac amintite

a fost amânată iar prin încheierea de ședință din 27 aprilie 2011, rămasă

definitivă prin respingerea ca nefundat a recursului separat declarat de

inculpat, Curtea a menținut arestarea preventivă a inculpatului-apelant G.R.F.

în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.;

- la data de 13 mai

2011 inculpatul-apelant prin apărător ales a formulat cererea pendinte de

liberare provizorie sub control judiciar în condițiile art. 160

1

și art.

160

2

și urm. C. pen. însușită de acesta la termenul de judecată din

data de 17 mai 2011; la același termen de judecată, prealabil soluționării

cererii instanța a procedat la audierea inculpatului-apelant constatându-se de

asemenea că cererea de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește

condițiile de admisibilitate dar art. 160

1

și art. 160

2

C.

proc. pen. [este formulată în cursul procesului penal de către un inculpat

aflat în stare de arest preventiv iar în infracțiunile intenționate de

legiuitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată - și condamnarea în

primă instanță - sunt pedepsite de legiuitor cu închisoare ce nu depășește 18

ani].

Trecându-se la

soluționarea cererii - după ascultarea concluziilor inculpatului, apărătorului

acestuia și procurorului - instanța de apel a reținut că dispozițiile în

materie ale art. 160

2

alin. (2) prevăd că liberarea provizorie sub

control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă

necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau pe inculpat să săvârșească alte

infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea

mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În speță - a

constatat

Curtea - există date că inculpatul a

încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori,

considerați importanți de către parchet (a se vedea

vedere scrisoarea de

amenințare a numitului R.R. adresată unui alt deținut - filele 182-183 dosar

fond, vol. 1 și încercarea inculpatului de a-l influența pe martorul V.A. în

privința declarației pe care urma să o dea în instanță, ce reiese din redarea

convorbirii telefonice purtate de inculpat cu acest martor - filele 71-75 dosar

fond, vol. 2 ).

În baza

constatărilor amintite Curtea a apreciat că situația inculpatului face parte dintre

cele menționate în cuprinsul art. 160

2

alin. (2)

C. proc. pen.

în care liberarea provizorie nu poate fi acordată, atât

din rațiuni ce țin de prezervarea ordinii publice cât și de buna desfășurare în

continuare a procesului penal, având în vedere împrejurarea că

există un

real risc de influențare sau alterare a probelor, odată ce, inculpatul a mai

încercat acest lucru, la judecata în primă instanță; mai mult, lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile

în care faptele ilicite ce i se impută sunt circumscrie unui fenomen

infracțional deosebit de grav, cu ramificații internaționale și cauzatoare de

prejudicii, atât unor unități bancare, cât și numeroaselor persoane fizice ale

căror carduri bancare au fost copiate și clonate (faptul că persoanele

prejudiciate ar fi bănci sau persoane fizice din Australia, nu face ca această

stare de pericol să lipsească sau să fie mai redusă).

Pentru aceste argumente,

Curtea a considerat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este

neîntemeiat urmând a fi respinsă ca atare, în conformitate cu dispozițiile art.

160

8a

alin. (6) C. proc. pen., întrucât, persoana inculpatului, prin

comportarea sa procesuală descrisă mai sus, nu oferă garanții suficiente că prin

punerea sa în libertate nu va afecta buna desfășurare a procesului penal și nu

se va sustrage procedurilor în curs.

II. Recursul în

termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul G.R.F., cu

solicitarea de a se reexamina situația juridică și personală a acestuia la

momentul procesual actual al judecării cauzei în apel în sensul admiterii

cererii și dispunerii sale în libertate provizorie sub control judiciar prin

aplicarea în acest sens a dispozițiilor art. 160

8a

alin. (2) C.

proc. pen. este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

În speță - astfel cum

a constatat Curtea în mod justificat - în cazul inculpatului apelant G.R.F., la

dosarul instanței de fond

există date că acesta a

încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori,

considerați importanți de către parchet (a se vedea

vedere scrisoarea de

amenințare a numitului R.R. adresată unui alt deținut - filele 182-183 dosar

fond, vol. 1 și încercarea inculpatului de a-l influența pe martorul V.A. în

privința declarației pe care urma să o dea în instanță, ce reiese din redarea

convorbirii telefonice purtate de inculpat cu acest martor – filele 71-75 dosar

fond, vol. 2 ).

Din

aceste considerente, situația juridică a inculpatului face parte dintre cele

menționate în cuprinsul art. 160

2

alin. (2)

C. proc. pen.

în care liberarea provizorie nu poate fi acordată, atât

din rațiuni ce țin de prezervarea ordinii publice cât și de buna desfășurare în

continuare a procesului penal, având în vedere împrejurarea că

există un

real risc de influențare sau alterare a probelor, odată ce, inculpatul a mai

încercat acest lucru, la judecata în primă instanță; mai mult, lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile

în care activitatea ilicită care i se impută, se circumscrie unui fenomen

infracțional deosebit de grav, cu ramificații internaționale și cauzatoare de

prejudicii, atât unor unități bancare, cât și numeroaselor persoane fizice ale

căror carduri bancare au fost copiate și clonate (faptul că persoanele

prejudiciate ar fi bănci sau persoane fizice din Australia, nu face ca această

stare de pericol să lipsească sau să fie mai redusă).

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.R.F. împotriva încheierii din 17 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 4891/105/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 24 mai 2011.