ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 32/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 32/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

penal de față:

Prin Sentința penală nr. 461 din 14 decembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, s-au hotărât următoarele:

În baza disp. art.

334 C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată din oficiu de instanța de judecată, din infracțiunea prev. de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr.

39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) C. pen., respectiv asocierea

pentru săvârșirea de infracțiuni sub forma aderării sau sprijinirii sub orice

formă a unei astfel de asocieri, ca și infracțiune comisă de inculpatul V.A.

În temeiul disp. art.

334 C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Prahova din infracțiunea prev. de art. 42

alin. (2) din Legea nr. 161/2003, respectiv infracțiunea de acces fără drept la

un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice, în infracțiunea

prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv infracțiunea de

acces fără drept la un sistem informatic, ca și infracțiune comisă de

inculpatul V.A.

În baza disp. art. 8

din Legea nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., faptă

din perioada 2008 - 2009, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art.

24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., faptă din

perioada 2008 - 2009, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art.

25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (4),

alin. (7) C. proc. pen., fapta din 2008 - 2009, a fost condamnat inculpatul

V.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 27

alin. (1) și (2) Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., faptă din

perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, a fost condamnat inculpatul V.A. la

pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În temeiul disp. art.

42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., fapta din

decembrie 2008 - ianuarie 2009, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de

1 an închisoare.

Conform art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. b) și 35 alin. (1), (2), (3) C. pen. s-au contopit

pedepsele aplicate inculpatului urmând ca în final acesta să execute pedeapsa

cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă

complementară.

S-a făcut aplicarea

disp. art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

În baza disp. art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani,

calculat conform art. 86

2

C. pen.

În baza disp. art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele care se vor stabili de către acest

serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița,

în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din

deplasare; să comunice aceluiași Serviciu schimbarea locului de muncă și

justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359

alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 86 C. pen., s-a atras atenția

inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 86

3

alin.

(1) lit. a) - d) C. pen. și a disp. art. 83 C. pen. care atrag revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art.

359 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre,

la data rămânerii definitive a acesteia, și Poliției comunei Tătărani, județul

Dâmbovița.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

În baza art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului V.A. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă cu nr. 29/U

din 28 februarie 2011 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr. 8 din

Camera de Consiliu din data de 28 februarie 2011, mandat de arestare preventivă

pus în executare prin încheierea din 9 august 2012, emisă de Tribunalul Prahova

în Dosarul penal nr. 1527/105/2011, dacă nu este reținut ori arestat în altă

cauză.

În temeiul disp. art.

88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada

reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 9 august 2012 la zi.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform disp. art.

320

1

alin. (5) C. proc. pen. raportat la disp. art. 347 C. proc.

pen. s-a disjuns soluționarea acțiunii civile și s-a fixat termen la data 29

ianuarie 2013 pentru când s-a dispus citarea părților.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 189/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului V.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 27

alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., cu art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia, în fapt,

că, începând cu anul 2008, a aderat la un grup infracțional organizat profilat

pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică din care au făcut

parte numiții R.C.R., G.R.F., A.A., B.Ș.L. și alții.

S-a mai reținut că,

în cadrul grupului infracțional organizat, inculpatul ar fi deținut echipamente

de skimming în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică și că, în

baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a pus în circulație

instrumente de plată electronică falsificate, a efectuat operațiuni financiare

în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea neautorizată de date de

identificare, accesând ilegal sisteme informatice, faptele de retragere

frauduloasă de numerar și acces ilegal la sisteme informatice fiind comise, în

perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, în Târgoviște și Sinaia.

Situația de fapt

anterior descrisă a fost reținută de parchet în baza următoarelor probatorii:

procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate

autorizat; mijloace materiale de probă (cârduri clonate); procese-verbale

încheiate de organele de poliție cu ocazia efectuării de verificări; declarații

martori audiați în conformitate cu dispozițiile art. 86

1

C. proc.

pen., constatări tehnico-științifice; imagini surprinse de camerele de filmat

la bancomate și jurnalele electronice aferente; răspunsurile autorităților

australiene la solicitările autorităților române prin comisie rogatorie și

declarații inculpat.

În fața instanței de

fond, fa termenul de judecată din 5 decembrie 2012, în ședința publică, după

consultarea apărătorului ales, inculpatul V.A. a declarat că înțelege să uzeze

de disp. art. 320

1

alin. (1) și următoarele C. proc. pen. în

condițiile prevăzute și de O.U.G. nr. 121/2011 și ale deciziilor Curții

Constituționale, arătând că revine asupra declarațiilor anterioare în sensul că

recunoaște în întregime faptele penale pentru care a fost trimis în judecată,

în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, că își însușește în

întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală și că dorește ca

judecarea cauzei sa aibă loc pe baza acestora.

După ascultarea

inculpatului potrivit disp. art. 320

1

alin. (1), (2), și (3) C.

proc. pen., instanța de fond a pus în discuție admisibilitatea cererii de

judecare a cauzei în condițiile textelor de lege precitate și, constatând ca

cererea este întemeiată, a admis-o și a acordat cuvântul părților în dezbateri

după ascultarea efectivă a inculpatului.

Examinând probele

administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut vinovăția

inculpatului și următoarea situație de fapt:

Fiind în relații de

prietenie cu G.F.N., liderul grupului infracțional organizat, inculpatul V.A. a

intrat în contact cu persoane care confecționau și distribuiau echipamente de

skimming, având acces, totodată, la informațiile necesare desfășurării unor

astfel de activități.

Inițial, inculpatul a

urmărit să intre în posesia unor dispozitive de skimming în scopul obținerii în

mod ilegal a unor date de identificare ale cardurilor bancare. În acest scop a

contactat mai multe persoane, discuțiile referitoare la skimmere purtându-se și

telefonic, parte din acestea fiind interceptate autorizat.

În scopul arătat,

inculpatul a contactat mai multe persoane, printre care și pe B.Ș.L. și G.R.F.,

această situație reieșind din interceptarea convorbirilor telefonice dintre

aceștia.

În luna octombrie

2008, G.R.F. a fost recrutat pentru a desfășura activități de skimming pe

teritoriul Australiei, de către R.C.R., membră al unui grup infracțional

organizat inițiat și condus de către M.N.C. în Ploiești, în anul 2008.

În aceeași perioadă,

G.R.F. i-a propus lui V.A. să se deplaseze în Australia, împreună cu alți

cunoscuți, în vederea desfășurării de activități infracționale, aspect care

rezultă din discuțiile telefonice purtate atât între V.A. și G.R.F., cât și

între inculpat și prietena sa, B.Ș.L.

Din declarațiile

martorului protejat M.R. a reieșit faptul că numitului N. (G.R.F.) îi mergea

foarte bine în Australia, în sensul că avea foarte multe date de carduri bancare,

motiv pentru care a adus oameni din România pentru a-l ajuta la infracțiuni cu

carduri bancare, respectiv pe inculpatul V.A. și pe o prietenă a acestuia,

numita L.

În sensul arătat,

G.R.F. i-a solicitat inculpatului să-i aducă echipamente de skimming în

Australia, explicându-i care dintre acestea aveau eficiență în zona, situație

ce reiese din mesajele purtate între inculpați.

În luna noiembrie

201, în timp ce G.R.F. se specializa în comiterea infracțiunilor de skimming,

inculpatul V.A. se ocupa de procurarea dispozitivelor de skimming necesare

pentru o mai vastă activitate infracțională în Australia.

Inculpatul s-a

preocupat de procurarea dispozitivelor de skimming, sens în care l-a contactat

telefonic de mai multe ori pe numitul O., situație care reiese din

interceptarea convorbirilor telefonice dintre aceștia, cât și din declarațiile

martorului protejat care a arătat că știa de faptul ca numitul G.R.F. s-a

deplasat, la sfârșitul anului 2008, aproximativ în luna noiembrie, cu un băiat

R., unde a săvârșit infracțiuni cu carduri bancare.

Martorul protejat a

mai precizat în declarația sa ca numitul G.R.F. a instalat în Australia fețe

false de bancomat la ATM-uri, inițial cu o gură falsă de bancomat, tip Vampir,

și ulterior cu una „cec cu beculețe".

A mai arătat acesta

că aceste echipamente folosite în Australia au fost luate de la numitul O. și

au fost trimise acestuia în aparatura electronică.

În paralel cu

procurarea dispozitivelor de skimming, inculpatul V.A. s-a preocupat de

obținerea vizei necesare pentru a se deplasa în Australia, în condițiile în

care, în lipsa produsului finit al infracțiunilor, respectiv instrumentele de

plată electronică falsificate, nu dispunea de altă sursă de venit. Despre

aceste aspecte a discutat atât cu G.R.F., cât și cu B.L., așa cum reiese din

redarea interceptărilor convorbirilor telefonice existente în dosarul de

urmărire penală.

La începutul lunii

decembrie 2008, inculpatul V.A. s-a deplasat în Spania, împreună cu B.L. -

având asupra lor dispozitive de skimming - pentru a iniția activitatea

infracțională, inculpatul discutând telefonic cu G.R.F. despre acest aspect.

După ce s-a întors în

România, inculpatul V.A. era preocupat, pe de o parte, de procurarea unor noi

dispozitive de skimming, performante și, pe de altă parte, de obținerea vizei

necesare deplasării în Australia, în timp ce inculpata B.L., împreună cu C.R.L.

(persoană din anturajul celor doi, implicat de asemenea în activitățile

infracționale ale acestora), se aflau în Spania.

Aici, utilizând

skimmere procurate anterior de V.A., obțineau în mod fraudulos datele de

identificare ale cardurilor bancare, pe care le foloseau la retrageri

frauduloase de numerar.Cei doi l-au informat telefonic permanent pe V.A. despre

evoluția actelor întreprinse. O parte din datele cardurilor bancare obținute

prin skimming în Spania au fost trimise de către cei doi inculpatului V.A.,

pentru a le utiliza la falsificarea unor instrumente de plată și la retrageri

frauduloase de numerar.

Inculpatul V.A. nu a

mai plecat în Australia, în condițiile în care, luna decembrie 2008, G.R.F. a

intrat în posesia unui număr foarte mare de date de identificare de carduri

bancare (aproximativ 600 astfel de date), obținute prin skimming de către

acesta împreună cu alți membrii ai grupului infracțional organizat, la Sydney,

aceasta rezultând din convorbirea telefonica purtata cu V.A., G.R.F. a profitat

de neatenția lui R.C.R. și i-a sustras datele pe care acesta le stocase pe un

memorystick, situație redata în dosarul de urmărire penală în urma interceptărilor

convorbirilor dintre aceștia.

În timpul

cercetărilor penale efectuate în cauza privind activitatea infracțională a

grupării din care făcea parte R.C.R. (Dosar D.I.I.C.O.T. 23/D/P/2009), au fost

identificate aceste date ale cardurilor bancare compromise pe teritoriul

Australiei, parte din acestea fiind ulterior utilizate de către persoanele din

anturajul lui G.R.F. (printre care V.A. și B.L.) pentru retrageri frauduloase

de numerar pe teritoriul României și Spaniei.

O mare parte din

datele cardurilor compromise au fost stocate de către R.R. pe adresa sa de

e-mail xxx@yahoo.com, pe care o indicase anterior inculpatului M.N.C. într-o

convorbire telefonică pentru a-i trimite imaginea unui skimmer.

Verificând adresele

de mail respective s-a constatat existența în folderul Trash a mai multor

mesaje electronice ce conțineau date de identificare ale aproximativ 1.200 de

carduri bancare și coduri PIN aferente.

Solicitând informații

cu privire la aceste carduri compromise autorităților australiene pe calea unei

comisii rogatorii, s-a constatat că datele de identificare ale cardurilor

bancare obținute ca urmare a activității ilicite derulată în Australia de către

R.C.R. și ceilalți membrii ai grupării, au fost folosite la retrageri

frauduloase de numerar la ATM-uri atât din România cât și din străinătate,

prejudiciul total fiind apreciat de peste 1.900.000 RON.

După ce a intrat în

posesia acestor date de carduri, G.R.F. a decis să se întoarcă în țară pentru a

le utiliza împreună cu V.A. și alte persoane din anturajul lor.

La întoarcere, pe

aeroport a avut loc un incident, urmare căruia G.R.F. a pierdut bagajul în care

avea datele de carduri și o sumă de bani. Fiindu-i teamă de o verificare

temeinică a bagajului, însă totodată, fiind interesat să îl recupereze, G.R.F.

l-a contactat telefonic de mai multe ori pe V.A. pentru a îi comunica stadiul

demersurilor de recuperare a bagajului și pentru a îi indica ce avea de făcut,

în cazul în care era reținut de autorități, situație ce rezultă din

interceptarea convorbirilor telefonice redate și în cuprinsul actului de

sesizare a instanței și din care reiese colaborarea evidentă în desfășurarea

activității infracționale între inculpați, mai ales convorbirile interceptate

în data de 23 decembrie 2008.

Imediat după ce

G.R.F. s-a întors în țară situația materială a inculpaților s-a schimbat

radical, aceștia manifestându-și interesul pentru achiziția unor bunuri de mare

valoare aspect care reiese din analiza mai multor convorbiri telefonice

interceptate autorizat în cauză.

De la data de 28

decembrie 2008 și până la începutul lunii februarie 2009, mai multe unități

bancare de pe raza municipiului Dâmbovița, din Prahova și București, au sesizat

organele de poliție cu privire la capturarea de către ATM-uri a mai multor

suporți de material plastic, tip card bancar, care prezentau urme evidente de

contrafacere, plasticuri care au fost ridicate în vederea cercetărilor.

Conform procedurilor,

s-a citit banda magnetică a plasticurilor tip card bancar, ocazie cu care s-a

constatat că acestea conțineau informații bancare, identificându-se astfel

băncile emitente ale cardurilor (toate băncile emitente erau din Australia).

Din compararea datele

de identificare ale cardurilor capturate de bancomate cu datele de card

identificate în e-mailul lui R.C.R., a rezultat faptul că acestea coincid,

reprezentând doar o parte din cardurile compromise în Australia.

Din analiza

probatoriilor existente la dosar, cât și din vizionarea imaginilor surprinse de

camerele de supraveghere ale ATM-urilor cu ocazia efectuării retragerilor

frauduloase de numerar, a rezultat faptul că toate aceste operațiuni au fost

efectuate de aceleași persoane, care au încercat să-și ascundă fizionomia

feței, purtând șapcă sau glugă.

Referitor la acest

aspect, martorul protejat a arătat ca datele de carduri pe care le-a obținut N.

în Australia au fost folosite de V.A., prietena acestuia, L. și alți oameni de

încredere ai acestuia, la retrageri de bani din bancomate din România, dar și

din Spania și Italia."

S-a mai reținut că

din Raportul de expertiză nr. 660054 din 23 februarie 2011 al S.R.I. - I.T.A.

reiese că persoana de sex feminin care apare în imaginile de la bancomat este

„cu probabilitate foarte mare, una și aceeași cu numita B.Ș.L.", iar cu

privire la persoana de sex masculin s-a stabilit faptul că „este posibil ca

acesta să fie V.A.", situație confirmata ulterior de inculpat, care a

recunoscut comiterea infracțiunii de retragere frauduloasă din bancomate,

inclusiv cele realizate pe raza teritorială a județului Prahova, respectiv în

orașul Sinaia.

Fiind audiat în

Dosarul nr. 23/D/P/2009, R.C.R. a declarat că, la momentul când a încercat să

utilizeze o parte din cardurile obținute prin skimming, nu a putut retrage

numerar, deoarece acestea erau blocate datorită faptului că „se dăduse deja în

ele", mesajele afișate de bancomate fiind de genul „ card furat/blocat,

fonduri insuficiente sau card compromis", fiind deja utilizate de către

inculpații din prezenta cauză.

Așa cum stabiliseră,

G.R.F. și inculpatul V.A. au utilizat, direct sau prin intermediari, cardurile

falsificate, la bancomate din București, Prahova și Dâmbovița.

Pe baza probatoriilor

administrate în cauză, prima instanță a reținut preocuparea permanentă a

inculpaților pentru procurarea cardurilor bancare, a dispozitivelor confecționate

artizanal în scopul obținerii de date de identificare ale unor carduri bancare

(deși prețul de achiziție este cuprins între 5.000 - 15.000 euro pentru un

astfel de dispozitiv), precum și pentru efectuarea de retrageri frauduloase de

numerar utilizând carduri falsificate, în scopul obținerii unor importante sume

de bani, apreciind ca relevantă în acest sens susținerea inculpatului V.A.„

fiind numai pe goană și pe fugă și numai cu frică este posibil să se bage

singur la pârnaie.

În raport de

contextul factual reținut ca dovedit, prima instanță a constatat că, în drept,

faptele penale comise de către inculpatul V.A. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de:

- art. 8 din Legea

nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din disp. art. 7 din Legea 39/2003, faptă din perioada 2008 - 2009;

- art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) - (4) alin. (7) C. proc. pen., faptă din perioada 2008 - 2009;

- art. 25 din Legea

nr. 365/2002 cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (4) alin. (7) C.

proc. pen., fapta din 2008 - 2009;

- art. 27 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., fapta din perioada

decembrie 2008 - ianuarie 2009 și

- art. 42 alin. (1)

din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) - (4) alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din art. 42 alin. (2). din Legea nr. 161/2003, fapta din decembrie 2008 -

ianuarie 2009.

Astfel, instanța de

fond a apreciat că fapta inculpatului de a sprijini activitatea infracționala a

inculpaților R.C.R., G.R.F. și B.Ș.L., profilată pe comiterea de infracțiuni cu

mijloace de plată electronică, prin deținere de echipamente de skimming în

vederea falsificării mijloacelor de plată electronică, prin punerea în

circulație a acestora și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos,

întrunește elementele constituie ale infracțiunii de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni.

Instanța de fond a

apreciat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ci cele ale infracțiunii prev. de art. 8

din Legea nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.,

reținând în acest sens că, deși din probatoriu rezultă că asocierea

inculpaților în scopul obținerii de câștiguri ilicite prin deținerea,

utilizarea și retragerea de numerar prin folosirea unor instrumente de plată

electronică falsificate, respectiv a unor echipamente de skimming, reprezintă

un grup specializat care a acționat în mod coordonat pe o anumită perioadă de

timp în scopul obținerii unor venituri ilicite, nu s-a făcut dovada că acesta a

avut cu certitudine o structura piramidală, astfel încât în cauză nu se poate

vorbi despre un grup infracțional organizat, astfel cum acesta este definit

prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, ci despre o asociere în scopul

săvârșirii de infracțiuni, așa cum prevăd dispozițiile art. 8 din Legea nr.

39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Sub același aspect

s-a reținut că inculpatul a ajutat această asociere infracțională prin

deținerea și punerea în circulație de instrumente de plată electronică

falsificată, ajutorul fiind dat mai ales prin intermediul numitului G.R.F. În

plus, faptele au fost comise în principal alături de B.Ș.L., din probatorii

nerezultând faptul că inculpatul i-ar fi cunoscut în mod direct și pe ceilalți

membrii ai asocierii infracționale.

În raport cu

argumentele prezentate, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., prima instanță a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului

din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în

infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin.

(1) C. pen.

Deopotrivă, prima

instanță a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

parchet, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din

infracțiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în infracțiunea

prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, reținând în acest sens ca

fiind dovedit faptul că inculpatul doar a accesat fără drept un sistem

informatic, nefăcând acest lucru în scopul obținerii de date informatice, așa

cum prevăd disp. art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Totodată, prima

instanță a constatat că fapta inculpatului care, în cadrul asocierii

infracționale arătate, a pus în circulație instrumente de plata electronică

falsificate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv

infracțiunea de punere în circulație a instrumentelor de plată electronică

falsificate și deținerea lor în vederea punerii în circulație, faptă din

perioada 2008 - 2009.

Fapta inculpatului de

a deține, în aceeași perioadă, instrumente de plată electronică în vederea

punerii lor în circulație, respectiv echipamente de skimming, a fost reținută

ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de

echipamente de skimming în vederea falsificării instrumentelor de plata

electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în timp ce activitatea

inculpatului constând în efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos

și anume retrageri de numerar de pe raza județelor Dâmbovița și Prahova, în

perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, a fost reținută ca întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare

în mod fraudulos prin utilizarea unor instrumente de plată electronică fără

consimțământul titularului și prin utilizarea neautorizată de date de identificare

prev. de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

De asemenea, prima

instanță a apreciat că prin accesul ilegal la sisteme informatice, urmat de

retragerea frauduloasă de numerar, în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009,

inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr.

161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reținând, pe baza

probatoriilor administrate în cauză, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor sus-menționate, instanța de fond i-a aplicat acestuia pedepse cu

închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere dispozițiile art. 52 și

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor penale săvârșite de

acesta, circumstanțele personale ale inculpatului, cât și împrejurările

comiterii faptelor penale.

Astfel, în procesul

de individualizare judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere

gradul de pericol social deosebit al faptelor comise de inculpat, rezultând din

amploarea activității infracționale, modalitatea de săvârșire a acestora,

împrejurările în care au fost comise, contribuția efectivă a acestuia în cadrul

asocierii infracționale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care

nu are antecedente penale și a recunoscut cu sinceritate comiterea faptelor

penale reținute în sarcina sa, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a

instanței.

Raportat la

considerentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv

educativ al pedepsei cu închisoarea ce a fost aplicată inculpatului se poate

realiza și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, motiv

pentru care, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.

86

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei rezultante.

În același proces de

individualizare judiciară a pedepselor, luând în considerare pericolul social

al faptelor penale comise de inculpat și amploarea deosebită a acestora, prima

instanță a apreciat că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

considerând că numai lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor nu

pot constitui temei pentru aplicarea textelor de lege precitate, cu atât mai

mult cu cât reținerea disp. art. 74 lit. c) C. pen., în condițiile în care

inculpatul a uzat de disp. art. 320

1

și următ. C. proc. pen., ar

presupune ca atitudinii sincere a acestuia să i se dea o dublă valență

juridică.

Pentru aceleași

considerente, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară și

accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege.

Având în vedere

modalitatea de executare a pedepsei aleasă, instanța de fond, ținând seama de

dispozițiile expres ale art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus

punerea de îndată în libertate a inculpatului V.A. dacă nu este reținut ori

arestat în altă cauză, dispunând, totodată, deducerea din durata pedepsei

aplicate a perioadei reținerii și arestării sale preventive începând cu data de

9 august 2012 la zi.

Totodată, în baza

disp. art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. raportat la disp art. 347 C.

proc. pen., prima instanță a disjuns soluționarea acțiunii civile, fixând

termen în vederea soluționării acesteia.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul V.A. care, la termenul de

dezbateri, prin apărător ales, a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea

prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, susținând că o astfel de soluție se

impune întrucât inculpatul G.R.F., care a fost judecat pentru aceleași

infracțiuni într-o cauză disjunsă, a fost achitat pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin Sentința penală

definitivă nr. 84/2011 a Tribunalului Prahova.

Deopotrivă,

inculpatul a solicitat reducerea pedepselor ca urmare a reținerii în favoarea

sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și dispunerea

executării pedepsei rezultante în condițiile art. 81 C. pen., cu argumentarea

că locuiește împreună cu familia sa în străinătate, iar în subsidiar, reducerea

termenului de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 104 din 22 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul V.A. împotriva Sentinței penale nr. 461 din 14 decembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, inculpatul fiind obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În considerentele

acestei hotărâri s-a reținut că instanța de fond a realizat o justă

interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză,

reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și

modalitatea de săvârșire a infracțiunilor.

S-a reținut în acest

sens că prin actul de sesizare a instanței inculpatului i s-a imputat faptul

că, începând cu anul 2008, a aderat la un grup infracțional organizat profilat

pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică, din care au făcut

parte R.C.R., G.R.F., A.A., B.Ș.L. și alții, că în cadrul grupului infracțional

organizat ar fi deținut echipamente de skimming în vederea falsificării

mijloacelor de plată electronică și că, în baza unei rezoluții infracționale

unice, în mod repetat, a pus în circulație instrumente de plată electronică

falsificate, a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de

numerar) prin utilizarea neautorizată de date de identificare, accesând ilegal

sisteme informatice, faptele de retragere frauduloasă de numerar și acces

ilegal la sisteme informatice fiind comise în perioada decembrie 2008 -

ianuarie 2009 în Târgoviște și Sinaia.

În același sens s-a

argumentat că în urma analizării probatoriului administrat în cursul urmăririi

penale, prima instanță a reținut în mod corect că din analiza situației de fapt

arătată mai sus reiese că asocierea inculpaților în scopul obținerii de

câștiguri ilicite prin deținerea, utilizarea și retragerea de numerar prin

folosirea unor instrumente de plată electronică falsificate, respectiv a unor

echipamente de skimming, reprezintă un grup specializat care a acționat în mod

coordonat pe o anumită perioadă de timp în scopul obținerii unor venituri

ilicite, care, în lipsa unor dovezi privind structura sa piramidală, reprezintă

mai curând o asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni, așa cum prevăd

dispozițiile art. 8. din Legea nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1)

și (2) C. pen.

Curtea a reținut că

participarea inculpatului la activitatea infracțională, constând în ajutorul

dat asocierii infracționale prin deținerea și punerea în circulație prin

instrumente de plată electronică, s-a realizat mai ales prin intermediul

numitului G.R.F. și că faptele au fost comise în principal alături de B.Ș.L.,

nereieșind din probatorii că inculpatul i-ar fi cunoscut în mod direct și pe

ceilalți inculpați care făceau parte din această asociere infracțională.

Curtea a arătat că

prima instanță a reținut în mod corect încadrarea juridică a faptelor deduse

judecății, fapte pe care, de altfel, inculpatul le-a cunoscut, această

încadrare fiind adecvată stării de fapt reținută în urma analizării

probatoriului administrat în cursul urmăririi penale pe care inculpatul și l-a

însușit în totalitate, încadrarea juridică a faptelor fiind, de altfel adecvată

și dispozițiilor legale ce reglementează faptele deduse judecății.

În ceea ce privește

critica apelantului-inculpat privind greșita schimbare a încadrării juridice a

faptei și greșita condamnare a sa pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, Curtea a arătat că, pe de o parte, în acord cu prevederile art.

320

1

alin. (1) C. proc. pen., pentru a beneficia de procedura

simplificată, inculpatul trebuie să recunoască faptele pentru care a fost

trimis în judecată, stabilirea încadrării juridice fiind atributul instanței de

judecată, iar pe de altă parte, infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus

condamnarea inculpatului de un regim sancționator mai favorabil decât cea

indicată de procuror în actul de sesizare, prima instanță stabilind în mod

corect că situația de fapt recunoscută în integralitate de inculpat corespunde

prevederilor textului de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.

Curtea a arătat,

totodată, că este neîntemeiată și solicitarea apelantului-inculpat de

pronunțare a unei soluții de achitare pentru această infracțiune, solicitare

întemeiată pe faptul că printr-o altă hotărâre, rămasă definitivă, s-a dispus

achitarea inculpatului G.R.F., alături de care a participat la activitatea

infracțională, pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003.

În acest sens, Curtea

a arătat că până la începerea cercetării judecătorești la instanța de fond,

inculpatul V.A. a declarat că recunoaște în totalitate faptele pentru care a

fost trimis în judecată, așa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanței

și a solicitat ca judecata să se facă doar pe baza probelor administrate, în

faza de urmărire penală, probe cu privire la care a declarat că le cunoaște și

le însușește.

Instanța de fond,

luând act de declarația inculpatului, a procedat conform disp. art. 320

1

C. proc. pen. pronunțând o soluție de condamnare, cu reducerea corespunzătoare

a limitelor de pedeapsă.

Curtea a reținut că,

în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 320

1

C.

proc. pen., este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare față de

inculpatul care, până la începerea cercetării judecătorești, declară personal

sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul

de sesizare a instanței ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală. O astfel de concluzie rezultă, fără echivoc, din

prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. care statuează

imperativ că „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul

pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

S-a reținut în acest

sens că instanța de fond a examinat probele administrate în faza de urmărire

penală, pe baza cărora apelantul-inculpat a solicitat să se facă judecata. În

cazul în care ar fi constatat că din probele respective nu rezultă că faptele

inculpatului sunt stabilite și că sunt suficiente date cu privire la persoana

acestuia pentru a permite stabilirea unor pedepse (art. 320

1

alin.

(4) C. proc. pen., astfel cum acest text de lege era în vigoare la data

judecării fondului cauzei), avea posibilitatea legală să respingă cererea

inculpatului de a se judeca potrivit art. 320

1

C. proc. pen., să

continue judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Un argument în sensul

celor de mai sus este și faptul că prin O.U.G. nr. 121/2011 publicată în M. Of.

al României nr. 931 din 29 decembrie 2011 (în vigoare la data pronunțării

sentinței de către instanța de fond) au fost modificate alin. (4) și (8) ale

art. 320

1

C. proc. pen., legiuitorul statuând în mod expres că:

„Instanța de judecată

soluționează latura penală atunci când probele administrate în cursul urmăririi

penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpat" (art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen.

„Instanța respinge

cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale

nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și

a fost săvârșită de inculpat. În acest caz, instanța continuă judecarea cauzei

potrivit procedurii de drept comun" (art. 320

1

alin. (8) C.

proc. pen.).

Or, prima instanță,

în acord cu dispozițiile legale mai sus menționate, în mod corect a soluționat

latura penală a cauzei, constatând că din probele administrate în cauză în

cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a

fost săvârșită de inculpat, pronunțând în mod corect o soluție de condamnare,

atât pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.

323 alin. (1) C. pen., cât și pentru celelalte infracțiuni, respectiv art. 24

alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice pentru această din urmă infracțiune din

infracțiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 116/2003 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., încadrările juridice pentru aceste fapte, fiind de

asemenea, în concordanță cu starea de fapt reținută și cu dispozițiile legale

incidente în cauză.

Așa fiind, reținând

că pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și

decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului,

Curtea a constatat că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală

dedusă judecății.

În ceea ce privește

temeinicia hotărârii, cu referire la individualizarea pedepsei, criticată de

apelantul-inculpat, dar analizată și de instanța de control judiciar din

oficiu, Curtea a reținut că mecanismul de individualizare a pedepselor

presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât și a celor favorabile

inculpaților, precum și a tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 72 C.

pen. care se referă la împrejurările săvârșirii faptei, gravitatea acesteia

dată de urmările produse ori care s-ar fi putut produce dar și cele cu caracter

personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale.

Pornind de la aceste

considerente de ordin teoretic și legal, în contextul concret al cauzei, având

în vedere situația de fapt reținută și datele care caracterizează persoana

inculpatului, Curtea a constatat că sub aspectul individualizării pedepselor

principale aplicate inculpatului, pentru fiecare din faptele comise, a

pedepselor complementare, a pedepsei rezultante, precum și a modalității de

executare a acesteia, prima instanță a făcut o corectă adecvare a criteriilor

prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță gradului de pericol social în

concret al faptelor comise, circumstanțelor reale în care acesta le-a săvârșit,

consecințele produse și circumstanțelor personale ale acestuia, motivând amplu

și convingător atât cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, cât și

modalitatea de executare a pedepsei rezultante.

Astfel, contrar

opiniei apelantului-inculpat, a fost avut în vedere gradul de pericol social

concret al faptelor comise, dedus din cuantumul pedepselor aplicate pentru

infracțiunile mai grave, de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicere unor

drepturi, în contextul în care s-a reținut justificat o cauză de reducere a

pedepsei, cu luarea în considerare a gradului de participare a inculpatului la

activitatea infracțională, a contribuției sale, precum și faptul că nu este

cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare și și-a

asumat integral consecințele faptelor sale.

Curtea a reținut că,

tocmai pentru că este vorba despre un act de justiție imparțial, nu pot fi

trecute cu vederea anumite circumstanțe personale care sunt valorificate în

cazul oricărui infractor, cum sunt lipsa antecedentelor penale și o bună

conduită în familie și societate, din probele administrate rezultând că

inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, este integrat social, are

o familie, are un copil minor în întreținere, iar pe parcursul procesului penal

a recunoscut constant faptele comise.

Toate aceste

circumstanțe reale și personale au condus la concluzia că aplicarea unor

pedepse coborâte sub minimul special, ținând seama și de limitele prevăzute de

textele incriminatorii, dar și cauza de reducere corect reținută de instanța

fondului, asigură realizarea corespunzătoare a funcțiilor pedepsei, astfel cum

sunt prevăzute în art. 52 C. pen.

Așadar, instanța de

apel nu a putut avea în vedere critica formulată de inculpat cu privire la

greșita individualizare a pedepselor principale ce i-au fost aplicate,

întrucât, în cauză, prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce

caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat

eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de

cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumurile stabilite și

principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea

faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului,

așa încât nu se impune nici reținerea unor circumstanțe atenuante (art. 74 lit.

a)) C. pen. cum s-a solicitat, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei) și

nici schimbarea modalității de executare a pedepsei în condițiile art. 81 C.

pen.

Totodată, în acord cu

soluția adoptată de instanța de fond, Curtea a apreciat că scopul sancțiunii

penale poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, însă numai

prin aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen. (ale cărui condiții

formale sunt întrunite), pe un termen de încercare de 6 ani, fiind aptă să

asigure inculpatului formarea unei atitudini corecte față de valorile sociale

ocrotite de legea penală, neimpunându-se prin urmare nici reducerea acestui

termen de încercare.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.A. care, în cuprinsul

motivelor scrise de recurs depuse prin fax, la data de 5 noiembrie 2013, a invocat

greșita sa condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiuni prev. de art. 8 din

Legea nr. 39/20003, în argumentare arătând că întrucât coinculpatul G.R.F., cu

care se susține că a colaborat la activitatea infracțională și care are o

situație juridică identică (în sensul că în sarcina acestuia au fost reținute

aceleași infracțiuni ca cele deduse judecății în cauza pendinte) a fost achitat

definitiv, pe temeiul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, se impune ca și

față de el să se pronunțe o soluție de achitare, subsecvent schimbării

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 8 în cea prev. de

art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Deopotrivă, în

cuprinsul motivelor scrise de recurs, inculpatul a menționat că se impune și

reducerea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

365/2002 la limita de 2 ani închisoare, astfel încât să fie posibilă dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante reduse, în condițiile

art. 81 C. pen.

La termenul de

dezbateri din 7 ianuarie 2014, apărătorul ales al recurentului inculpat a

susținut întocmai primul motiv de recurs dezvoltat în scris, susținând,

suplimentar, că soluția de achitare, pe temeiul prev. de art. 10 lit. d) C.

proc. pen., se impune întrucât inculpatul nu a acționat cu intenția prev. de

lege, critică subsumată cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 12

teza I C. proc. pen.

La același termen de

judecată, apărătorul ales al recurentului inculpat a precizat că nu mai susține

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., renunțând

în mod expres la acesta.

Examinând în aceste

limite recursul declarat de inculpatul V.A. prin raportare la dispozițiile art.

385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prioritar, se

constată că în raport cu data pronunțării deciziei atacate, 22 mai 2013, în

cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată

că inculpatul a motivat recursul în termenul prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., întrucât, în raport cu constatarea lipsei de procedură

cu partea la termenul din 5 noiembrie 2013, primul termen de judecată în cauză

este cel din 7 ianuarie 2014, împrejurare în raport de care faptul depunerii

motivelor scrise de recurs la data de 5 noiembrie 2013 constituie o adecvată

îndeplinire a obligației care îi incumbă recurentului potrivit dispozițiilor

legale precitate.

Trecând la analiza

criticilor, Înalta Curte constată că deși unicul caz de casare susținut de

apărarea inculpatului V.A. este cel prev. de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen., soluția de achitare circumscrisă acestuia a fost condiționată de

schimbarea prealabilă a încadrării juridice a faptei inculpatului din

infracțiunea prev. de art. 8 în cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

critică care va fi analizată din perspectiva disp. art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen.

prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.;

Solicitarea de

schimbare a în cadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prev.

de art. 8 în cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost argumentată, atât

în cuprinsul motivelor scrise de recurs, precum și în concluziile orale, doar

pe aspectul necesității asigurării inculpatului unui tratament juridic egal cu

cel al coinculpatului G.R.F. despre care acuzarea susține că este persoana cu

care a colaborat V.A. și care, fiind judecat pentru fapte similare, într-o

cauză disjunsă, a fost achitat definitiv, pe temeiul prev. de art. 10 lit. c)

C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea

nr. 39/2003.

Critica este

neîntemeiată

Realizând o justă

interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul

urmăririi penale și însușite de inculpatul V.A. prin declarația de recunoaștere

dată la data de 5 decembrie 2012, conform art. 320

1

C. proc. pen.,

instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect și complet situația de

fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, dându-le,

deopotrivă, o corectă încadrare juridică.

Se constată astfel că

fapta recunoscută de inculpatul V.A. de sprijinire a activității infracționale

a inculpaților R.C.R., G.R.F. și B.Ș.L., profilată pe comiterea de infracțiuni

cu mijloace de plata electronica, prin deținerea de echipamente de skimming în

vederea falsificării mijloacelor de plata electronica, prin punerea în

circulație a acestora și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos,

întrunește elementele constituie ale infracțiunii de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 întrucât,

deși probele administrate în cauză fac dovada faptului că inculpații

sus-menționați s-au organizat în cadrul unui grup specializat care a acționat

în mod coordonat pe o anumită perioadă de timp în scopul obținerii unor

venituri ilicite, nu s-a făcut și dovada rolurilor prestabilite ale membrilor

grupului, neputându-se vorbi astfel despre un grup infracțional organizat,

astfel cum acesta este definit prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

De altfel, așa cum

s-a arătat anterior, apărarea inculpatului nici nu a precizat sub ce aspecte

este deficitară încadrarea juridică dată faptei inculpatului, limitându-se la a

menționa că, întrucât în sarcina acestuia se reține colaborarea cu G.R.F. care,

într-o cauză disjunsă, a fost cercetat și achitat pentru infracțiunea prev. de

art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru identitate de rațiune, se impune achitarea

inculpatului V.A. pentru aceeași infracțiune.

Raționamentul este

greșit întrucât din cuprinsul Sentinței penale definitive nr. 84 din 4 martie

2011 a Tribunalului Prahova, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

4891/105/2010, rezultă că, în încadrarea juridică prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003, s-a reținut în sarcina inculpatului G.R.F. faptul că, începând cu anul

2008, a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de M.N.C., profilat

pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică, din care făceau

parte M.I.T., D.I., G.G.T., K.B.A., C.C.T., S.C.R., A.L., B.I.R. și alții.

Or, în cauza

pendinte, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului V.A., prin actul de

inculpare, în încadrarea juridică prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

schimbată în fond în art. 8 din Legea nr. 39/2003, a constat în fapta acestuia

de aderare, începând cu anul 2008, la un grup infracțional organizat profilat

pe comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică din care au făcut

parte numiții R.C.R., G.R.F., A.A., B.Ș.L. și alții.

În consecință, se

constată că faptele reținute în sarcina celor doi participanți prin același act

de incul