ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 26.01.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 240/2012

HOTĂRÂRE

26.01.2012

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 240/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 633 din 2 mai 2007 a admis în parte acțiunea reclamantelor SC R.D. SRL și V.V. în contradictoriu cu pârâții M.G. și

SC E.P. SRL în sensul că au obligat pârâții să înceteze producția și comercializarea

sub denumirea „C.” și să înceteze deturnarea clientelei SC R.D. SRL.

Au fost respinse ca

neîntemeiate capetele doi și patru ale cererii, iar pârâții obligați către

reclamantă la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

S-a reținut în

principal, că reclamanta V.V. a efectuat cercetări încă din anul 1980, în

calitatea de biolog cercetător la Institutul de Științe Biologice din București

asupra unor produse farmaceutice (unguente) obținute din rășină de conifere,

cunoscute sub denumirea de „C.”. Această denumire a fost înregistrată ca marcă

de către Institutul de Biologie sub nr. 13.186 la OSIM, reclamanta V.V. devenind prin cesionare la 19 martie 2002 titularul mărcii respective.

Astfel, produsele

farmaceutice au fost obținute și comercializate de către SC R.D. SRL, la care

era asociată-reclamanta V.V.

Pârâtul M.G. a fost

angajat în perioada 1998 – 2003 la firma R.D. și s-a ocupat de distribuirea

medicamentelor „C.” în țară, iar în calitatea de inginer se mai ocupa și de

repararea utilajelor liniei de producție, conform răspunderilor la

interogatoriu.

Societatea pârâtei E.P.

a fost înființată la data de 20 martie 2002 având ca asociat și pe M.G. alături

de M.Z. și M.G.S., activitatea principală a acestuia fiind fabricarea

produselor farmaceutice pe care le comercializează sub diverse denumiri,

printre care și „C.”.

Pârâții nu și-au

exercitat activitatea comercială cu bună credință și potrivit uzanțelor

cinstite, astfel cum sunt obligați prin lege, potrivit dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.

Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, prin decizia civilă nr. 9A din 22 ianuarie 2008 a admis apelul pârâtei SC E.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 633 din 2 mai 2007 pronunțată

de Tribunalul București, secția a III-a civilă, pe care a schimbat-o în parte,

în sensul că a interzis pârâților denumirii „C.” în comercializarea

următoarelor produse:

1) cremă solidă cu

extract de propolis și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de „C.

S”,

2) cremă solidă cu

extract uleios de pufuliță, ghimpe și rășină de conifere – comercializată sub

denumirea de C.P.,

3) cremă cu extracte

vegetale și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de C.P. și

4) cremă cu propolis

și extract uleios din rășină de conifere – comercializată sub denumirea de C.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia

nr. 7420 din 25 noiembrie 2008 a admis recursul formulat de pârâta SC E.P. SRL

împotriva deciziei nr. 9A din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, a casat decizia criticată, a admis apelul pârâtei SC E.P. SRL

împotriva sentinței nr. 633 din 2 mai 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a anulat această sentință și a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul București, secția comercială.

S-a stabilit că obiectul

acțiunii, prin toate capetele de cerere, îl constituie săvârșirea unor pretinse

fapte de concurență neloială. Părțile în litigiu sunt două societăți

comerciale, chiar dacă au calitatea de părți și administratorii acestora, adică

doi comercianți definiți prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind

registrul comerțului, ceea ce atrage prezumția de comercialitate asupra tuturor

actelor și faptelor juridice săvârșite de cele două societăți comerciale.

Actele de concurență

neloială au caracter obiectiv comercial, astfel încât acțiunea în concurență

neloială aparține jurisdicției comerciale, iar nu celei civile, întrucât

comerciantul care exercită o asemenea acțiune își apără fondul de comerț.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12420 din 3 noiembrie 2009 a admis în parte cererea formulată de reclamantele SC R.D. SRL și V.V. în contradictoriu cu

pârâții SC E.P. SRL și M.G., în sensul că au interzis pârâților folosirea

denumirii „C.” în comercializarea următoarelor produse:

1) cremă solidă în

extract de propolis și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de „C.

S”,

2) cremă solidă cu

extract uleios de pufuliță, ghimpe și rășină de conifere – comercializată sub

denumirea de „C.P.”,

3) cremă cu extracte

vegetale și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de „C.P.”,

4) cremă cu propolis

și extract uleios din rășină de conifere – comercializat sub denumirea de „C.”.

Au fost obligați

pârâții să înceteze deturnarea clientelei reclamantei SC R.D. SRL.

A mai fost respinse

celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

În final au fost

obligați pârâții la plata sumei de 7.042 lei cheltuieli de judecată către

reclamanta SC R.D. SRL.

Instanța de fond a apreciat

că aplicarea semnelor C. S, „C.P.” și „C.” de către pârâta SC E.P. SRL pe

anumite produse similare cu acelea comercializate de reclamantă contravine

uzanțelor cinstite în comerț, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 1 și art.

2 din Legea nr. 11/1991.

Pârâta SC E.P. SRL a

cunoscut în momentul punerii pe piață a produselor descrise anterior că

reclamantele produceau și comercializau de o perioadă îndelungată de timp

produse sub denumirea C.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 61A din 7 februarie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâților SC E.P. SRL și M.G. împotriva sentinței comerciale nr. 12.420

din 3 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, fiind

preluate argumentele instanței de fond, practica pârâților fiind contrară uzanțelor

cinstite în activitatea comercială și ca îndeplinind condițiile legale de a fi

considerată un act de concurență neloială.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 61A din 7 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC E.P. SRL prin

administrator M.G. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru

nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului

cu consecința schimbării sentinței primei instanțe și respingerea cererii de

chemare în judecată ca nefondată.

Cât timp art. 1

a fost introdus să modifice forma inițială a legii tocmai prin definirea și

enumerarea limitativă a faptelor de concurență neloială, ca fiind acelea

contrare uzanțelor comerciale cinstite, nu este îngăduit judecătorului să

interpreteze că art. 2, prin sintagma „orice act sau fapt contrar uzanțelor

cinstite, ar însemna mai mult decât însuși legiuitorul a voit să spună prin

textul art. 1

Sunt reale, dovedite

și neînlăturate în vreun fel de instanțe susținerile și apărările pârâtei

privind viciile comerțului reclamantelor, care illo temporae nu mai aveau nici

un punct de lucru, nici sediu, nici nu-și achitau contribuțiile către stat, nu

aveau avizele legale, ori notificările Ministerului Sănătății, împrejurări

dovedite de fond și apel, care creau pe deplin aparența că reclamantele erau

cele care făceau concurență neloială.

Intimatele reclamante

SC R.D. SRL și V.V. prin notele de concluzii scrise depuse la termenul din 26

ianuarie 2012, dar și prin susținerile orale cu ocazia dezbaterilor au invocat

nulitatea recursului în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

dar și respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

de părți, urmează a respinge atât excepția nulității recursului invocată de

intimatele reclamante cât și recursul pârâtei SC E.P. SRL prin administrator,

pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată, reclamantele SC R.D. SRL și V.V. au cerut în

contradictoriu cu pârâții SC E.P. SRL și M.G. obligarea acestora să înceteze

producția și comercializarea de produse farmaceutice și cosmetice

comercializate sub denumirea de C., să înceteze deturnarea clientelei SC R.D.

SRL către SC E.P. SRL, obligarea pârâților la plata prejudiciului creat

reclamantei SC R.D. SRL ca urmare a actelor de concurență neloială efectuate în

perioada 5 decembrie 2005 la zi precum și obligarea pârâtului să recunoască în

mod public faptul că la baza producției și comercializării de către societatea

pârâtă a produselor cu denumirea comercială de C. au stat informațiile obținute

în baza contractului de prestări servicii nr. 17.106 din 1 iunie 1998, fiind

invocat ca temei de drept dispozițiile art. 6, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 11/1991.

Corect instanța de

fond și-a fundamentat soluția de admitere în parte a cererii formulate de

reclamante pe dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 1 și art. 2 din

Legea nr. 11/1991.

În conformitate cu

aceste dispoziții comercianții sunt obligați să își exercite activitatea cu bună

credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor

consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale. În acest context, concurența

neloială este definită ca orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în

activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a

lucrărilor precum și de efectuare a prestărilor de servicii.

Amplu documentat și

bine argumentat, instanțele judecătorești anterioare au apreciat că nu numai

utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant

constituie un act de concurență neloială, care reprezintă una dintre situațiile

de fapte contrare uzanțelor cinstite, ci orice alte acte sau fapte contrare

uzanțelor cinstite în activitatea comercială sunt compatibile cu o concurență

neloială.

Din verificarea

întregii documentații rezultă că prin convenția civilă pentru prestări servicii

încheiată la data de 1 iunie 1998 între SC R.D. SRL și M.G., acesta din urmă

s-a obligat să presteze servicii de distribuție a medicamentelor C. în țară,

pentru o perioadă nedeterminată.

Ulterior, potrivit

deciziei nr. 2 din 15 septembrie 2003 a SC R.D. SRL, în acord cu dispozițiile

art. 79 alin. (3) C. muncii, începând cu data de 1 octombrie 2003 au încetat

raporturile de muncă cu pârâtul M.G.

Relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București atestă că SC E.P. SRL a fost

înființată la data de 20 martie 2002 avându-l ca asociat și administrator pe M.G.,

iar activitatea principală a societății comerciale fiind „fabricarea

preparatelor farmaceutice, menținându-se ca activitate secundară comerțul cu

amănuntul al produselor farmaceutice.

Relevanță în corecta

stabilire a situației de fapt și drept o are, pe lângă înscrisurile depuse de

părți, și decizia nr. 1910 din 19 decembrie 2006 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci prin care comisia a decis admiterea opoziției

formulată de oponenta V.V. și a dispus respingerea înregistrării mărcii C..

Fiind analizat

interesul oponentului s-a observat că marca C. a aparținut Institutului de

Științe Biologice București care a utilizat-o asociată unor produse cum ar fi

unguente pentru îmbunătățirea circulației periferice, produse realizate în baza

unor invenții brevetate dintre inventatori făcând parte și biologul V.V.

Reclamanta V.V. a

preluat drepturile asupra mărcii C. și a utilizat marca prin SC R.D. SRL,

continuând realizarea produselor obținute în baza brevetelor inițiale. S-a

constatat că marca a fost utilizată cel puțin din anul 1987 și până în anul 1990

de către Institutul de Științe Biologice și ulterior de către SC R.D. SRL având

ca acționar principal pe reclamanta V.V. cel puțin în perioada 1995 – 2003,

astfel încât sunt îndeplinite condițiile art. 20 din Legea nr. 84/1995 pentru a

aprecia că marca C. este o marcă de notorietate pentru produsele destinate

îmbunătățirii circulației periferice.

Din această

perspectivă practica pârâților este circumscrisă ca fiind contrară uzanțelor

cinstite în activitatea comercială și ca îndeplinind condițiile legale de a fi

considerată un veritabil act de concurență neloială.

Nu poate fi primită

nici teza acreditată de intimatele-reclamante vizând nulitatea recursului

pârâtei în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Este adevărat, așa

cum a evidențiat doctrina și jurisprudența, că sancțiunea nulității recursului

nu intervine doar în situația în care motivarea cererii lipsește cu

desăvârșire, ci și atunci când recurentul nu indică nici unul dintre cazurile

de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., mărginindu-se să

reia susținerile și apărările formulate în fazele procesuale anterioare și a

căror încadrare într-unul din motivele de casare prevăzute de lege este

imposibilă.

Recursul pârâtei are

indicat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 C. proc. civ., iar

dezvoltarea motivelor de recurs se află în legătură cu decizia instanței de

apel, astfel că nu se impune aplicarea regimului sancționator al nulității

recursului.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge excepția nulității recursului invocată de intimatele

reclamante precum și ca nefondat recursul pârâtei SC E.P. SRL prin

administrator M.G. împotriva deciziei nr. 61 A din 7 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din

cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.