ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 240/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 633 din 2 mai 2007 a admis în parte acțiunea reclamantelor SC R.D. SRL și V.V. în contradictoriu cu pârâții M.G. și SC E.P. SRL în sensul că au obligat pârâții să înceteze producția și comercializarea sub denumirea „C.” și să înceteze deturnarea clientelei SC R.D. SRL. Au fost respinse ca neîntemeiate capetele doi și patru ale cererii, iar pârâții obligați către reclamantă la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale. S-a reținut în principal, că reclamanta V.V. a efectuat cercetări încă din anul 1980, în calitatea de biolog cercetător la Institutul de Științe Biologice din București asupra unor produse farmaceutice (unguente) obținute din rășină de conifere, cunoscute sub denumirea de „C.”.

Această denumire a fost înregistrată ca marcă de către Institutul de Biologie sub nr. 13.186 la OSIM, reclamanta V.V. devenind prin cesionare la 19 martie 2002 titularul mărcii respective. Astfel, produsele farmaceutice au fost obținute și comercializate de către SC R.D. SRL, la care era asociată-reclamanta V.V. Pârâtul M.G. a fost angajat în perioada 1998 – 2003 la firma R.D. și s-a ocupat de distribuirea medicamentelor „C.” în țară, iar în calitatea de inginer se mai ocupa și de repararea utilajelor liniei de producție, conform răspunderilor la interogatoriu. Societatea pârâtei E.P. a fost înființată la data de 20 martie 2002 având ca asociat și pe M.G. alături de M.Z. și M.G.S., activitatea principală a acestuia fiind fabricarea produselor farmaceutice pe care le comercializează sub diverse denumiri, printre care și „C.”.

Pârâții nu și-au exercitat activitatea comercială cu bună credință și potrivit uzanțelor cinstite, astfel cum sunt obligați prin lege, potrivit dispozițiile art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 9A din 22 ianuarie 2008 a admis apelul pârâtei SC E.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 633 din 2 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a interzis pârâților denumirii „C.” în comercializarea următoarelor produse: 1) cremă solidă cu extract de propolis și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de „C.

S”, 2) cremă solidă cu extract uleios de pufuliță, ghimpe și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de C.P., 3) cremă cu extracte vegetale și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de C.P. și 4) cremă cu propolis și extract uleios din rășină de conifere – comercializată sub denumirea de C. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 7420 din 25 noiembrie 2008 a admis recursul formulat de pârâta SC E.P. SRL împotriva deciziei nr. 9A din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a casat decizia criticată, a admis apelul pârâtei SC E.P.

SRL împotriva sentinței nr. 633 din 2 mai 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a anulat această sentință și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, secția comercială. S-a stabilit că obiectul acțiunii, prin toate capetele de cerere, îl constituie săvârșirea unor pretinse fapte de concurență neloială. Părțile în litigiu sunt două societăți comerciale, chiar dacă au calitatea de părți și administratorii acestora, adică doi comercianți definiți prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, ceea ce atrage prezumția de comercialitate asupra tuturor actelor și faptelor juridice săvârșite de cele două societăți comerciale. Actele de concurență neloială au caracter obiectiv comercial, astfel încât acțiunea în concurență neloială aparține jurisdicției comerciale, iar nu celei civile, întrucât comerciantul care exercită o asemenea acțiune își apără fondul de comerț.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12420 din 3 noiembrie 2009 a admis în parte cererea formulată de reclamantele SC R.D. SRL și V.V. în contradictoriu cu pârâții SC E.P. SRL și M.G., în sensul că au interzis pârâților folosirea denumirii „C.” în comercializarea următoarelor produse: 1) cremă solidă în extract de propolis și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de „C. S”, 2) cremă solidă cu extract uleios de pufuliță, ghimpe și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de „C.P.”, 3) cremă cu extracte vegetale și rășină de conifere – comercializată sub denumirea de „C.P.”, 4) cremă cu propolis și extract uleios din rășină de conifere – comercializat sub denumirea de „C.”.

Au fost obligați pârâții să înceteze deturnarea clientelei reclamantei SC R.D. SRL. A mai fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. În final au fost obligați pârâții la plata sumei de 7.042 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC R.D. SRL. Instanța de fond a apreciat că aplicarea semnelor C. S, „C.P.” și „C.” de către pârâta SC E.P. SRL pe anumite produse similare cu acelea comercializate de reclamantă contravine uzanțelor cinstite în comerț, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 11/1991. Pârâta SC E.P. SRL a cunoscut în momentul punerii pe piață a produselor descrise anterior că reclamantele produceau și comercializau de o perioadă îndelungată de timp produse sub denumirea C. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 61A din 7 februarie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâților SC E.P.

SRL și M.G. împotriva sentinței comerciale nr. 12.420 din 3 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, fiind preluate argumentele instanței de fond, practica pârâților fiind contrară uzanțelor cinstite în activitatea comercială și ca îndeplinind condițiile legale de a fi considerată un act de concurență neloială. Împotriva deciziei comerciale nr. 61A din 7 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC E.P. SRL prin administrator M.G. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului cu consecința schimbării sentinței primei instanțe și respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Cât timp art. 1 1 a fost introdus să modifice forma inițială a legii tocmai prin definirea și enumerarea limitativă a faptelor de concurență neloială, ca fiind acelea contrare uzanțelor comerciale cinstite, nu este îngăduit judecătorului să interpreteze că art. 2, prin sintagma „orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite, ar însemna mai mult decât însuși legiuitorul a voit să spună prin textul art. 1 1 . Sunt reale, dovedite și neînlăturate în vreun fel de instanțe susținerile și apărările pârâtei privind viciile comerțului reclamantelor, care illo temporae nu mai aveau nici un punct de lucru, nici sediu, nici nu-și achitau contribuțiile către stat, nu aveau avizele legale, ori notificările Ministerului Sănătății, împrejurări dovedite de fond și apel, care creau pe deplin aparența că reclamantele erau cele care făceau concurență neloială.

Intimatele reclamante SC R.D. SRL și V.V. prin notele de concluzii scrise depuse la termenul din 26 ianuarie 2012, dar și prin susținerile orale cu ocazia dezbaterilor au invocat nulitatea recursului în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., dar și respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de părți, urmează a respinge atât excepția nulității recursului invocată de intimatele reclamante cât și recursul pârâtei SC E.P. SRL prin administrator, pentru următoarele considerente. Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantele SC R.D. SRL și V.V. au cerut în contradictoriu cu pârâții SC E.P.

SRL și M.G. obligarea acestora să înceteze producția și comercializarea de produse farmaceutice și cosmetice comercializate sub denumirea de C., să înceteze deturnarea clientelei SC R.D. SRL către SC E.P. SRL, obligarea pârâților la plata prejudiciului creat reclamantei SC R.D. SRL ca urmare a actelor de concurență neloială efectuate în perioada 5 decembrie 2005 la zi precum și obligarea pârâtului să recunoască în mod public faptul că la baza producției și comercializării de către societatea pârâtă a produselor cu denumirea comercială de C. au stat informațiile obținute în baza contractului de prestări servicii nr. 17.106 din 1 iunie 1998, fiind invocat ca temei de drept dispozițiile art. 6, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 11/1991.

Corect instanța de fond și-a fundamentat soluția de admitere în parte a cererii formulate de reclamante pe dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 1 și art. 2 din Legea nr. 11/1991. În conformitate cu aceste dispoziții comercianții sunt obligați să își exercite activitatea cu bună credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale. În acest context, concurența neloială este definită ca orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor precum și de efectuare a prestărilor de servicii.

Amplu documentat și bine argumentat, instanțele judecătorești anterioare au apreciat că nu numai utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant constituie un act de concurență neloială, care reprezintă una dintre situațiile de fapte contrare uzanțelor cinstite, ci orice alte acte sau fapte contrare uzanțelor cinstite în activitatea comercială sunt compatibile cu o concurență neloială. Din verificarea întregii documentații rezultă că prin convenția civilă pentru prestări servicii încheiată la data de 1 iunie 1998 între SC R.D. SRL și M.G., acesta din urmă s-a obligat să presteze servicii de distribuție a medicamentelor C. în țară, pentru o perioadă nedeterminată. Ulterior, potrivit deciziei nr. 2 din 15 septembrie 2003 a SC R.D.

SRL, în acord cu dispozițiile art. 79 alin. (3) C. muncii, începând cu data de 1 octombrie 2003 au încetat raporturile de muncă cu pârâtul M.G. Relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București atestă că SC E.P. SRL a fost înființată la data de 20 martie 2002 avându-l ca asociat și administrator pe M.G., iar activitatea principală a societății comerciale fiind „fabricarea preparatelor farmaceutice, menținându-se ca activitate secundară comerțul cu amănuntul al produselor farmaceutice. Relevanță în corecta stabilire a situației de fapt și drept o are, pe lângă înscrisurile depuse de părți, și decizia nr. 1910 din 19 decembrie 2006 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci prin care comisia a decis admiterea opoziției formulată de oponenta V.V.

și a dispus respingerea înregistrării mărcii C.. Fiind analizat interesul oponentului s-a observat că marca C. a aparținut Institutului de Științe Biologice București care a utilizat-o asociată unor produse cum ar fi unguente pentru îmbunătățirea circulației periferice, produse realizate în baza unor invenții brevetate dintre inventatori făcând parte și biologul V.V. Reclamanta V.V. a preluat drepturile asupra mărcii C. și a utilizat marca prin SC R.D. SRL, continuând realizarea produselor obținute în baza brevetelor inițiale. S-a constatat că marca a fost utilizată cel puțin din anul 1987 și până în anul 1990 de către Institutul de Științe Biologice și ulterior de către SC R.D. SRL având ca acționar principal pe reclamanta V.V.

cel puțin în perioada 1995 – 2003, astfel încât sunt îndeplinite condițiile art. 20 din Legea nr. 84/1995 pentru a aprecia că marca C. este o marcă de notorietate pentru produsele destinate îmbunătățirii circulației periferice. Din această perspectivă practica pârâților este circumscrisă ca fiind contrară uzanțelor cinstite în activitatea comercială și ca îndeplinind condițiile legale de a fi considerată un veritabil act de concurență neloială. Nu poate fi primită nici teza acreditată de intimatele-reclamante vizând nulitatea recursului pârâtei în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Este adevărat, așa cum a evidențiat doctrina și jurisprudența, că sancțiunea nulității recursului nu intervine doar în situația în care motivarea cererii lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când recurentul nu indică nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., mărginindu-se să reia susținerile și apărările formulate în fazele procesuale anterioare și a căror încadrare într-unul din motivele de casare prevăzute de lege este imposibilă. Recursul pârâtei are indicat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 C. proc. civ., iar dezvoltarea motivelor de recurs se află în legătură cu decizia instanței de apel, astfel că nu se impune aplicarea regimului sancționator al nulității recursului. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge excepția nulității recursului invocată de intimatele reclamante precum și ca nefondat recursul pârâtei SC E.P. SRL prin administrator M.G. împotriva deciziei nr. 61 A din 7 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatele-reclamante. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.P. SRL prin administrator M.G. împotriva deciziei nr. 61/A din 7 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercial. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 ianuarie 2012.