ÎCCJ, decizie (scj.ro #82889)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82889) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acte de concurență
neloială săvârșite de un fost angajat. Deturnarea clientelei.
Consecințe
Cuprins pe materii : Drept
comercial. Alte materii
Index alfabetic:
concurență neloială
-
deturnarea clientelei
-
marcă
-
uzanțe cinstite
Legea
nr. 11/1991, art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art. 9
Legea
nr. 84/1998, art. 20
Constituie
un act de concurență neloială nu numai utilizarea în mod neloial
a secretelor comerciale ale unui comerciant, ci și orice alte acte sau
fapte contrare uzanțelor cinstite în activitatea comercială.
Astfel,
este considerată un act de concurență neloială folosirea de
către un fost angajat - în comercializarea unor produse - a denumirii unei
mărci înregistrate la OSIM de către comerciantul la care și-a
desfășurat activitatea, acesta cunoscând faptul că titularul
mărcii produce și comercializează de o perioadă
îndelungată de timp produse sub respectiva denumire.
Secția a II-a civilă,
Decizia nr. 240 din 26 ianuarie 2012
Tribunalul
București, Secția a III-a civilă, prin sentința civilă
nr. 633/2007 a admis în parte acțiunea reclamantelor SC R. SRL și
V.V. în contradictoriu cu pârâții M.G. și SC E.P. SRL în sensul
că au obligat pârâții să înceteze producția și
comercializarea sub denumirea „CARPICON" și să înceteze
deturnarea clientelei SC R. SRL.
Au fost
respinse ca neîntemeiate capetele doi și patru ale cererii, iar
pârâții obligați către reclamantă la plata sumei de 1500
lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
S-a
reținut, în principal, că reclamanta V.V. a efectuat cercetări
încă din anul 1980, în calitatea de biolog cercetător la Institutul
de Științe Biologice din București, asupra unor produse
farmaceutice (unguente) obținute din rășină de conifere,
cunoscute sub denumirea de „CARPICON". Această denumire a fost
înregistrată ca marcă de către Institutul de Biologie sub nr.
13.186 la OSIM, reclamanta V.V. devenind prin cesionare, la 19 martie 2002,
titularul mărcii respective.
Astfel,
produsele farmaceutice au fost obținute și comercializate de
către SC R. SRL, la care era asociată-reclamanta V.V.
Pârâtul
M.G. a fost angajat în perioada 1998 - 2003 la firma R. și s-a ocupat de
distribuirea medicamentelor „CARPICON" în țară, iar în calitatea
de inginer se mai ocupa și de repararea utilajelor liniei de producție.
Societatea
pârâta E.P. a fost înființată la data de 20 martie 2002 având ca
asociat și pe M.G. alături de M.Z. și M.G.S., activitatea
principală a acestuia fiind fabricarea produselor farmaceutice pe care le
comercializează sub diverse denumiri, printre care și
„Carpicon".
Pârâții
nu și-au exercitat activitatea comercială cu
bună-credință și potrivit uzanțelor cinstite, astfel
cum sunt obligați prin lege, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea
nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
Curtea
de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze
privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 9A/2008, a
admis apelul pârâtei SC E.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 633/2007
pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă,
pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a interzis pârâților
folosirea denumirii „CARPICON" în comercializarea următoarelor
produse :
1)
cremă solidă cu extract de
propolis și rășină de conifere - comercializată sub
denumirea de „CARPICON S",
2)
cremă
solidă cu extract uleios de pufuliță, ghimpe și
rășină de conifere - comercializată sub denumirea de
CARPICON PLANT,
3)
cremă
cu extracte vegetale și rășină de conifere -
comercializată sub denumirea de CARPICON PLANT și
4)
cremă
cu propolis și extract uleios din rășină de conifere -
comercializată sub denumirea de CARPICON.
Au fost
menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de
proprietate intelectuală, prin decizia nr. 7420/2008, a admis recursul
formulat de pârâta SC E.P. SRL împotriva deciziei nr. 9A/2008 a Curții de
Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze
privind proprietatea intelectuală, a casat decizia criticată, a admis
apelul pârâtei SC E.P. SRL împotriva sentinței nr. 633/2007 a Tribunalului
București, Secția a III-a civilă, a anulat această
sentință și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul
București, Secția comercială.
S-a
stabilit că obiectul acțiunii îl constituie săvârșirea unor
pretinse fapte de concurență neloială. Părțile în
litigiu sunt două societăți comerciale, chiar dacă au
calitatea de părți, și administratorii acestora, adică doi
comercianți definiți prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerțului, ceea ce atrage prezumția de
comercialitate asupra tuturor actelor și faptelor juridice
săvârșite de cele două societăți comerciale.
Actele
de concurență neloială au caracter obiectiv comercial, astfel
încât acțiunea în concurență neloială aparține
jurisdicției comerciale, iar nu celei civile, întrucât comerciantul care
exercită o asemenea acțiune își apără fondul de
comerț.
Tribunalul
București, Secția a VI-a comercială, prin sentința
comercială nr. 12420/2009 a admis în parte cererea formulată de
reclamantele SC R. SRL și V.V. în contradictoriu cu pârâții SC E.P.
SRL și M.G., în sensul că au interzis pârâților folosirea
denumirii „Carpicon" în comercializarea următoarelor produse :
1)
cremă
solidă în extras de propolis și rășină de conifere -
comercializată sub denumirea de „Carpicon S",
2)
cremă
solidă cu extract uleios de pufuliță, ghimpe și
rășină de conifere - comercializată sub denumirea de
„Carpicon Plant",
3)
cremă
cu extracte vegetale și rășină de conifere -
comercializată sub denumirea de „Carpicon Plant",
4)
cremă
cu propolis și extract uleios din rășină de conifere -
comercializat sub denumirea de „Carpicon".
Au fost
obligați pârâții să înceteze deturnarea clientelei reclamantei
SC R. SRL.
Au mai
fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
In final au fost obligați pârâții la plata suinei de
7.042 Iei cheltuieli de judecată către reclamanta SC R. SRL.
Instanța
de fond a apreciat că aplicarea semnelor CARPICON S, „CARPICON PLANT"
și „CARPICON" de către pârâta SC E.P. SRL pe anumite produse
similare cu acelea comercializate de reclamantă contravine uzanțelor
cinstite în comerț, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 1
și 2 din Legea nr. 11/1991.
Pârâta
SC E.P. SRL a cunoscut în momentul punerii pe piață a produselor descrise
anterior că reclamantele produceau și comercializau de o
perioadă îndelungată de timp produse sub denumirea CARPICON.
Curtea
de Apel București, Secția a V-a comercială, prin decizia nr.
61/A/2011 a respins ca nefondat apelul pârâților SC E.P. SRL și M.G.
împotriva sentinței comerciale nr. 12.420/2011 a Tribunalului
București, Secția a VI-a comercială, fiind preluate argumentele
instanței de fond, practica pârâților fiind contrară
uzanțelor cinstite în activitatea comercială și îndeplinind
condițiile legale pentru a fi considerată un act de
concurență neloială.
Împotriva
deciziei comerciale nr. 61/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel
București, Secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC
E.P. SRL prin administrator M.G. care a criticat această hotărâre
judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a
deciziei atacate, admiterea apelului cu consecința schimbării sentinței
primei instanțe și respingerea cererii de chemare în judecată ca
nefondată.
Cât
timp art. 1
1
a fost introdus să modifice forma
inițială a legii tocmai prin definirea și enumerarea
limitativă a faptelor de concurență neloială, ca fiind
acelea contrare uzanțelor comerciale cinstite, nu este îngăduit
judecătorului să interpreteze că art. 2, prin sintagma „orice
act sau fapt contrar uzanțelor cinstite”, ar însemna mai mult decât
însuși legiuitorul a vrut să spună prin textul art. 1
1
.
Sunt reale, dovedite și neînlăturate în vreun fel de
instanțe susținerile și apărările pârâtei privind
viciile comerțului reclamantelor, care
illo temporae
nu mai aveau
nici un punct de lucru, nici sediu, nici nu-și achitau contribuțiile
către stat, nu aveau avizele legale, ori notificările Ministerului
Sănătății, împrejurări dovedite de fond și apel,
care creau pe deplin aparența că reclamantele erau cele care
tăceau concurență neloială.
Intimatele reclamante SC R. SRL și V.V. prin notele de
concluzii scrise depuse la termenul din 26 ianuarie 2012, dar și prin
susținerile orale cu ocazia dezbaterilor au invocat nulitatea recursului
în raport de dispozițiile art. 306
alin.
(l)
C. proc. civ., dar și respingerea ca nefondat a recursului
declarat de pârâtă.
Înalta
Curte, analizând decizia raportat la criticile aduse de părți, a
respins atât excepția nulității recursului invocată de
intimatele reclamante cât și recursul pârâtei SC E.P. SRL prin
administrator, pentru următoarele considerente:
Potrivit
cererii de chemare în judecată, reclamantele SC R. SRL și V.V. au
cerut în contradictoriu cu pârâții SC E.P. SRL și M.G. obligarea
acestora să înceteze producția și comercializarea de produse
farmaceutice și cosmetice comercializate sub denumirea de CARPICON,
să înceteze deturnarea clientelei SC R. SRL către SC E.P. SRL,
obligarea pârâților la plata prejudiciului creat reclamantei SC R. SRL ca
urmare a actelor de concurență neloială efectuate în perioada 5
decembrie 2005 la zi, precum și obligarea pârâtului să
recunoască în mod public faptul că la baza producției și
comercializării de către societatea pârâtă a produselor cu
denumirea comercială de CARPICON au stat informațiile obținute
în baza contractului de prestări servicii nr. 17.106 din 1 iunie 1998,
fiind invocate ca temei de drept dispozițiile art. 6, 7 și 9 din
Legea nr. 11/1991.
Corect
instanța de fond și-a fundamentat soluția de admitere în parte a
cererii formulate de reclamante pe dispozițiile cu caracter general
cuprinse în art. 1 și art. 2 din Legea nr. 11/1991.
In
conformitate cu aceste dispoziții, comercianții sunt obligați
să își exercite activitatea cu bună-credință, potrivit
uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a
cerințelor concurenței loiale. In acest context, concurența
neloială este definită ca orice act sau fapt contrar uzanțelor
cinstite în activitatea industrială și de comercializare a
produselor, de execuție a lucrărilor precum și de efectuare a
prestărilor de servicii.
Amplu
documentat și bine argumentat, instanțele judecătorești
anterioare au apreciat că nu numai utilizarea în mod neloial a secretelor
comerciale ale unui comerciant constituie un act de concurență
neloială, care reprezintă una dintre situațiile de fapte
contrare uzanțelor cinstite, ci orice alte acte sau fapte contrare uzanțelor
cinstite în activitatea comercială sunt compatibile cu o
concurență neloială.
Din
verificarea întregii documentații rezultă că prin convenția
civilă pentru prestări servicii încheiată la data de 1 iunie
1998 între SC R. SRL și M.G., acesta din urmă s-a obligat să
presteze servicii de distribuție a medicamentelor Carpicon în
țară, pentru o perioadă nedeterminată.
Ulterior,
potrivit deciziei nr. 2/2003 a SC R. SRL, în acord cu dispozițiile art. 79
alin. (3) C. mun., începând cu data de 1 octombrie 2003 au încetat raporturile
de muncă cu pârâtul M.G.
Relațiile
de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București atestă că SC
E.P. SRL a fost înființată la data de 20 martie 2002 avându-1 ca
asociat și administrator pe M.G., activitatea principală a
societății comerciale fiind „fabricarea preparatelor farmaceutice,
menținându-se ca activitate secundară comerțul cu amănuntul
al produselor farmaceutice.
Relevanță
în corecta stabilire a situației de fapt și drept o are, pe
lângă înscrisurile depuse de părți, și decizia nr.
1910/2006 a O.S.I.M. prin care comisia a decis admiterea opoziției
formulată de oponenta V.V. și a dispus respingerea înregistrării
mărcii Carpicon.
Fiind
analizat interesul oponentului s-a observat că marca Carpicon a
aparținut Institutului de Științe Biologice București care
a utilizat-o asociată unor produse cum ar fi unguente pentru
îmbunătățirea circulației periferice, produse realizate în
baza unor invenții brevetate, dintre inventatori făcând parte și
biologul V.V.
Reclamanta
V.V. a preluat drepturile asupra mărcii CARPICON și a utilizat marca
prin SC R. SRL, continuând realizarea produselor obținute în baza
brevetelor inițiale. S-a constatat că marca a fost utilizată cel
puțin din anul 1987 și până în anul 1990 de către
Institutul de Științe Biologice și ulterior de către SC R.
SRL având ca acționar principal pe reclamanta V.V., cel puțin în
perioada 1995 - 2003, astfel încât sunt îndeplinite condițiile art. 20 din
Legea nr. 84/1998 pentru a aprecia că marca CARPICON este o marcă de
notorietate pentru produsele destinate îmbunătățirii
circulației periferice.
Din
această perspectivă, practica pârâților este circumscrisă
ca fiind contrară uzanțelor cinstite în activitatea comercială
și ca îndeplinind condițiile legale pentru a fi considerată un
veritabil act de concurență neloială.
Nu poate fi primită nici teza acreditată de
intimatele-reclamante vizând nulitatea recursului pârâtei în raport de
dispozițiile art. 306 alin. (l) C. proc. civ.
Este adevărat, așa cum a evidențiat doctrina
și jurisprudența, că sancțiunea nulității
recursului nu intervine doar în situația în care motivarea cererii
lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când recurentul nu
indică nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de
dispozițiile art. 304 C.proc.civ., mărginindu-se să reia
susținerile și apărările formulate în fazele procesuale
anterioare și a căror încadrare într-unui din motivele de casare
prevăzute de lege este imposibilă.
Recursul
pârâtei are indicat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 8
și 9 C. proc. civ., iar dezvoltarea motivelor de recurs se află în
legătură cu decizia instanței de apel, astfel că nu se
impune aplicarea regimului sancționator al nulității recursului.
Pentru
aceste rațiuni s-a respins excepția nulității recursului
invocată de intimatele reclamante precum și ca nefondat recursul
pârâtei SC E.P. SRL prin administrator M.G. împotriva deciziei nr. 61/A/2011 a
Curții de Apel București, Secția a VI-a comercială, nefiind
îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de
dispozițiile art. 304 C. proc. civ.