ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2404/2012

Ședința publică de la 9 mai 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 42572/3/2007, reclamanta SC T.S. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC M.C. & C. România SRL și SC M.G.A. România SRL, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 2.000.000 lei, reprezentând daune interese compensatorii materiale și morale. Prin sentința comercială nr. 11993 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC T.S. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC M.C.

& C. România SRL și SC M.G.A. România SRL. Împotriva sentinței comerciale nr. 11993/2010 pronunțată de Tribunalul București, a formulat apel, reclamanta SC T.S. SRL, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 398 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București. În motivarea deciziei menționate, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta a invocat în justificarea acțiunii contractul nr.15/1997 încheiat cu SC M.C. & C. România SRL iar după cesionarea acestui contract către SC M.G.A. România SRL, cele două pârâte au monopolizat un segment important din piața publicitară, eliminând practic pe reclamantă din raporturile cu alți furnizori de publicitate.

Susținerea reclamantei în sensul că cele două pârâte se fac vinovate de săvârșirea unor fapte reprobabile în lumina dispozițiilor Legii nr. 298/2001 nu a fost reținută de instanță având în vedere că cesiunea contractului nr. 15/1997 a fost acceptată de către reclamantă iar pârâtele au decis să achiziționeze servicii de publicitate de la diverși furnizori de publicitate fără a urmări deturnarea clientelei reclamantei sau vătămarea activității acesteia. Criticile referitoare la încetarea emiterii de comenzi de către pârâta SC M.G.A. România SRL au fost înlăturate de instanță având în vedere că se îndepărtează de noțiunile de abuz și respectiv de liberă concurență prevăzute de Legea nr. 298/2001.

Din probele administrate în fața ambelor instanțe nu a rezultat că înlăturarea apelantei de pe piața publicitară se datorează pârâtelor și nici că acestea au provocat apelantei reclamante un prejudiciu material de 1.700.000 lei ca efect al nesocotirii obligațiilor de a-și exercita pe piața publicitară activitatea cu bună-credință și potrivit uzanțelor. Simplele afirmații făcute de apelanta SC T.S. SRL în legătură cu monopolizarea pieței de publicitate și acceptarea a cât mai multor clienți de către intimate fără a fi administrat probe în susținerea afirmațiilor nu au putut duce la admiterea acțiunii, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii pentru faptele de concurență neloială. Împotriva deciziei nr. 398 din 1 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamanta SC T.S.

SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate în apel în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 11993/2010 pronunțată de Tribunalul București și în consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat criticile din apel arătând că ambele instanțe au pronunțat hotărâri netemeinice și nelegale. Astfel, instanța de apel a ignorat documentele depuse la dosar și a interpretat greșit obiectul cauzei reținând eronat existența cesiunii contractului nr. 15/1997. Tocmai absența unei cesiuni și valabilitatea contractului nr. 15/1997 stau la baza îndeplinirii condițiilor vizând faptele de concurență neloială.

Intimatele, prin practici abuzive, au înlăturat reclamanta de pe piața publicității, fapt ce rezultă din probatoriul administrat, respectiv contractul nr. 15/1997 și actele adiționale. În primul rând s-a încercat intimidarea societății reclamante de către intimata SC M.G.A. România SRL care prin adresa nr. 189 din 4 septembrie 2007, a arătat că, contractul nr. 15/1997 și-a încetat valabilitatea, neexistând un act adițional de prelungire, afirmație eronată în condițiile în care prin ultimul act adițional s-a prevăzut prelungirea din oficiu a contractului pe o perioadă egală cu durata sa, adică 2 ani. Contractul în discuție fiind încheiat de SC T.S. SRL cu SC M.C. & C. România SRL, doar aceste părți pot decide continuarea sau încetarea contractului, SC M.C.

& C. România SRL fiind lipsită de calitate. SC M.C. & C. România SRL a refuzat să mai emită comenzi către SC T.S. SRL, aceasta fiind eliminată într-un mod concurențial neloial de pe piață. Intimatele nu au respectat principiul bunei credințe prevăzut la art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind constatarea concurenței neloiale, fiind obligate să-și exercite activitatea potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor, fapt ce atrage răspunderea civilă, intimatele fiind responsabile de comiterea delictului civil, constând în monopolizarea unei nou segment din piața publicitară. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă acțiunea intimatelor de a rupe relațiile cu SC T.S. SRL prin practici neloiale, reclamanta fiind eliminată din activitatea comercială, deși între părți exista un contract valabil.

Expertiza administrată în cauză, a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale, fără citarea părților la cercetarea documentelor contabile, și fără a răspunde la toate obiectivele dispuse, instanța de fond având o atitudine părtinitoare în ceea ce privește expertiza. Ținând cont de dispozițiile Legii nr. 11/1991 și Legii nr. 21/1996 rezultă că practicile abuzive practicate de ambele intimate au condus la condiții inegale de prestații echivalente, provocând în acest fel un mare dezavantaj al reclamantei în poziția sa concurențială, motiv pentru care se impune admiterea recursului și obligarea, în solidar, a celor două intimate pârâte la plata sumei de 1.700.000 lei reprezentând daune interese compensatorii materiale precum și daune materiale a căror valoare este lăsată la aprecierea instanței.

Intimatele SC M.C. & C. România SRL și SC M.G.A. România SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Totodată arată că motivele de recurs formulate de către recurenta SC T.S. SRL sunt identice cu motivele de apel situație în care pe lângă caracterul nefondat al recursului, acesta este și inadmisibil deoarece vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, se constată că recursul este nefondat. Astfel, inadmisibilitatea recursului invocată de intimate nu poate fi reținută, având în vedere dispozițiile art. 299 C. proc. civ. Faptul că prin motivele de recurs au fost invocate atât motive de netemeinicie cât și de nelegalitate nu duce la aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., urmând ca instanța de recurs în raport de art. 306 alin. (2) C. proc. civ. să analizeze motivele de nelegalitate ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentă. Dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reglementează situația în care judecătorii fondului au procedat la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise. Recurenta a indicat formal dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva motivului de recurs arătat. Este de necontestat că SC T.S. SRL în calitate de agenție a încheiat cu pârâta SC M.R.I.

SRL (actuala SC M.C. & C. România SRL) contractul de prestări servicii nr. 15 din 23 decembrie 1997. Valabilitatea contractului a fost stabilită la art. 2, respectiv 2 ani de la semnare, fiind ulterior prelungit prin act adițional. Aceleași părți au încheiat și contractul de închiriere, decorare și întreținere spații publicitare nr. 070204 din 2 aprilie 2007 cu o durată de 2 ani. SC M.C. & C. România SRL a cesionat intimatei SC M.G.A. România SRL toate drepturile și obligațiile născute din contractul nr. 070204 din 2 aprilie 2007, recurenta reclamantă (agenția) acceptând cesiunea iar faptul că cesionara nu a fost de acord cu preluarea contractului nr. 15/1997 nu reprezintă act de concurență neloială.

În contractul nr. 15/1997 părțile au prevăzut o clauză de exclusivitate, neacceptată de cesionară fapt ce a dus la refuzul pârâtei SC M.G.A. România SRL de a prelungi contractul, refuz ce nu poate fi considerat ca act de concurență neloială. Nici faptul că aceiași intimată pârâtă nu a mai lansat comenzi de publicitate și nici faptul că nu a fost prelungit contractul nr. 070204 din 2 aprilie 2007 nu reprezintă acte de concurență neloiale în sensul Legii nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001, aspect reținut corect de instanța de fond. Actele și faptele de concurență neloială sunt enumerate la art. 4 și art. 5 din Legea nr. 11/1991 modificată, fapte prin care se urmărește crearea unei confuzii dar prin activitatea desfășurată de cesionată nu s-a creat confuzie asupra produselor sau serviciilor.

Recurenta reclamantă a solicitat ca pretențiile sale să fie analizate în temeiul răspunderii civile delictuale, invocând fapte de concurență neloială dar faptele invocate și susținute prin motivele de recurs vizează obligații derivate din contractul nr. 15/1997. Ca urmare nu se poate reține că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, instanța analizând în limitele investirii toate condițiile generale ale răspunderii pentru concurență neloială în raport de faptele imputate celor două pârâte, reținând corect că încetarea emiterii de comenzi de către cesionară nu reprezintă acte de concurență neloială iar susținerea în sensul că a fost „eliminată într-un mod concurențial de pe piață” nu a fost probată în condițiile art. 1169 C. civ.

Restul motivelor de recurs vizează aspecte de netemeinicie ce nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. iar reaprecierea probelor și schimbarea situației de fapt, ceea ce tinde să obțină recurenta, nu mai este posibilă în recurs odată ce abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 – 11 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va r espinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL București împotriva deciziei civile nr. 398 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL București împotriva deciziei civile nr. 398 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2012 .