ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2404/2012

Ședința publică de la 9 mai 2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

sub nr. 42572/3/2007, reclamanta SC T.S. SRL a chemat în judecată pe pârâtele

SC M.C. & C. România SRL și SC M.G.A. România SRL, solicitând instanței să

dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 2.000.000 lei,

reprezentând daune interese compensatorii materiale și morale.

Prin

sentința comercială nr. 11993 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta SC T.S. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC M.C. &

C. România SRL și SC M.G.A. România SRL.

Împotriva

sentinței comerciale nr. 11993/2010 pronunțată de Tribunalul București, a

formulat apel, reclamanta SC T.S. SRL, apel ce a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 398 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București.

În

motivarea deciziei menționate, instanța de apel a reținut, în esență, că

reclamanta a invocat în justificarea acțiunii contractul nr.15/1997 încheiat cu

SC M.C. & C. România SRL iar după cesionarea acestui contract către SC M.G.A.

România SRL, cele două pârâte au monopolizat un segment important din piața

publicitară, eliminând practic pe reclamantă din raporturile cu alți furnizori

de publicitate.

Susținerea

reclamantei în sensul că cele două pârâte se fac vinovate de săvârșirea unor

fapte reprobabile în lumina dispozițiilor Legii nr. 298/2001 nu a fost reținută

de instanță având în vedere că cesiunea contractului nr. 15/1997 a fost acceptată

de către reclamantă iar pârâtele au decis să achiziționeze servicii de

publicitate de la diverși furnizori de publicitate fără a urmări deturnarea

clientelei reclamantei sau vătămarea activității acesteia.

Criticile

referitoare la încetarea emiterii de comenzi de către pârâta SC M.G.A. România

SRL au fost înlăturate de instanță având în vedere că se îndepărtează de

noțiunile de abuz și respectiv de liberă concurență prevăzute de Legea nr. 298/2001.

Din

probele administrate în fața ambelor instanțe nu a rezultat că înlăturarea

apelantei de pe piața publicitară se datorează pârâtelor și nici că acestea au

provocat apelantei reclamante un prejudiciu material de 1.700.000 lei ca efect

al nesocotirii obligațiilor de a-și exercita pe piața publicitară activitatea

cu bună-credință și potrivit uzanțelor.

Simplele

afirmații făcute de apelanta SC T.S. SRL în legătură cu monopolizarea pieței de

publicitate și acceptarea a cât mai multor clienți de către intimate fără a fi

administrat probe în susținerea afirmațiilor nu au putut duce la admiterea

acțiunii, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii pentru faptele de

concurență neloială.

Împotriva

deciziei nr. 398 din 1 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București a

formulat recurs reclamanta SC T.S. SRL, solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei pronunțate în apel în sensul admiterii apelului declarat

împotriva sentinței comerciale nr. 11993/2010 pronunțată de Tribunalul

București și în consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat criticile din apel arătând

că ambele instanțe au pronunțat hotărâri netemeinice și nelegale. Astfel,

instanța de apel a ignorat documentele depuse la dosar și a interpretat greșit

obiectul cauzei reținând eronat existența cesiunii contractului nr. 15/1997.

Tocmai absența unei cesiuni și valabilitatea contractului nr. 15/1997 stau la

baza îndeplinirii condițiilor vizând faptele de concurență neloială.

Intimatele,

prin practici abuzive, au înlăturat reclamanta de pe piața publicității, fapt

ce rezultă din probatoriul administrat, respectiv contractul nr. 15/1997 și

actele adiționale. În primul rând s-a încercat intimidarea societății

reclamante de către intimata SC M.G.A. România SRL care prin adresa nr. 189 din

4 septembrie 2007, a arătat că, contractul nr. 15/1997 și-a încetat

valabilitatea, neexistând un act adițional de prelungire, afirmație eronată în

condițiile în care prin ultimul act adițional s-a prevăzut prelungirea din

oficiu a contractului pe o perioadă egală cu durata sa, adică 2 ani.

Contractul

în discuție fiind încheiat de SC T.S. SRL cu SC M.C. & C. România SRL, doar

aceste părți pot decide continuarea sau încetarea contractului, SC M.C. &

C. România SRL fiind lipsită de calitate.

SC

M.C. & C. România SRL a refuzat să mai emită comenzi către SC T.S. SRL,

aceasta fiind eliminată într-un mod concurențial neloial de pe piață.

Intimatele

nu au respectat principiul bunei credințe prevăzut la art. 1 din Legea nr. 11/1991

privind constatarea concurenței neloiale, fiind obligate să-și exercite

activitatea potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor

consumatorilor, fapt ce atrage răspunderea civilă, intimatele fiind

responsabile de comiterea delictului civil, constând în monopolizarea unei nou

segment din piața publicitară.

Din

înscrisurile depuse la dosar, rezultă acțiunea intimatelor de a rupe relațiile

cu SC T.S. SRL prin practici neloiale, reclamanta fiind eliminată din

activitatea comercială, deși între părți exista un contract valabil.

Expertiza

administrată în cauză, a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale,

fără citarea părților la cercetarea documentelor contabile, și fără a răspunde

la toate obiectivele dispuse, instanța de fond având o atitudine părtinitoare

în ceea ce privește expertiza.

Ținând

cont de dispozițiile Legii nr. 11/1991 și Legii nr. 21/1996 rezultă că

practicile abuzive practicate de ambele intimate au condus la condiții inegale

de prestații echivalente, provocând în acest fel un mare dezavantaj al

reclamantei în poziția sa concurențială, motiv pentru care se impune admiterea

recursului și obligarea, în solidar, a celor două intimate pârâte la plata

sumei de 1.700.000 lei reprezentând daune interese compensatorii materiale

precum și daune materiale a căror valoare este lăsată la aprecierea instanței.

Intimatele

SC M.C. & C. România SRL și SC M.G.A. România SRL au formulat întâmpinare

prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Totodată

arată că motivele de recurs formulate de către recurenta SC T.S. SRL sunt

identice cu motivele de apel situație în care pe lângă caracterul nefondat al

recursului, acesta este și inadmisibil deoarece vizează aspecte de netemeinicie

și nu de nelegalitate.

Analizând

decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de

legalitate, se constată că recursul este nefondat.

Astfel,

inadmisibilitatea recursului invocată de intimate nu poate fi reținută, având

în vedere dispozițiile art. 299 C. proc. civ. Faptul că prin motivele de recurs

au fost invocate atât motive de netemeinicie cât și de nelegalitate nu duce la

aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., urmând ca instanța de recurs în raport de art. 306 alin. (2) C.

proc. civ. să analizeze motivele de nelegalitate ce se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentă.

Dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reglementează situația în care judecătorii

fondului au procedat la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate

că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise.

Recurenta

a indicat formal dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fără a arăta în ce

constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva motivului de recurs

arătat.

Este

de necontestat că SC T.S. SRL în calitate de agenție a încheiat cu pârâta SC M.R.I.

SRL (actuala SC M.C. & C. România SRL) contractul de prestări servicii nr. 15

din 23 decembrie 1997. Valabilitatea contractului a fost stabilită la art. 2,

respectiv 2 ani de la semnare, fiind ulterior prelungit prin act adițional.

Aceleași părți au încheiat și contractul de închiriere, decorare și întreținere

spații publicitare nr. 070204 din 2 aprilie 2007 cu o durată de 2 ani.

SC

M.C. & C. România SRL a cesionat intimatei SC M.G.A. România SRL toate

drepturile și obligațiile născute din contractul nr. 070204 din 2 aprilie 2007,

recurenta reclamantă (agenția) acceptând cesiunea iar faptul că cesionara nu a

fost de acord cu preluarea contractului nr. 15/1997 nu reprezintă act de

concurență neloială.

În

contractul nr. 15/1997 părțile au prevăzut o clauză de exclusivitate,

neacceptată de cesionară fapt ce a dus la refuzul pârâtei SC M.G.A. România SRL

de a prelungi contractul, refuz ce nu poate fi considerat ca act de concurență

neloială.

Nici

faptul că aceiași intimată pârâtă nu a mai lansat comenzi de publicitate și

nici faptul că nu a fost prelungit contractul nr. 070204 din 2 aprilie 2007 nu

reprezintă acte de concurență neloiale în sensul Legii nr. 11/1991 modificată

prin Legea nr. 298/2001, aspect reținut corect de instanța de fond.

Actele

și faptele de concurență neloială sunt enumerate la art. 4 și art. 5 din Legea

nr. 11/1991 modificată, fapte prin care se urmărește crearea unei confuzii dar

prin activitatea desfășurată de cesionată nu s-a creat confuzie asupra

produselor sau serviciilor.

Recurenta

reclamantă a solicitat ca pretențiile sale să fie analizate în temeiul

răspunderii civile delictuale, invocând fapte de concurență neloială dar

faptele invocate și susținute prin motivele de recurs vizează obligații

derivate din contractul nr. 15/1997.

Ca

urmare nu se poate reține că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus

judecății, instanța analizând în limitele investirii toate condițiile generale

ale răspunderii pentru concurență neloială în raport de faptele imputate celor

două pârâte, reținând corect că încetarea emiterii de comenzi de către

cesionară nu reprezintă acte de concurență neloială iar susținerea în sensul că

a fost „eliminată într-un mod concurențial de pe piață” nu a fost probată în

condițiile art. 1169 C. civ.

Restul

motivelor de recurs vizează aspecte de netemeinicie ce nu se încadrează în

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. iar reaprecierea

probelor și schimbarea situației de fapt, ceea ce tinde să obțină recurenta, nu

mai este posibilă în recurs odată ce abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 –

11 C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., va r

espinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC T.S. SRL București împotriva deciziei civile nr. 398 din 1

noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL

București împotriva deciziei civile nr. 398 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 mai 2012

.