ÎCCJ, decizie (scj.ro #83033)

Fapte

de concurență neloială. Angajarea salariaților altui comerciant. Condiții

pentru angajarea răspunderii civile delictuale

Cuprins pe materii : Drept

comercial. Alte materii

Index alfabetic :

dezorganizarea activității

-

fapte

de concurență neloială

-

răspundere

delictuală

Legea nr. 11/1991, art. 4 lit. h)

Prevederile art. 4 lit. h) din Legea nr. 11/1991 sancționează

faptele unui comerciant constând în „concedierea sau atragerea unor salariați ai

unui comerciant în scopul înființării unei societăți concurente care să capteze

clienții acelui comerciant sau angajarea salariaților unui comerciant în scopul

dezorganizării activității sale”.

Prin urmare, nu poate fi angajata răspunderea unui comerciant în

situația în care acesta a angajat persoane care anterior fuseseră salariate ale

unui alt comerciant, în cazul în care aceștia nu sunt concurenți -

nedesfășurându-și activitatea comercială pe același segment de piață - și nu

s-a făcut nici dovada că s-a acționat în scopul predefinit de a dezorganiza

activitatea acestuia.

Secția

a II-a civilă, Decizia nr. 3407 din 2 noiembrie 2011

Prin sentința comercială nr. 998/2010, Secția a VI-a comercială

a Tribunalului București a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamantele N.C. Inc. și SC N.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC I.T.R.

& Co Societate în Comandită și SC I.T.R. SRL, având ca obiect constatarea

săvârșirii de către pârâte a faptelor de concurență neloială prevăzute și

sancționate de art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 11/1991, obligarea

pârâtelor la încetarea acestor practici și publicarea hotărârii de condamnare

în presă.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta SC I.T.R.

& Co Societate în Comandită a încheiat Contractul Cadru de Consultanță,

având ca obiect prestarea de către reclamantă, în beneficiul pârâtei, a unor

servicii de cercetare și/sau lucrări de dezvoltare ce urmau a fi

individualizate în specificații de lucrări și supuse acceptării părților pentru

fiecare proiect în parte, doar în scopul de a beneficia de serviciile

reclamantei, aspect confirmat și de corespondența comercială purtată ulterior

de părțile contractante; că pârâta SC I.T.R. SRL nu a semnat contractul cadru

de consultanță, situație în care o obligație similară nu poate fi analizată în

ce o privește pe aceasta; că operațiunea  dovedită de angajare a câtorva

salariați ai SC N.C. SRL nu s-a realizat în scopul dezorganizării activității

acestei societăți, împrejurările angajării acestora situându-se doar prezumtiv,

pe baza raționamentului deductiv, sub incidența art. 4 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 11/1991; că reclamantele nu au arătat cu claritate cum s-a

materializat exercitarea de activități comerciale cu rea-credință, contrare

uzanțelor cinstite, de către pârâte și că nu a fost identificată nicio acțiune

a pârâtelor care să se plaseze în sfera ilicitului delictual, sancționat

potrivit art. 998, 999 C. civ., apreciind că, atât angajarea de personal, cât

și desfășurarea de activități potrivit obiectului de activitate, sunt fapte

licite.

Apelurile declarate de reclamante împotriva sentinței

tribunalului au fost respinse ca nefondate de Secția a VI-a comercială a Curții

de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând hotărârea atacată

prin prisma motivelor invocate, instanța de apel a considerat că tribunalul a

reținut în mod corect situația de fapt relevantă în cauză și a aplicat în mod

judicios prevederile legale incidente, cu referire la art. 4 lit. h) din Legea

nr. 11/1991 ca formă specială a răspunderii civile delictuale, prevăzută de

art. 998 – 999 C. civ., întrucât, în speță, reclamantele, respectiv pârâtele,

nu au acționat în calitate de concurente pe aceeași piață, desfășurând

activitatea comercială specifică în domenii diferite, iar prin fapta

necontestată, de angajare de către SC I.T.R. SRL a unor persoane care anterior

fuseseră salariați ai SC N.C. SRL nu s-a dovedit că fiecare pârâtă a acționat

în scopul predefinit de a dezorganiza activitatea reclamantelor.

În ceea ce privește alte pretinse fapte ilicite, instanța de

apel a constatat că apelantele nu au dovedit îndeplinirea condițiilor pentru

antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unor fapte

ilicite săvârșite de intimate cu vinovăție care să fi produs un prejudiciu în

patrimoniul acestora, activitatea intimatelor, astfel cum rezultă din probele

administrate, înscriindu-se în sfera uzanțelor comerciale, apelantelor

revenindu-le obligația de a dovedi că acestea au acționat cu rea – credință

pentru a se putea încadra în sfera delictuală, nefiind suficiente prezumțiile

simple afirmate de acestea.

Împotriva menționatei decizii au declarat recurs apelantele –

reclamante, invocând în drept dispozițiile art. 304 (...) pct. 9 C.proc.civ.

În esență, (...) în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C.proc.civ., s-a arătat că realizând o analiză sumară a materialului

probator administrat, referitor la elementele faptei ilicite invocate, și

înlăturând probele administrate de apelantele-reclamante în cauză, instanța a

pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, străină normelor de drept

aplicabile în speță și în contradicție cu materialul probator administrat din a

cărui analiză rezultă că sunt întrunite elementele răspunderii civile

delictuale.

Intimatele au solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză,

respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și

temeinică, apreciind neîntemeiate criticile recurentelor întemeiate pe motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.proc.civ.

Recursul este nefondat.(…)

Reținând că părțile litigante nu sunt concurente, întrucât nu

își desfășoară activitatea pe același segment de piață și că

apelantele-reclamante nu au dovedit că, prin faptul angajării de către SC

I.T.R. SRL a unor persoane care anterior au deținut calitatea de salariați ai

SC N.C. SRL, fiecare intimată – pârâtă a acționat cu scopul predefinit de a

dezorganiza activitatea acestora, instanța de apel a concluzionat cu justețe că

prevederile art. 4 lit. h) din Legea nr. 11/1991 nu sunt incidente în cauză,

având în vedere că acestea sancționează faptele unui comerciant constând în

„concedierea sau atragerea unor salariați ai unui comerciant în scopul

înființării unei societăți concurente care să capteze clienții acelui

comerciant sau angajarea salariaților unui comerciant în scopul dezorganizării

activității sale”, cerințe neîndeplinite în speță.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua

C.proc.civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.