ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1910/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4

octombrie 2005, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 18671 din 30 august 2005, emisă

de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 769

din 23 noiembrie 2005, a respins acțiunea reclamantului, reținând că, potrivit

probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile autentificate ale

martorilor D.A. și N.A., acesta a părăsit Ardealul de Nord în aprilie 1940, deși

ocuparea acestui teritoriu s-a produs în septembrie 1940.

Pe cale de consecință, instanța a

reținut că refugiul reclamantului nu a fost determinat de o persecuție etnică

directă și, prin urmare, nu sunt întrunite cerințele Legii nr. 189/2000.

A mai precizat instanța că nu a fost

posibilă audierea în instanță, pentru detalierea declarațiilor lor, a

martorilor menționați mai sus, deoarece reclamantul a precizat că aceștia nu

cunosc alte împrejurări în afara celor expuse în declarațiile autentificate

depuse la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, reclamantul M.I., cu motivarea că, din eroare,

în declarațiile celor doi martori deja menționați, a fost trecut anul 1940, în

loc de anul 1941, ca dată a refugiului.

În dovedirea acestei susțineri, s-au

depus la dosar, declarații autentificate precizatoare ale martorilor D.A. și N.A.,

în care se precizează că recurentul s-a refugiat din Ardealul de Nord, împreună

cu mama sa, în aprilie 1941, ca urmare a persecuției etnice suferite din partea

autorităților maghiare de ocupație.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000,

beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean

român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții de natură etnică, fiind refugiată, strămutată sau expulzată, în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Dovada acestei situații de fapt se

poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale, iar în

lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, din declarațiile

autentificate ale martorilor D.A. și N.A., aflate în dosarul de recurs, rezultă

că reclamantul s-a refugiat, împreună cu mama sa, în aprilie 1941, din satul

Ghiolti, comuna Taga, în comuna Geaca, localități situate în județul Cluj, ca

urmare a persecuției etnice la care au fost supuși din partea autorităților

maghiare de ocupație, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în aprilie

1945.

Față de aceste considerente, Curtea,

în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat în

cauză și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii

reclamantului M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.I. împotriva

sentinței civile nr. 769 din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și, pe

fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 18671 din 30

august 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000.

Obligă pârâta să emită o hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

pentru perioada aprilie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie

2005.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2006.