ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1910/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 octombrie 2005, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 18671 din 30 august 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 769 din 23 noiembrie 2005, a respins acțiunea reclamantului, reținând că, potrivit probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor D.A. și N.A., acesta a părăsit Ardealul de Nord în aprilie 1940, deși ocuparea acestui teritoriu s-a produs în septembrie 1940. Pe cale de consecință, instanța a reținut că refugiul reclamantului nu a fost determinat de o persecuție etnică directă și, prin urmare, nu sunt întrunite cerințele Legii nr. 189/2000.

A mai precizat instanța că nu a fost posibilă audierea în instanță, pentru detalierea declarațiilor lor, a martorilor menționați mai sus, deoarece reclamantul a precizat că aceștia nu cunosc alte împrejurări în afara celor expuse în declarațiile autentificate depuse la dosarul cauzei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul M.I., cu motivarea că, din eroare, în declarațiile celor doi martori deja menționați, a fost trecut anul 1940, în loc de anul 1941, ca dată a refugiului. În dovedirea acestei susțineri, s-au depus la dosar, declarații autentificate precizatoare ale martorilor D.A. și N.A., în care se precizează că recurentul s-a refugiat din Ardealul de Nord, împreună cu mama sa, în aprilie 1941, ca urmare a persecuției etnice suferite din partea autorităților maghiare de ocupație.

Recursul este fondat și urmează a fi admis. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții de natură etnică, fiind refugiată, strămutată sau expulzată, în altă localitate, decât cea de domiciliu. Dovada acestei situații de fapt se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale, iar în lipsa acestora, cu declarații de martori. În speță, din declarațiile autentificate ale martorilor D.A.

și N.A., aflate în dosarul de recurs, rezultă că reclamantul s-a refugiat, împreună cu mama sa, în aprilie 1941, din satul Ghiolti, comuna Taga, în comuna Geaca, localități situate în județul Cluj, ca urmare a persecuției etnice la care au fost supuși din partea autorităților maghiare de ocupație, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în aprilie 1945. Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat în cauză și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 769 din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și, pe fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 18671 din 30 august 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. Obligă pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2005. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.