ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3928/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Cluj, la data de 23 ianuarie 2006, reclamanta I.I. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

hotărârii nr. 19312 din 17 decembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea

calității de beneficiară al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că, după Dictatul

de la Viena din 1940, a fost obligată să se refugieze ca urmare a persecuțiilor

etnice suferite.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 168

din 29 martie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că

aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, fiind

insuficiente în probațiune declarațiile autentificate ale martorilor M.M. și

C.I. și în condițiile în care nu a fost posibilă suplimentarea probelor prin

audierea celor doi, reclamanta susținând că vârsta și starea de sănătate nu le

permite prezența în instanță.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, reclamanta I.I.

Recurenta a susținut că

sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

nu a ținut seama de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 189/2000,

potrivit cărora dovada persecuției etnice se poate face în lipsa unor

înscrisuri, cu declarații de martori, iar practica instanței supreme este în

sensul că declarațiile autentificate la notariat sunt un mijloc de probă

suficient în dovedirea acțiunii.

S-a mai susținut că instanța

de fond nu a ținut seama că recurenta-reclamantă este de naționalitate

maghiară, fapt ce explică refugierea ei din Ardealul de Sud, rămas în

administrarea Statului român, în Ardealul de Nord aflat sub ocupația Ungariei

și face implicit dovada persecuției etnice care a determinat-o să se refugieze.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art.

4 din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute în art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în lipsa acestora, prin declarații de martori.

Recurenta-reclamantă a făcut

dovada refugiului și a persecuției etnice suferite, cu declarațiile

autentificate ale martorilor C.I. și M.M., ei înșiși beneficiari ai Legii nr.

189/2000, calitate ce le-a fost recunoscută de pârâtă, prin hotărârile

menționate în declarațiile acestora.

În acest context nu este

relevantă împrejurarea că aceștia nu au putut fi prezenți în instanță, în

vederea audierii, cu atât mai mult, cu cât au făcut dovada motivelor medicale

ce i-au pus în imposibilitate de prezentare.

Rezultă, așadar, în mod

evident, că recurenta, cetățean român, a suferit persecuții de natură etnică,

din partea unuia dintre guvernele ce au condus România în perioada menționată

de lege, nefiind relevante naționalitatea acestuia sau guvernul care a

exercitat persecuția, atâta vreme cât actul normativ însuși nu face o asemenea

distincție.

Pentru aceste motive, în

baza dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul

declarat în cauză, va casa sentința atacată și în fond, va admite acțiunea

reclamantei I.I., obligând, totodată, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să

emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască acesteia beneficiul drepturilor

solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

I.I. împotriva sentinței civile nr. 168 din 29 martie 2006 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

în fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 19312

din 7 decembrie 2005 a Casei Județene de Pensii Cluj.

Obligă pârâta să emită o

nouă hotărâre, cu recunoașterea beneficiului drepturilor recunoscute de Legea

nr. 189/2000, reclamantei I.I., pentru perioada mai 1941 - septembrie 1944,

începând cu data de 1 octombrie 2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.