ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 28 iunie 2005, reclamanta M.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 16920 din 18 martie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 508 din 8 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.I. și a dispus anularea hotărârii nr. 16920 din 18 martie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 octombrie 1941 - 15 noiembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părăsirea domiciliului familiei reclamantei a fost determinată de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a motivat că așa zisul refugiu a avut loc în luna octombrie 1941, din localitatea Vișag, județul Cluj, localitate aflată sub administrația Statului român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuției etnice.

Recursul este nefondat. Din probele administrate în cauză rezultă că părăsirea domiciliului familiei reclamantei a fost determinată de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de Viena. În situația concretă se poate stabili că motivul părăsirii domiciliului a fost de natură etnică, întrucât în urma ocupării Ardealului de Nord, populația rămasă acolo a fost integrată Statului maghiar. Esențial în speță este faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate a familiei sale. Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 508 din 8 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.