ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la Curtea

de Apel Cluj, la 28 iunie 2005, reclamanta M.I. a solicitat anularea hotărârii

nr. 16920 din 18 martie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 508 din 8

septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.I. și a

dispus anularea hotărârii nr. 16920 din 18 martie 2005, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei,

calitatea de refugiată în perioada 15 octombrie 1941 - 15 noiembrie 1944 și

să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 1 martie 2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că părăsirea domiciliului familiei reclamantei a

fost determinată de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor de

către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la

Viena.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a motivat că așa zisul

refugiu a avut loc în luna octombrie 1941, din localitatea Vișag, județul Cluj,

localitate aflată sub administrația Statului român, schimbul de domiciliu

nefiind urmare a persecuției etnice.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă că părăsirea domiciliului familiei reclamantei a fost determinată de

presiunile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul instaurat

după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de Viena.

În situația concretă se poate

stabili că motivul părăsirii domiciliului a fost de natură etnică, întrucât în

urma ocupării Ardealului de Nord, populația rămasă acolo a fost integrată

Statului maghiar.

Esențial în speță este faptul că

reclamanta a fost nevoită să părăsească împreună cu familia sa, localitatea de

domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate

a familiei sale.

Față de cele ce preced, recursul

declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 508 din 8 septembrie 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.