Decizia nr. 757/2015 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 390/2014 a Curții de Apel București

Anularea înregistrării numelui de domeniu, aparținând pârâtului C.D și desființarea site-ului de internet aflat pe internet;

Să fie obligată pârâta SC T.T. SRL la următoarele: (i) Să înceteze de îndată afișarea, promovarea și oferirea spre vânzare pe site-ul de internet, a produselor ce folosesc neautorizat marca națională "K." Din 17 ianuarie 2007, marca com. "R.T." din 28 august 2009, marca com. "H.O.M." din 11 iulie 2008, marca com. "A.R." din 26 martie 2008, M.I. "A.", din 08 septembrie 2009), MI "L.M." și M.I. "I." din 10 iulie 2008, C.T.M. "D.R.X.L." din 12 septembrie 2011, C.T.M. "S.L." din 04 octombrie 2011; (ii) Să scoată definitiv din ofertele promovate pe site-ul de internet și din circuitele comerciale produsele ce folosesc identic sau similar mărcile K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., precum și să distrugă produsele ce folosesc identic sau similar aceste mărci; (iii) Să înceteze folosirea în activitatea comercială a tuturor semnelor identice sau similare cu mărcile T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L.; (iv) Să înceteze orice altă activitate de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate industrială aparținând reclamantei;

Să fie obligată pârâta să furnizeze informații privind originea și rețelele de distribuție a produselor comercializate prin intermediul site sub denumirile K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L.;

Să fie obligată pârâta la plata echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, (reprezentând 22.250,5 lei, la cursul de schimb din data de 27 iunie 2012: 1 eur = 4,4441 lei), cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului decurgând din comercializarea, publicitatea și orice acte săvârșite de pârâtă în legătura cu utilizarea neautorizată a semnelor T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., reclamanta rezervându-și dreptul de a majora câtimea pretențiilor, dacă, din probele administrate va rezulta un prejudiciu mai mare, în conformitate cu art. 132 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.;

Să fie obligați pârâții să publice pe cheltuiala lor într-un ziar local și unul de circulație națională, dispozitivul hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a arătat în motivarea cererii inițiale că societatea Studio M. din Elveția a înregistrat la nivel internațional marca individuală verbală T.S., marca individuală verbală T.S.T.V. din 16 mai 2009, respectiv din 21 mai 2005, clasele 38 și 41, iar în 2011 a acordat reclamantei licența asupra mărcilor T.S. și T.S.T.V., pentru utilizarea exclusivă pe teritoriul României a mărcilor. Reclamanta deține domeniul de internet, utilizând pe teritoriul României drepturile de proprietate industrială asupra mărcii T.S., înregistrând și domeniul de internet, efectuând acte de comerț cu produsele cărora le sunt aplicate semne protejate la nivel național, comunitar sau internațional. Studio M. deține calitatea de distribuitor ai acestor produse pe teritoriul României și este autorizată exclusiv să utilizeze pe teritoriul României mărcile ce sunt aplicate acestor produse. Reclamanta a primit licență de la C.N.A. în 2008, pentru difuzarea prin satelit a serviciului de programe de televiziune T.S.T.V., în vederea desfășurării de activități de vânzare prin intermediul sistemului de teleshopping. Pârâtul a înregistrat la data de 26 februarie 2010 (conform adresei I.N.C.D.I.) domeniul respectiv de internet, cu rea credință, având în vedere similitudinea numelui de domeniu cu mărcile T.S. și T.S.T.V., iar site-ul este folosit de parat pentru comercializarea unor produse sub denumirile identice cu mărcile reclamantei. Reclamanta este titulara drepturilor exclusive pentru marca K. din 2007, cl. 10, fiind autorizată să folosească pe teritoriul României mărcile T.S., T.S.T.V., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., inclusiv prin Site-ul de internet, destinat comercializării produselor cărora le sunt aplicate aceste mărci, dar și altele. La începutul anului 2012 reclamanta a constatat că pe site pârâtul a oferea spre vânzare produse folosind neautorizat mărcile T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., reproducerea mărcilor fiind însoțită și de reproducerea produselor pentru care au fost înregistrate mărcile respective. Reclamanta deține drepturile de folosire pentru marca R.T. C.T.M., înregistrată de B.A.E.C., care a desemnat compania T.S. Int. ca distribuitor al produsului sub această marcă, reclamanta fiind desemnată ca distribuitor exclusiv pe teritoriul României. Marca H.O.M. a fost înregistrată la nivel comunitar, cl.7, iar SC T.S.I. SA a dobândit dreptul de distribuție și licența exclusivă pentru 21 de state, inclusiv România, reclamanta fiind desemnată distribuitor exclusiv al produselor H.O.M. pe teritoriul României. Compania R,L,I, a înregistrat M.I.A., din 2009, acordând ulterior companiei T.D. dreptul exclusiv de comercializare a produselor sub această marcă, această din urmă companie autorizând compania T.S. Int. care a acordat reclamantei drepturile de comercializare. Marca A.R. a fost înregistrată la nivel comunitar de E.M.S.I., cl.28, această companie împuternicind pe Studio M. să protejeze drepturile exclusive în România. Marca I. a fost înregistrată internațional din 2008 de compania T.M. Ltd, acordând licența companiei N.B. din Franța care a acordat apoi licența lui T.S. Int. din Elveția, acesta acordând reclamantei drepturile de comercializare pentru România. Marca S.L. a fost înregistrată la nivel comunitar, de compania T.I.I. în 2011, cl. 9, 24, 25, fiind acordat dreptul de licență lui T.S. Int. pentru 19 state, iar acesta a acordat reclamantei sublicența pentru teritoriul României. Marca D.R.X.L.”S a fost înregistrată la nivel comunitar de societatea E.M.S., din 2011, cl. 10, acordând apoi lui T.S.I. licența asupra mărcii, acesta acordând reclamantei drepturile pentru România. Marca L.M. a fost înregistrată la nivel internațional de compania F.Q.I., din 2007, cl. 28, acordând apoi lui T.S.I.N.T. dreptul exclusiv de comercializare a produselor în 21 țări, reclamanta fiind licențiată pentru România. Reclamanta a invocat, în drept, dispozițiile art. 4 din Legea mărcilor nr. 84/1998 rep., art. 64 privind protecția mărcilor înregistrate internațional în România, dispozițiile art. 30 privind data începerii protecției, dispozițiile art. 36 privind drepturile exclusive ale titularului mărcii și posibilitatea acestuia de a solicita instanței să interzică actele săvârșite de un terț care încalcă drepturile sale exclusive, în orice modalitate (aplicarea semnului pe produse sau ambalaje, oferirea produselor sau comercializarea, deținerea, importul, utilizarea pe documente sau publicitate etc.). Reclamanta a invocat și dispozițiile art. 8 și art. 11 din O.U.G. nr. 100/2005 privind măsurile pe care le poate dispune instanța împotriva celui care încalcă drepturile de proprietate industrială, precum și dispozițiile art. 92 din Legea nr. 84/1998 privind dreptul titularului mărcii încălcate la despăgubiri, drept prevăzut și la art. 4 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industriala, care enumeră pe lângă titularii drepturilor de proprietate industrială și pe orice persoană autorizată să utilizeze drepturile de proprietate industrială, în special beneficiarii de licențe. De asemenea, a invocat și dispozițiile art. 1357 N.C.C., care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile, arătând că în cauză sunt îndeplinite întrunite cumulativ condițiile acesteia, respectiv existența faptei ilicite, existența prejudiciului, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului. Astfel, prin înregistrarea domeniului de internet top-teleshop.ro și prin promovarea și oferirea spre vânzare de către pârât pe site-ul de internet www.top-teleshop.ro a produselor ce folosesc fără drept semnele T.T.S., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., care sunt identice mărcilor T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., au fost cauzate importante prejudicii reclamantei Studio M., ca deținător de drepturi exclusive asupra mărcilor pe teritoriul României. Referitor la vinovăția pârâtului C.D., a arătat că acesta cunoștea în mod evident existența mărcilor T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., întrucât reprezentanții reclamantei i-au solicitat în mai multe rânduri retragerea de îndată de pe piață a produselor comercializate sub aceste semne. În cererea modificatoare reclamanta a reiterat susținerile din acțiune cu privire la drepturile sale asupra mărcilor și asupra domeniului de internet, arătând că pârâta a înregistrat cu rea-credință numele său comercial la Registrul Comerțului, similitudinea numelui acestuia T.T. cu mărcile T.S. și T.S.T.V. fiind evidentă, cu atât mai mult cu cât pârâta promovează și oferă spre vânzare produse ce poartă semne identice sau similare cu mărci asupra cărora reclamanta deține drepturi exclusive de utilizare în România. Reaua-credință a pârâtei s-a materializat și prin utilizarea denumirii pe internet, prin intermediul site-ului, producând confuzie cu privire la originea bunurilor sau serviciilor. A mai arătat reclamanta că pârâta a săvârșit și un act de concurență neloială prin înregistrarea firmei, încălcând dispozițiile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale. Prin sentința civilă nr. 1700 din 02 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte cererea modificată și a obligat pârâții să înceteze afișarea, promovarea și oferirea spre vânzare pe site-ul top teleshop.ro a produselor sub mărcile K., R.T., H.O.M, A.R., A., L.M., I., D.R.X.L., S.L. și să înceteze folosirea semnelor identice cu aceste mărci în activitățile comerciale de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate ale reclamantei. Totodată, a respins, ca neîntemeiate, atât cererea de anulare a numelui de domeniu și desființarea site-ului pârâtelor, capătul unu al cererii, cât și cererile de la pct. II din capătul doi al acțiunii și din capetele de cerere 3, 4, 5 și 6 (privind furnizarea de informații, acordarea despăgubirilor, schimbarea numelui comercial, acordarea daunelor cominatorii și publicarea hotărârii) și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 1.000 lei către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că reclamanta SC S.M. SRL face parte din grupul "Studio M.", desfășurând activitatea comercială în 21 de țări din Europa, inclusiv în România prin reclamantă. Reclamanta a depus la dosar licențele emise de C.N.A., pentru difuzarea prin satelit a serviciului de programe de televiziune T.S.T.V., în vederea desfășurării de activități de vânzare prin intermediul sistemului de teleshopping și face dovada că este titulara drepturilor exclusive pentru marca K. din 2007, cl. 10, înregistrată la O.S.I.M. Reclamanta este, totodată, autorizată să folosească pe teritoriul României mărcile T.S., T.S.T.V., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., inclusiv prin site-ul de internet, destinat comercializării produselor cărora le sunt aplicate aceste mărci, depunând la dosar contractul de licență din 17 octombrie 2011, prin care SC T.T. SRL acordă licența privind marca R.T. către distribuitori din mai multe țări, pentru România fiind desemnată societatea reclamantă (fila 47). Pentru mărcile A.X. s-au acordat, de asemenea, licențe (filele 60-62), pentru marca I. (filele 72-74), pentru marca S.N.L. (filele 78-82) și celelalte mărci pentru care reclamanta deține drepturi exclusive de folosință pe teritoriul României, fiind îndreptățită să efectueze demersuri privind protecția acestor mărci. S-au depus la dosar capturi de ecran de pe site, aparținând pârâților din cauză, prin care se oferă spre vânzare produse sub mărcile T.S., T.S.T.V., K., R.T., H.O.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., reproducerea mărcilor fiind însoțita și de reproducerea produselor pentru care au fost înregistrate mărcile respective (filele 290-299). În această situație este evidentă încălcarea drepturilor exclusive ale reclamantei asupra mărcilor menționate, drepturi reglementate la art. 36 din Legea nr. 84/1998 rep., care conferă titularilor mărcii dreptul de a solicita instanței de judecară interzicerea folosirii semnelor identice sau similare mărcilor în activitatea comercială. Reclamanta a făcut dovada riscului de confuzie în speță, față de împrejurarea că potențialii clienți care accesează site-ul pârâților pot confunda produsele oferite de pârâți cu produsele comercializate de reclamantă sub mărci identice, pentru care drepturile exclusive aparțin reclamantei. Riscul de confuzie care include și riscul de asociere în cauză este în dezavantajul titularului drepturilor asupra mărcii, îndepărtând clientela obișnuită a acestuia. Reclamanta nu a făcut însă dovada că produsele pe care le oferă pârâții prin intermediul site-ului lor sunt calitativ inferioare produselor comercializate de reclamantă, așa cum s-a susținut prin acțiune. Reclamanta nu a făcut, de asemenea, nici dovada că pârâții au cunoscut că ea comercializa produsele purtând mărcile în discuție, prin intermediul site-ului propriu, la data când pârâții au înființat site. În plus, pârâta, societate comercială, a înregistrat numele comercial, identic cu denumirea site-ului în mod legal, cu respectarea dispozițiilor privind înființarea societăților comerciale, în urma verificării de către O.N.R.C. a disponibilității denumirii, pârâta având ca obiect de activitate comerțul on-line. A mai susținut pârâta că nu desfășoară activitatea la un punct de lucru accesibil publicului și nu își face reclamă în vreun fel prin folosirea numelui comercial. Așa fiind, tribunalul a apreciat că acțiunea modificată a reclamantei Studio M. este întemeiată doar în parte și a admis-o în acest fel, pârâții SC T.T. SRL și C.D. fiind obligați să înceteze afișarea, promovarea și oferirea spre vânzare pe site a produselor care poartă mărcile pentru care reclamanta deține drepturile exclusive de folosință, respectiv: K., R.T., H.O.M., A.R., A.L.M., I., D.R.X.L., S.N.L., să înceteze folosirea semnelor identice mărcilor reclamantei în activitățile comerciale de orice fel. Tribunalul a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind desființarea numelui de domeniu al pârâților, pentru motivele menționate, precum și capătul de cerere privind schimbarea numelui comercial al pârâtei societate comercială. În ce privește condițiile răspunderii civile delictuale în cauză, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului cauzat de actele pârâților, astfel că cererea privind plata despăgubirilor de către pârâți, în valoare de 5.000 euro a fost respinsă, ca neîntemeiată, precum și cererea de a fi obligați pârâții să furnizeze informații privind originea și rețelele de distribuție a produselor comercializate prin intermediul site-ului. Apreciind ca neîntemeiat și ultimul capăt al cererii, tribunalul a respins și cererea de obligare a pârâților să publice dispozitivul hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată, iar în aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar. Împotriva sentinței tribunalului au formulat apel principal reclamanta SC S.M. SRL și apel incident pârâții C.I.D. și SC T.T. SRL., în analiza cărora Curtea a constatat următoarele: Apelul reclamantei este fondat în ceea ce privește greșita respingere a cererilor privind anularea înregistrării numelui de domeniu www.top-teleshop.ro și privind furnizarea de către pârâtă a informațiilor referitoare la originea și rețelele de distribuție a produselor în discuție (cu excepția R.T.). Faptul că pârâtul și-a înregistrat în mod legal numele de domeniu de internet, nu legitimează utilizarea sa cu încălcarea unui drept la marcă recunoscut anterior reclamantei. Din capturile de ecran de pe site-ul pârâtei (filele 290-299, 103 - 124 dosar fond) rezultă că pârâții utilizau semnul top-teleshop.ro pentru a distinge serviciile oferite de cele ale altor întreprinderi similare, inclusiv în ceea ce privește afișarea, promovarea și oferirea spre vânzare on-line de produse identice și similare celor comercializate prin intermediul reclamantei, semnul în discuție fiind reprodus pe imaginile oferite de site prin care erau promovate produsele, ceea ce duce la concluzia că pârâții utilizau numele de domeniu cu funcția de marcă. Or, în condițiile în care numele de domeniu, fie el și legal înregistrat, este utilizat cu funcția de marcă, trebuie verificat în ce măsură încalcă dreptul reclamantei decurgând din mărcile anterior înregistrate T.S. și T.S.T.V. și pentru care deține licență din partea titularului. În acest context al comparării mărcilor invocate de reclamantă T.S. și T.S.T.V. cu numele de domeniu utilizat de pârâți cu funcția de marcă, Curtea a apreciat că există similitudine, iar semnul folosit de pârâți (top-teleshop.ro), din motive de identitate a serviciilor oferite publicului și a produselor la care aceste servicii se referă, poate genera un risc de confuzie cu mărcile anterioare ale reclamantei. Mărcile verbale de care se prevalează reclamanta sunt compuse din două cuvinte provenite din limba engleză („top”, „shop”), într-una din ele adăugându-se prescurtarea „T.V.” de la „televiziune”; pârâta utilizează un semn compus din aceleași două cuvinte, cu aceeași semnificație de ansamblu, „top” respectiv „shop”, acesta din urmă în interiorul unei forme compuse („teleshop”), precedat de prefixul „tele”, ce sugerează, de asemenea, noțiunea de televiziune. În condițiile în care denumirea similară este utilizată de pârâtă pentru a afișa, promova, comercializa produse identice cu cele cu privire la care reclamanta deține o licență exclusivă de comercializare (cele cu privire la care a fost admisă acțiunea în primă instanță), riscul de confuzie este evident, evidentă fiind și încălcarea drepturilor conferite reclamantei de mărcile anterioare pentru care deține licență. Or, aceste drepturi ale reclamantei trebuie restabilite și înlăturată încălcarea de către pârâtă a drepturilor celei dintâi ce decurg din mărcile T.S. și T.S.T.V. în condițiile art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, interzicerea pârâților de a folosi semnul similar urmând a lua forma anulării înregistrării numelui de domeniu, întrucât prin înregistrarea și utilizarea sa în condițiile date a fost încălcat dreptul la marcă. Pe de altă parte, atât timp cât s-a reținut delictul pârâților decurgând din afișarea, promovarea și oferirea spre vânzare pe site-ul propriu a unor produse pentru comercializarea cărora reclamanta deține licență exclusivă sau similare acestora, dar sub mărcile deținute de reclamantă, în temeiul art. 8 din O.U.G. nr. 100/2005, față de încălcarea dreptului la marcă este fondată și solicitarea de obligare a pârâților să comunice informații reclamantei privind originea și rețelele de distribuție a produselor comercializate sub denumirile de K., H.O.M, A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L. Au fost înlăturate apărările apelantei-pârâte împotriva pretențiilor reclamantei, găsite mai sus fondate (apărări care se suprapun și criticilor aduse prin apelul incident capătului de cerere admis la prima instanță și care vor fi analizate ca atare mai jos). În ceea ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantei decurgând din inopozabilitatea contractului de licență pentru utilizarea exclusivă pe teritoriul României a mărcilor T.S., T.S.T.V., de către reclamantă, ca urmare a neîndeplinirii formalităților legale, Curtea a reținut că, potrivit art. 165 din Regulamentul (C.E.) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară: „(1) De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei .i a Slovaciei (denumite în continuare „noul stat membru”, „noile state membre”), o marcă comunitară înregistrată sau depusă conform prezentului regulament înainte de datele respective de aderare se extinde pe teritoriul acestor state membre pentru a avea efecte echivalente în întreaga Comunitate (…). (5) Utilizarea unei mărci comunitare conform alineatului (1) poate fi interzisă în temeiul articolelor 110 și 111, dacă marca anterioară sau alt drept național au fost înregistrate, solicitate sau obținute cu bună-credință în noul stat membru înainte de data aderării respectivului stat membru; sau, dacă este cazul, la o dată de prioritate anterioară datei de aderare a respectivului stat membru.” Aceasta înseamnă că, independent de opozabilitatea licenței acordate reclamantei, pârâții trebuia să se obțină de la încălcarea dreptului titularilor mărcilor în discuție. În orice caz, măsurile dispuse de prima instanță și, suplimentar, de instanța de apel împotriva pârâtei decurgând din încălcarea dreptului la utilizarea de către reclamantă a mărcilor T.S., T.S.T.V., K., H.O.M, A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L., pe teritoriul României sunt măsuri ale căror urmări presupun împiedicarea pârâtei să încalce pe viitor dreptul la marcă, fără a fi fost acordate despăgubiri pentru trecut; în aceste condiții, lipsa de opozabilitate decurgând din nedovedirea îndeplinirii formalităților de înscriere în registru devine irelevantă, ca urmare a faptului că, cel puțin din momentul comunicării cererii de chemare în judecată pârâții au fost înștiințați despre drepturile reclamantei decurgând din licențe, care devin, astfel, opozabile; prin urmare, obligarea la încetarea afișării, promovării și oferirii spre vânzare a produselor în discuție pe site-ul top-teleshop.ro și împiedicarea utilizării numelui de domeniu top-teleshop.ro pot fi dispuse indiferent de neefectuarea formalităților care asigură opozabilitatea. Pe de altă parte, din înscrisurile de la filele 25, 51 - 53, 59 - 62, 67, 71 - 74, 79 - 80, 81 - 84, 98 și urm., 193 - 286 rezultă că reclamanta a fost împuternicită de titulari cu dreptul atât de a utiliza mărcile K., H.O.M, A.R., A., L.M., I., D.R.X.L., S.L., cât și dreptul de a acționa judiciar în scopul protejării lor pe teritoriul României ceea ce înlătură criticile în sens contrar ale apelantei-pârâte în ceea ce o privește absența acestor drepturi și, deci, a legitimării procesual-active. A fost admisă, însă, critica apelantei pârâte privind temeinicia excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei doar în ceea ce privește pretențiile referitoare la produsul cu marca R.T. (cu privire la care, de altfel, pârâta-apelantă deține un contract de licență prin care SC R.T. SRL i-a acordat un drept de folosință neexclusivă - filele 319 - 325), întrucât, deși T.S. International dobândise prin licență de titular dreptul de a acționa judiciar pentru protejarea drepturilor de proprietate industrială, din înscrisul de la fila 39 dosar fond rezultă că nu ar fi sublicențiat în favoarea reclamantei dreptul la declanșarea unei cereri în justiție și de a acționa pentru protejarea mărcii, ci doar cel de a distribui produsul R.T. și de a utiliza marca. Au fost înlăturate criticile apelantei-pârâte în sensul că nu ar fi fost comercializate produse care să poarte denumirea mărcilor în litigiu, așa cum ar rezulta din facturile emise în timp și care se referă la „aparat masaj abdomen”, „mop cu aburi 5 în 1”, „corset modulator”, „centură pentru abdomen”, capturile de pe site de la filele 103 - 124 și 290 - 299 dovedind contrariul. Celelalte produse cu privire la care pârâta-apelantă a pretins că deține licență (D.C. și H.P.) nu prezintă relevanță, întrucât nu s-au formulat pretenții cu privire la ele de către reclamantă. În ceea ce privește capătul de cerere respins privind repararea prejudiciului, apelul reclamantei nu vizează și acest petit (oricum, nedovedit nici la fond, nici în apel, în privința existenței și întinderii prejudiciului). Relativ la pretenția apelantei-reclamante privind obligarea pârâtei SC T.T. SRL la schimbarea numelui comercial, Curtea a observat că nu există, în prezent, elemente probatorii care să ducă la concluzia certă că, după anularea numelui de domeniu, pârâta va utiliza denumirea sa comercială cu funcția de marcă sau că ar fi făcut-o în trecut (în capturile depuse la filele 290 - 299 s-a utilizat de către pârâtă numele de domeniu top-teleshop.ro, iar nu denumirea comercială SC T.T. SRL); prin urmare, câtă vreme numele comercial nu a fost folosit cu funcția de marcă, pentru distingerea produselor sau serviciilor oferite de pârâtă, nu poate fi admis acest capăt de cerere în temeiul art. 36 din Legea nr. 84/1998. În raport de schimbarea în parte a sentinței și admiterea unor alte capete de cerere inițial respinse, dar și de admiterea parțială a excepției lipsei calității procesuale active, cheltuielile de judecată acordate reclamantei au fost stabilite la 2.000 lei din cei 3.300 lei pretinși cu titlu de onorariu avocat, în baza art. 274 -. 276 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC T.T. SRL și C.I.D., formulând următaorele critici. 1. În ceea ce privește anularea numelui de domeniu, aceasta a fost injust dispusă, bazându-se pe susținerile reclamantei SC S.M. SRL, conform cărora denumirea mărcii și a domeniului on-line au fost însușite cu rea-credință și reprezintă acte de concurență neloială. Motivarea expusă este lacunară, iar reaua-credință nu este eficient probată, observând că denumirea de "top-teleshop", utilizată atât în numele mărcii cât și în denumirea site-ului, este alcătuită din: cuvântul englezesc "shop”-magazin, împrumutul de cuvinte din alte limbi fiind o practică tot mai des întâlnită în sectorul marketing, cuvântul englezesc "top" care are rolul de a crea un impact în rândul publicului, și prefixul "tele" care, de această dată, sugerează disponibilitatea comenzilor telefonice. În acest sens, este de subliniat faptul că SC T.T. SRL nu își desfășoară activitatea în spațiul televizat, astfel cum procedează intimata SC S.M. SRL. Caracteristica principală a activității intimatei este aceea a comercializării produselor sale prin comenzi telefonice efectuate în urma prezentării produselor prin spoturi publicitare atât pe posturile naționale de televiziune, cât și pe postul T.S.T. De asemenea, nu există risc de confuzie între denumirea societății SC T.T. SRL, a numelui de domeniu, precum și a site-ului de internet aflat la această adresă și SC S.M. SRL. Prin alăturarea unor cuvinte cu utilizare deosebit de largă pe internet "T." și "S.", reclamanta dorește să limiteze în mod abuziv orice folosire a acestor cuvinte de către alți utilizatori. Vânzarea de produse prin intermediul site-ului nu poate fi apreciată ca utilizare ilicită a mărcilor "T.S." și "T.S.T.", întrucât respectivele mărci nu se regăsesc pe produsele oferite în mod efectiv spre comercializare.Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se poate observa în mod clar că nu au fost comercializate de către pârâți produse care să poarte denumirea mărcilor indicate de intimată, facturile emise fiind pentru produse care poartă următoarele denumiri: "aparat masaj abdomen", "mop cu aburi 5 in l", "corset modelator", "centură pentru abdomen'', etc. Astfel, nu există posibilitatea creării unei confuzii cu privire la apartenența lor față de un producător sau altul, cu atât mai mult cu cât serviciul oferit nu este individualizat prin semnul "top-teleshop". Prin urmare, în mod greșit instanța de apel a considerat că există similitudine, iar semnul folosit de recurenți (top-teleshop.ro), din motive de identitate a serviciilor oferite publicului și a produselor la care aceste servicii se referă, poate genera un risc de confuzie cu mărcile anterioare ale apelantei SC S.M. SRL și, ca o consecință directă, i-a obligat să furnizeze informații privind produsele comercializate. 2. Intimata nu a dovedit că recurenta ar comercializa produse de o calitate inferioară celor comercializate de ea, motiv pentru care nu înțeleg ce drepturi ale acesteia ar fi apărate prin furnizarea informațiilor cu privire la originea și rețelele de distribuție a produselor comercializate sub denumirile K., H.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.L., S.L. 3. Intimata nu a îndeplinit formalitățile legale în vederea înregistrării și asigurării opozabilității contractului de licență pentru utilizarea exclusivă pe teritoriul României a mărcilor "T.S." și "T.S.T.", încălcând astfel dispozițiile art. 23 alin. (1) din Regulamentul (C.E.) nr. 207/2009 al Consiliului, conform cărora "actele juridice privind o marcă comunitară (...) sunt opozabile față de terți în toate statele membre numai după înscrierea în registru". Neîndeplinirea acestei obligații are drept efect inopozabilitatea licențelor pentru utilizarea exclusivă pe teritoriul României a mărcilor "T.S." și "T.Ș.T.", motiv pentru care reclamanta nu este în măsură să solicite tragerea pârâților la răspundere, din moment ce nu le poate opune actul juridic prin care a dobândit drepturi asupra unei mărci. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a contestat criticile de recurs, iar în susținere a indicat apărări ce concordă cu considerente ale deciziei de apel. S-au depus la dosar înscrisuri privind procesul penal și sechestrarea numelui de domeniu în cauză, în temeiul art. 249 C. proc. pen., care nu sunt în măsură să influențeze soluția în prezentul dosar atât timp cât vizează numai existența unui dosar în cercetare, în care s-a luat o măsură asigurătorie. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, ce fixează limitele controlului judiciar, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. După cum rezultă din considerentele deciziei de apel, soluția pronunțată nu a fost justificată pe înregistrarea cu rea credință a numelui de domeniu sau pe faptul că utilizarea acestuia reprezintă un act de concurență neloială, ci pe dispozițiile art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, potrivit căruia titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său, un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă. În acest cadru juridic, necontestat decât în limitele susținute prin cererea de recurs, instanța de apel a făcut analiza cerințelor pe care le implică acest text legal, respectiv identitatea/similaritatea numelui de domeniu cu marca, identitatea/similaritatea produselor pentru care se folosesc semnele în conflict și existența riscului de confuzie, incluzând și riscul de asociere între numele de domeniu și marcă - neprezentând relevanță inexistența unui risc de confuzie între denumirea societății SC T.T. SRL, a numelui de domeniu, precum și a site-ului de internet aflat la această adresă - aparținând reclamantei și numele comercial SC S.M. SRL., susținută în recurs, ceea ce înlătură critica privind insufienta motivare, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În ceea ce privește cerințele analizate din perspectiva art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, se susține că împrumutul de cuvinte din alte limbi este o practică tot mai des întâlnită în sectorul marketing, cuvântul englezesc "top" având rolul de a crea un impact în rândul publicului, că prin alăturarea celor două cuvinte cu utilizare deosebit de largă pe internet "T." și "S.", reclamanta dorește să limiteze în mod abuziv orice folosire a acestor cuvinte de către alți utilizatori, iar prefixul "tele" sugerează disponibilitatea comenzilor telefonice - subliniindu-se că recurenta SC T.T. SRL nu își desfășoară activitatea în spațiul televizat, astfel cum procedează intimata SC S.M. SRL, caracteristica principală a activității acesteia fiind a comercializării produselor sale prin comenzi telefonice efectuate în urma prezentării produselor prin spoturi publicitare atât pe posturile naționale de televiziune, cât și pe postul T.S.T.V. În constatarea similarității semnele aflate în conflict, instanța de apel a reținut că mărcile verbale de care se prevalează reclamanta sunt compuse din două cuvinte provenite din limba engleză („top”, „shop”), într-una din ele adăugându-se prescurtarea „T.V.” de la „televiziune”, iar pârâta utilizează un semn compus din aceleași două cuvinte, cu aceeași semnificație de ansamblu, „top” respectiv „shop”, acesta din urmă în interiorul unei forme compuse („teleshop”), precedat de prefixul „tele”, ce sugerează, de asemenea, noțiunea de televiziune. Distincția subliniată privind canalul de distribuție a produselor/serviciilor vizate prin semnele în conflict nu este de natură a înlătura riscul de confuzie, incluzând și riscul de asociere, dintre acestea, date fiind gradul de similaritate ridicat, identitatea produselor/serviciilor oferite - reținută de instanța de apel și necontestată și faptul că prefixul "tele" din semnul incriminat nu este suficient de distinctiv pentru a face diferența. Includerea într-o marcă înregistrată a unor cuvinte cu o largă utilizare, reclamată de către recurenții-pârâți, nu înlătură protecția de care aceasta se bucură. Prin înregistrarea ca marcă, cele două cuvinte în discuție beneficiază de protecție, în forma respectivă și, atât timp cât sunt valabile, conferă drepturi exclusive titularului. Cu referire la probatoriul avut în vedere, instanța de apel a reținut că pârâții utilizează semnul top-teleshop.ro pentru a distinge serviciile oferite de cele ale altor întreprinderi similare, inclusiv în ceea ce privește afișarea, promovarea și oferirea spre vânzare on-line de produse identice și similare celor comercializate prin intermediul reclamantei, semnul în discuție fiind reprodus pe imaginile oferite de site prin care erau promovate produsele, concluzionând astfel că s-a utilizat numele de domeniu cu funcția de marcă. Prin urmare, acest conflict a fost sancționat prin decizia de apel, neavând relevanță apărarea din recurs în sensul că vânzarea de produse prin intermediul site-ului nu poate fi apreciată ca utilizare ilicită a mărcilor "T.S." și "T.S.T.", întrucât respectivele mărci nu se regăsesc pe produsele/serviciile oferite în mod efectiv spre comercializare. 2. Din considerentele deciziei rezultă că nu comercializarea de produse de o calitate inferioară celor comercializate de intimata-reclamantă a justificat obligația impusă de furnizare a informațiilor cu privire la originea și rețelele de distribuție a produselor comercializate sub denumirile K., H.M., A., A.R., L.M., I., D.R.X.,L., S.L. În soluționarea acestei cereri s-au avut în vedere delictul reținut al pârâților decurgând din afișarea, promovarea și oferirea spre vânzare pe site-ul propriu a unor produse identice sau similare, încălcarea dreptului la marcă și dispozițiile art. 8 din O.U.G. nr. 100/2005, potrivit căruia în cadrul unei acțiuni în justiție având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate industrială și ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată și proporțională în raport cu cauza, instanța judecătorească competentă poate să ordone ca informații privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau serviciilor, care aduc atingere unui drept de proprietate industrială protejat, să fie furnizate de către persoana care a încălcat un drept protejat. 3. Recurenții-pârâți reclamă inopozabilitatea licenței mărcilor "T.S." și "T.S.T.", invocând încălcarea unor norme din Regulamentul privind marca comunitară, deși în cauză se subliniază pentru acestea că sunt cu înregistrare internațională, cărora actul comunitar invocat nu le este astfel aplicabil. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat. Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., recurenții-pârâți vor fi obligați la plata sumei de 2.217,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC S.M. SRL.