ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 341/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 12934/3/2010, la data de 12 martie 2010, reclamantele D.S.D.I. și SC A.S.I. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC S.T. SRL, L.V. și O.S.I.M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea înregistrării mărcii individuale verbale cu dată a începerii protecției - 2 aprilie 2009, publicarea hotărârii în B.O.P.I.; efectuarea mențiunii de anulare în R.N.M.; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. În motivarea cererii, s-a arătat că în anul 1991 a fost înființată societatea D.S., persoană juridică bulgară, având ca proprietar pe I.F.I., iar în anul 2001, societatea și-a schimbat denumirea în D.S.D.I., fiind preluată de D.F.I., păstrându-și denumirea și acționariatul până în prezent.

Societatea are ca obiect de activitate, printre altele, și operațiuni de import-export de produse agricole, producția de alimente și produse agricole, achiziționare, comerț cu semințe de floarea-soarelui și dovleac (prăjite și împachetate), nuci etc., realizând exporturi de astfel de produse în țări ca România, Grecia, Turcia, Germania, SUA etc. Comerțul cu semințe de floarea-soarelui prăjite și ambalate s-a realizat și se realizează sub denumirea D. și în ambalajul prezentat de reclamante, arătându-se că sunt singurii producători din Bulgaria ai produselor ce poartă denumirea "D.". Pentru distribuirea produsului "D." în România - semințe de floarea-soarelui prăjite și ambalate - reclamanta D.S.D.I.

a încheiat la data de 3 martie 2007 un contract de distribuire cu SC A.S. SRL. Obiectul acestui contract, conform art. 2.1., este "vânzarea de către producător/vânzător a gamei de semințe "D.", având sortimentele și caracteristicile detaliate în anexă, acordând distribuitorului drepturi la desfacerea acestora în interiorul teritoriului prevăzut de prezentul contract, în afară de cazul în care producătorul nu-și dă acordul scris ca distribuitorul să le vândă și în afara lui", durata contractului fiind de 10 ani (art. 3.1. din contract). Începând cu data de 1 februarie 2009, distribuirea gamei de semințe "D." în România s-a realizat prin intermediul SC A.S.I. SRL, încheindu-se în acest sens un nou contract de distribuire.

Produsele reclamantelor au fost bine primite de către consumatorii români, dovadă fiind volumul mare de astfel de produse distribuite pe piața românească. Cantitatea de semințe vândute începând cu anul 2007 a crescut continuu, iar pentru promovarea produsului pe piața din România au folosit ambalaje cu aceleași semne distinctive pe care le folosesc și în Bulgaria, și în alte țări, respectiv ambalajul având fondul albastru, cuvântul D. scris cu roșu, o elipsă înclinată, în a cărei parte dreaptă este inserat un papagal pe o creangă verde, iar pe coada acestuia sunt inscripționate literele D.S. (inițialele denumirii societății D.S.), iar pe verso, într-un dreptunghi de culoare galbenă, același papagal și elemente figurative la o dimensiune de ½ din figura aflată pe parte din față a ambalajului.

S-a mai învederat că la data de 2 aprilie 2009, pârâta SC S.T. SRL a depus la O.S.I.M. o cerere de înregistrare marcă, ce a format obiectul depozitului reglementar, solicitând înregistrarea mărcii individuale verbale "D.", cuvânt care intră în alcătuirea semnului combinat folosit de reclamantă ca marcă și în denumirea societății reclamante. La data de 25 iunie 2009, O.S.I.M.

a dispus înregistrarea mărcii verbale individuale "D." pentru următoarele clase de produse și servicii: a) Clasa 29 - Semințe prăjite și neprăjite, sărate și nesărate, de floarea-soarelui și dovleac, alune prăjite, fistic; extracte din fructe, legume, conservate, uscate și fierte, uleiuri și grăsimi comestibile; b) Clasa 31 - Produse agricole, horticole, forestiere și cereale, necuprinse în alte clase, semințe, în special, semințe de floarea-soarelui și dovleac, alune, fistic, arahide; alimente pentru animale etc.); c) Clasa 35 - Regruparea în avantajul terților a produselor menționate mai sus (cu excepția transportului lor) permițând consumatorilor să le vadă și să le cumpere comod; publicitate în domeniu.

La data de 28 ianuarie 2010, în B.O.P.I. nr. 1/2010 a fost publicată cesiunea mărcii verbale individuale "D." de la titularul SC S.T. SRL la cesionarul (persoană fizică) L.V. La data de 23 februarie 2010, reclamanta D.S.D.I. a fost notificată de către V.L., solicitându-se retragerea de pe piață a produselor care ar purta ilegal marca "D.". Întrucât înregistrarea mărcii "D." de către pârâtul SC S.T. SRL s-ar fi făcut cu rea-credință, s-a considerat că se impune anularea înregistrării pentru acest motiv, în conformitate cu art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998. Cu privire la aspecte relevante pentru speța de față care relevă reaua-credință a solicitantului SC S.T. SRL și convenției dintre aceasta și cesionarul V.L., reclamantele au arătat că pârâta SC S.T.

SRL, care a solicitat cu rea-credință înregistrarea mărcii individuale verbale "D.", nu a folosit niciodată în activitatea sa comercială marca înregistrată "D.", ci a procedat la înregistrarea mărcii exclusiv în vederea vânzării acesteia. La șase luni după înregistrarea mărcii individuale verbale "D.", SC S.T. SRL a cesionat marca persoanei fizice V.L. La data de 17 decembrie 2009, V.L. a înființat societatea "SC E.D.S. SRL" și folosește marca "D." aplicată pe produsele pe care le comercializează, respectiv semințe ambalate. Reclamantele au arătat că reaua-credință a actualului titular al mărcii individuale "D." reiese, fără putință de tăgadă, din împrejurarea că V.L., actualul titular al mărcii verbale individuale "D.", a înființat, la data de 17 decembrie 2009, societatea care folosește marca a cărei anulare se solicită după denumirea reclamantelor.

Societatea înregistrată de pârâtul V.L. poartă denumirea SC E.D.S. SRL, iar denumirea societății reclamante, folosită din 2001, este D.S.D.I. Pe lângă "furtul" semnului, al denumirii societății, actualul titular al mărcii și-a însușit și ambalajul pe care îl folosesc reclamantele în vederea distribuirii produselor lor, inclusiv în România. Astfel, fiind singurii producători ai acestui produs, aceasta este dovada peremptorie că V.L. cunoștea atât produsul, cât și producătorul.

Fată de cele mai sus, în opinia reclamantelor, rezultă că înainte de comercializarea de către pârâtă a produselor purtând semnul "D.", înregistrat de către pârâtă, același semn era folosit în Bulgaria începând cu anul 1991, iar în România, începând cu anul 2007; înregistrarea mărcii "D." s-a făcut deci în frauda drepturilor anterioare ale reclamantei; semnul înregistrat nu este creația pârâtei; semnele sunt aproximativ identice, așa cum rezultă cu evidență din compararea ambalajelor care conțin aceleași semne figurative (diferențele fiind practic nesemnificative), astfel încât consumatorul nu poate face distincția între cele două ambalaje; scopul înregistrării semnului ca marcă nu a fost acela ca pârâta să-și deosebească/identifice produsele de cele alte altor comercianți, iar scopul evident al înregistrării a fost acela de a beneficia de cota de piață pe care produsul reclamantelor o avea deja în România, de faptul că produsul era cunoscut și apreciat la momentul formulării cererii de înregistrare și de eliminare de pe piața românească a adevăratului titular al mărcii "D.", iar atitudinea pârâtei de după înregistrarea mărcilor demonstrează din plin acest fapt; cel care a solicitat înregistrarea mărcii și cesionarul mărcii sunt profesioniști, deci cunoscători a ceea ce se petrece pe piața produselor din semințe de floarea-soarelui,

astfel că și conduita lor trebuie examinată și evaluată în consecință. Un profesionist în acest domeniu este, fără îndoială, informat atât în privința produselor, cât și a mărcilor utilizate, asemănarea dintre semnele folosite de reclamante și marca înregistrată de către pârâtă neputând fi pusă pe seama unei simple întâmplări. Reaua-credință a pârâtului, dar și a cesionarului rezultă, în opinia reclamantelor, și din preluarea altor elemente figurative folosite, precum și din înființarea de către cesionar în România a unei societăți ce a preluat aproape în totalitate numele comercial "D.S." și prescurtarea acestei denumiri, respectiv literele D.S.

și, nu în ultimul rând, trebuie arătat faptul că cesionarul indică originea produselor sale prin cuvintele "țara de origine Bulgaria". Totodată, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au invocat criteriile de apreciere a relei credințe în cererea de anularea a înregistrării a unei mărci pentru acest motiv, ce reies din jurisprudența C.J.U.E., cu referire expresă la hotărârea pronunțată în Cauza Lindt. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998. La data de 10 mai 2010, pârâtul L.V.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor, arătând, cu privire la temeiul de drept al acțiunii invocat, respectiv art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, că acesta prevede posibilitatea unei persoane interesate să formuleze acțiune pentru anularea unei mărci înregistrate în situația în care marca a fost înregistrată cu "rea-credință", rea-credință care trebuie să existe la data înregistrării cererii, condiție care în speță nu se verifică. Cererea de înregistrare marcă a fost depusă la O.S.I.M. de SC S.T. S.R.L. la data de 2 aprilie 2009, moment în care pârâtul nu a avut cunoștință despre intenția SC S.T. SRL de a-și înregistra marca D., nefiind nici angajat, nici asociat și nici colaborator al acestei societăți.

Argumentele pe care își bazează reclamantele acțiunea privesc activitatea pârâtului de comercializare a produselor purtând marca D. la o data ulterioară înregistrării mărcii de către SC S.T. SRL. Rezultă că, la data înregistrării mărcii, solicitantul acesteia, SC S.T. SRL, nu avea niciun motiv care să îi împiedice să depună cererea de înregistrare a mărcii D., aceasta nefiind înregistrată de reclamante nici în România și nici în alte țări. În consecință, acțiunea reclamantelor bazată pe art. 48 alin. (1) lit. c) este neîntemeiată, neputându-se reține reaua-credință la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii (2 aprilie 2009) în ceea ce o privește pe SC S.T. SRL. Cu privire la activitatea comercială a pârâtului și drepturile de proprietate industrială deținute, s-a arătat că pârâtul este/a fost asociat în mai multe societăți comerciale: SC G.C.

SRL, SC V.D. SRL, SC E.D.S. SRL, E.G.S.D. SRL, prin intermediul cărora a activat încă din anul 1991 și până în prezent ca producător de semințe comestibile și produse derivate din acestea sub diferite denumiri precum R., V., G., L. și D. Astfel, în anul 1997, societatea deținută de pârâtul L.V., SC G.C. SRL, care producea și comercializa semințe încă din 1991, s-a extins prin achiziționarea unui spațiu de producție nou în București, str. L. În ceea ce privește denumirea D., pârâtul a folosit-o ca "brand" pentru comercializarea semințelor încă din anul 2006, așa cum reiese din facturile depuse la dosar. În anul 2008, fabrica pe care a deschis-o în str. L. a luat foc, pârâtul având nevoie de o perioada mai îndelungată pentru refacerea acesteia.

În anul 2009, când a reluat producerea semințelor, a dorit să înregistreze anumite denumiri sub care deja începuse anterior comercializarea semințelor, printre care și D. Verificând disponibilitatea denumirii la O.S.I.M., a constatat că marca D. era deja înregistrată de către pârâta SC S.T. SRL, cu care ulterior a angajat discuții privind cesiunea mărcii. Pârâtul a mai susținut că, în toată această perioadă, a prestat o activitate susținută de perfecționare continuă a calității produselor, pe de o parte, iar pe de altă parte, a încercat să imprime o recunoaștere a mărcilor și desenelor industriale deținute. Pârâtul a enumerat drepturile de proprietate industrială pe care le deține în prezent, cu incidență în speța de față: marca D. - înregistrată la O.S.I.M.

la 2 aprilie 2009 în clasele 29, 31, 35; marca D.P.N. - depusă la O.S.I.M. în clasele 29, 31, 35; desen industrial P. - înregistrat la O.S.I.M. la 28 ianuarie 2010; marca D. - depusă pentru înregistrare ca marcă internațională în sistemul Aranjamentului de la Madrid. Cu privire la activitatea comercială a reclamantelor și drepturile de proprietate industrială deținute de acestea, s-a arătat că prezența pe piața din România a semințelor produse în Bulgaria de către reclamanta D.S.D.I. și distribuite de pârâta SC A.S.I. S.R.L. s-a înregistrat începând cu anul 2007, deci ulterior datei când pârâtul a comercializat semințe în România sub această denumire (2006). Pârâtele au, în opinia pârâtului L.V., dreptul să folosească denumirea D., deoarece acest cuvânt ar face parte din denumirea comercială a producătorului D.S.D.I.

Diferența dintre cele două denumiri este notabilă, D.S.D.I. fiind un nume complex constituit din patru cuvinte, care, mai ales, prin includerea numelui și prenumelui proprietarului societății a dobândit personalitate și distinctivitate proprie. S-a încercat înregistrarea denumirii D. ca marcă comunitară, însă, împotriva înregistrării acestei mărci pârâtul a formulat opoziție, care a fost declarată admisibilă de O.S.I.M. și care urmează procedura în continuare. Pârâtul a mai arătat că deține un drept legitim pentru ambalajele pe care le folosește, prin înregistrarea la O.S.I.M. a desenului industrial P. la 28 ianuarie 2010. În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 84/1998 și art. 115 C. proc.

civ. 2. Prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 17401/3/2010, reclamantul L.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.S.I. SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în sarcina pârâtei interzicerea comercializării produselor constând în semințe de floarea-soarelui care poartă pe ambalaj marca "D." și/sau produse care poartă pe ambalaj desenul industrial constând într-un papagal, în varianta înregistrată de reclamantul L.V. la O.S.I.M. la 28 ianuarie 2010 ("D.I.P."), sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligații; să fie obligată pârâta să ceară tuturor distribuitorilor săi și vânzătorilor cu amănuntul să sisteze și să retragă de pe piața produsele purtând marca D. și/sau D.I.P.; obligarea pârâtei să retragă pe cheltuiala sa produsele purtând marca D. sau D.I.P.

aflate în prezent pe piață, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligații; să fie obligată pârâta să publice pe cheltuiala proprie, într-un ziar de mare tiraj, sentința ce se va pronunța și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul L.V. a arătat motivele de fapt și de drept ale acțiunii în contrafacerea mărcii sale și a desenului industrial înregistrat în favoarea sa. La data de 6 mai 2010, pârâta-reclamantă SC A.S.I. SRL a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 115 și urm. și art. 119 și urm. C. proc. civ., întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, pârâta-reclamantă a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Pe calea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă SC A.S.I. SRL a solicitat anularea înregistrării mărcii individuale verbale - "D." (solicitând citarea în cauză și a O.S.I.M., iar în calitate de pârâtă și a SC S.T. SRL, ca titular inițial al mărcii a cărei anulare se cere), invocând, în esență, aceleași motive ca cele susținute prin acțiunea anterioară promovată împreună cu reclamanta D.S.D.I., înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 12934/3/2010, temeiul cererii de anulare a mărcii fiind identic - art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998; publicarea hotărârii de anulare a înregistrării mărcii în B.O.P.I.

și efectuarea mențiunii de anulare în R.N.M. De asemenea, prin aceeași cerere reconvențională, pârâta reclamantă SC A.S.I. SRL a solicitat și anularea înregistrării desenului industrial (constând în reprezentarea unui papagal) înregistrat la 28 ianuarie 2010 de O.S.I.M. în favoarea reclamantului-pârât L.V.

(sub denumirea "Etichetă"), pentru lipsa noutății și a caracterului individual al desenului pentru, în baza art. 22 alin. (3) lit. a) și c) din Legea nr. 129/1992, pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) - (4) din același act normativ, dar și pentru aceea că încorporează în conținutul său un alt drept de proprietate industrială protejat; să se dispună obligarea pârâtului să solicite tuturor distribuitorilor și vânzătorilor cu amănuntul să sisteze și să retragă de pe piață produsele purtând marca D. și/sau desenul P.; să fie obligat să retragă de pe piață, pe cheltuiala sa, produsele purtând marca D. și/sau desenul P. sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligații și să se dispună obligarea aceluiași pârât să publice pe cheltuiala proprie, într-un ziar de mare tiraj, sentința ce se va pronunța.

În susținerea cererii de anulare a înregistrării desenului industrial, pârâta-reclamantă a arătat, între altele, că desenul înregistrat în favoarea reclamantului-pârât L.V. a fost făcut public înainte de înregistrare, ceea ce reprezintă o împrejurare distructivă de noutate; acest desen a fost făcut public de furnizorul pârâtei-reclamante (D.S.S.D.I.) la data de 3 iulie 2009, când acesta a formulat la O.S.I.M. o cerere de înregistrare ca marcă a părții frontale a ambalajului în care distribuia produsul (semințe) D. Nici cerința caracterului individual al desenului nu este îndeplinită [față de prevederile art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992], întrucât acesta este identic cu cel utilizat de pârâta-reclamantă în activitatea sa comercială și, mai mult decât atât, face parte din marca combinată depusă spre înregistrare la O.S.I.M.

de către furnizorul său, societatea din Bulgaria. Comparând desenul înregistrat cu cel deja făcut public, rezultă că ambele sunt folosite pentru același produse, respectiv semințe; că ambele cuprind forma geometrică o elipsă și un papagal viu colorat; ambele au drept culoare de fundal culoarea albastră, mai mult sau mai puțin intensă. Or, toate aceste aspecte estetice sunt, pentru utilizatorul informat, cel în funcție de care se face aprecierea întrunirii condițiilor de înregistrare, neesențiale/nesemnificative, utilizatorul informat fiind unul care cunoaște ambalajele existente pe piață, natura produsului pe care desenul se aplică, sectorul industrial de care aparține produsul, gradul de libertate a creatorului modelului etc. Prin urmare, impresia pe care desenul industrial o lasă asupra consumatorului informat este una identică.

Pârâta-reclamantă a mai învederat totodată că producătorul semințelor D., al cărui distribuitor este, este titularul unei mărci comunitare combinate figurative înregistrate la O.S.I.M. ce conține papagalul inclus de reclamant în desenul înregistrat; or, potrivit art. 22 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 129/1992 înregistrarea unui desen va fi anulată dacă încorporează un drept de proprietate industrială protejat. Prin încheierea de ședință din data de 6 mai 2010, tribunalul a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a SC S.T. SRL și a O.S.I.M., în considerarea celor solicitate prin cererea reconvențională.

Totodată, la termenul din 9 septembrie 2010 s-a dispus amânarea cauzei la data de 12 octombrie 2010 la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, pentru a se discuta conexarea acestui dosar cu cel înregistrat sub nr. 12934/3/2010; în aceeași ședință, reclamantul-pârât a învederat existența și pe rolul secției a III-a civile a Tribunalului București a Dosarului înregistrat sub nr. 17408/3/2010, cu termen la 29 septembrie 2010. 3. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 17408/3/2010, la data de 8 aprilie 2010, reclamantul L.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.S.D.I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în sarcina pârâtei interzicerea comercializării produselor - semințe de floarea-soarelui care poartă pe ambalaj marca "D." și/sau a produselor care poartă pe ambalaj desenul industrial constând într-un papagal în varianta înregistrată de reclamantul L.V.

la O.S.I.M. sub nr. 018961 din 28 ianuarie 2010 ("D.I.P."), sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligații; să fie obligată pârâta să ceară tuturor distribuitorilor săi și vânzătorilor cu amănuntul să sisteze și să retragă de pe piața produsele purtând marca D. și/sau D.I.P.; obligarea pârâtei să retragă pe cheltuiala sa produsele purtând marca D. sau D.I.P. aflate în prezent pe piață sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligații; să fie obligată pârâta să publice pe cheltuiala proprie, într-un ziar de mare tiraj, sentința ce se va pronunța și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivarea cererii reclamantului este identică celei din acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 17401/3/2010, acțiunea formulată împotriva pârâtei SC A.I. SRL. Prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2010, tribunalul a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în vederea discutării conexării cu Dosarul nr. 12934/3/2010. 4. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 39385/3/2010, la data de 18 august 2010, reclamantul L.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC A.S.I. SRL și O.S.I.M., în temeiul art. 42 din Legea nr. 129/1992, republicată, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea înregistrării desenului industrial cu denumirea "Grafică ambalaj" depozit reglementar din 10 februarie 2010, depus spre înregistrare de pârâta SC A.S.I.

SRL și admis la înregistrare prin Hotărârea nr. 21616 emisă de O.S.I.M. - Comisia de Examinare Desene și Modele din 20 iulie 2010; în consecință, să se dispună radierea acestui desen industrial în registrul O.S.I.M., motivat de faptul că prin înregistrare au fost încălcate dispozițiile art. 6, art. 22 alin. (6), art. 22 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 129/1992 republicată și art. 26 lit. h) din Regulamentul de aplicare a Legii cu privire la condițiile examinării în fond a cererii și a admiterii la înregistrate. Prin încheierea de ședință din data de 22 martie 2011, tribunalul a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul București, secția a IV-a civilă (Completul P.I. 1) pentru termenul din data de 10 mai 2011, în vederea discutării excepției de conexitate în legătură cu Dosarul nr. 12934/3/2010.

La data de 27 august 2010, în Dosarul nr. 12934/3/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pârâta SC S.T. SRL, la rândul său, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele acestui dosar. În esență, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că până la citarea sa în această cauză și comunicarea acțiunii nu avea cunoștință de faptul că marca verbală D. este numele comercial al firmei E.D.S.D.I. din Bulgaria S-a arătat că o marcă verbală este diferită de denumirea comercială a unei firme, mărcile fiind supuse înregistrării la O.S.I.M., pe când denumirea firmei se rezervă și înregistrează la O.R.C. de pe lângă tribunalul unde se află sediul social al societății.

Pârâta a învederat că a făcut demersurile legale pentru înregistrarea mărcii a cărei anulare se cere, neavând cunoștință de înregistrările efectuate în afara României, iar autoritățile române competente nu au găsit și nu i-au comunicat niciun impediment legal ori vreo anterioritate valabilă pe teritoriul României de natură a o împiedica să înregistreze marca verbală D.; de asemenea, nu a fost formulată nicio opoziție la înregistrarea acestei mărci, în termenul legal de la publicarea cererii de înregistrare a mărcii în B.O.P.I. depusă la 2 aprilie 2009 pentru clasele 29, 31 și 35. De asemenea, s-a susținut că nu i se poate imputa reaua-credință (care nu este dovedită de reclamante, ci doar afirmată în mod tendențios), câtă vreme societatea bulgară a stat în pasivitate, prevalându-se de necunoașterea legii, deși susține că singurul reprezentant legal al său în România, este SC A.S.

SRL (din 2007), iar din 2009 - SC A.S.I. SRL din Constanța. Pârâta a mai arătat că la dosar există un contract de distribuire (fără număr și fără dată), care nu este un contract de distribuire exclusivă notificat Consiliului Concurenței, pentru anumite produse, pentru o anumită marcă și pe care ar fi putut să-l cunoască legal, oficial, transparent sau în orice alt mod; nu a fost niciodată încunoștințată despre nimic în legătură cu această firmă ori despre distribuirea exclusivă a produselor firmei bulgare. Ulterior înregistrării mărcii verbale D., în luna decembrie 2009, pârâta SC S.T. SRL a fost contactată de către L.V., care s-a arătat interesat de această marcă verbală, astfel că, ulterior, s-a încheiat contractul de cesiune de marcă din 8 decembrie 2009, fără a avea cunoștință că această marcă ar fi înregistrată în străinătate sau că ar fi protejată în România.

Pârâtul L.V., având calitatea de cesionar, a convins-o să îi cedeze marca, având în vedere faptul că acesta era asociat în mai multe societăți comerciale prin intermediul cărora desfășoară activități comerciale, încă din anul 1991 și până în prezent, ca producător de semințe comestibile și produse derivate din acestea, sub diferite denumiri și, totodată, i-a adus la cunoștință că în legătură cu această denumire are și un site înregistrat și funcțional: www.xxx.ro. Prin urmare, acțiunea reclamantelor bazată pe art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 este neîntemeiată, în cauză neputându-se reține reaua sa credință la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii - 2 aprilie 2009. Referitor la activitatea comercială a reclamantelor și drepturile de proprietate industrială deținute de acestea, s-a arătat că (așa cum reiese din cererea de chemare în judecată), prezența pe piața din România a semințelor produse în Bulgaria de reclamanta D.S.D.I.

și distribuite de SC A.S.I. SRL a avut loc începând cu anul 2007, ulterior datei când pârâtul L.V. a comercializat semințe în România sub această denumire (2006). Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în ședința publică din 9 noiembrie 2010, a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea Dosarelor nr. 17408/3/2010 al Tribunalului București, secția a III-a civilă și nr. 17401/3/2010 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, la dosarul de față (nr. 12934/3/2010). De asemenea, la termenul din 17 mai 2011, tribunalul a admis excepția de conexitate și în legătură cu Dosarul nr. 39385/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, astfel încât și acest dosar a fost conexat la cel de față.

Prin Sentința civilă nr. 1248 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 12934/3/2010, s-au admis: - acțiunea principală formulată de reclamantele-pârâte D.S.D.I. și SC A.S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC S.T. SRL, L.V. și O.S.I.M.; - cererea reconvențională din acțiunile conexe, formulată de pârâta-reclamantă SC A.S.I. SRL S-a dispus: - anularea mărcii D., publicarea hotărârii de anulare în B.O.P.I., efectuarea mențiunii de anulare în R.N.M., - anularea înregistrării desenului industrial, publicarea hotărârii de anulare în B.O.P.I., efectuarea mențiunii de anulare în R.D.M. S-au respins ca neîntemeiate: - acțiunile principale conexe, introduse de pârâtul-reclamant L.V., care fac obiectul Dosarelor nr. 17401/3/2010 și 17408/3/2010.

- acțiunea principală conexă, introdusă de pârâtul-reclamant L.V., care face obiectul Dosarului nr. 39385/3/2010. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În fapt, la data de 2 aprilie 2009, pârâta SC S.T. SRL a înregistrat marca verbală D. pentru produsele și serviciile din clasele 29, 31 și 35. Această marcă a făcut obiectul contractului de cesiune din 8 decembrie 2009, cesionar fiind pârâtul-reclamant L.V. Reclamanta-pârâtă E.D.S.D.I., inițial denumită, până în anul 2001, D.S., desfășoară activități de comerț cu semințe de floarea-soarelui, prăjite și împachetate, începând din anul 1991, conform obiectului de activitate al acestei societăți comerciale, în Bulgaria.

Începând din anul 2002, aceste produse sunt comercializate și în România, sub denumirea D., într-un ambalaj conținând termenul menționat, precum și alte semne distinctive, un ambalaj având fondul albastru, cuvântul D. scris cu roșu, o elipsă înclinată, în a cărei parte dreaptă este inserat un desen reprezentând un papagal stilizat, așezat pe o creangă verde, pe coada acestuia fiind inscripționate literele D.S. (inițialele denumirii societății D.S.), iar pe verso, într-un dreptunghi de culoare galbenă, același papagal și elemente figurative, la o dimensiune de ½ din figura aflată pe partea din față a ambalajului. Reclamanta SC A.S.I. SRL este distribuitor în România al produsului D. - semințe de floarea-soarelui prăjite și ambalate, conform contractului încheiat la data de 1 februarie 2009 cu reclamanta-pârâtă D.S.D.I.

Anterior, începând de la data de 3 martie 2007, distribuția aceluiași produs a făcut obiectul unui contract de distribuție similar, încheiat cu SC A.S. SRL, cele două societăți comerciale distribuitoare având aceiași asociați. Pârâta SC S.T. SRL a fost înființată la data de 22 decembrie 1994 și are ca obiect de activitate principal comerțul cu ridicata al produselor lactate, ouă, uleiuri și grăsimi comestibile, printre cele secundare regăsindu-se și comerțul cu ridicata a cerealelor, semințelor etc. Conform propriilor susțineri, pârâtul-reclamant L.V. a înființat mai multe societăți comerciale, prin intermediul cărora a activat încă din anul 1991 ca producător de semințe comestibile și produse derivate din acestea.

Din această perspectivă, prima instanță a apreciat că decurge concluzia că atât reclamantele D.S.D.I. și SC A.S.I. SRL, cât și pârâții SC S.T. SRL și L.V. au acționat și acționează pe aceeași piață, fiind competitori pe piața semințelor comestibile. În calitate de profesioniști, s-a apreciat că aceștia sunt cunoscători ai pieței relevante și sunt informați atât în privința produselor, cât și a mărcilor utilizate. Or, produsul comercializat de către reclamanta-pârâtă este vândut pe piața românească începând cu anul 2007, în timp ce marca a cărei anulare se cere a fost fiind înregistrată după doi ani de la acest moment (2009). Tribunalul a reținut ca fiind semnificativ faptul că semnul D. nu poate fi considerat o creație a pârâtei SC S.T.

SRL, în condițiile în care acest element verbal face parte din denumirea comercială a reclamantei-pârâte D.S.D.I. și este folosit în activitatea comercială a acestei societăți, începând din anul 1991. Cum denumirea D. este una fantezistă, neuzuală, distinctivă pentru produsele cărora li se aplică, asemănarea dintre semnele folosite de reclamante și marca înregistrată de către pârâta SC S.T. SRL și cesionată pârâtului-reclamant L.V., nu poate fi considerată întâmplătoare. În aceste condiții, s-a apreciat că semnul distinctiv a fost însușit de către pârâți cu scopul de a se profita de renumele acestui semn și de succesul de care s-au bucurat produsele vândute sub acest semn în România. Totodată, tribunalul a reținut că nu se poate stabili nicio legătură logică și coerentă între pârâta SC S.T.

SRL (care a înregistrat marca) și termenul ales pentru a fi înregistrat ca marcă, această acțiune neputând fi considerată decât un act deliberat de uzurpare a unui semn folosit de către un alt competitor, respectiv reclamanta-pârâtă D.S.D.I., astfel încât s-a apreciat că marca a fost înregistrată cu rea-credință. Către aceeași concluzie conduc și identitatea semnelor grafice ale celor două mărci, identitatea produselor pe care aceste semne se aplică și faptul că semnul înregistrat ca marcă a fost folosit anterior, pe aceeași piață, o perioadă semnificativă de timp, de către o societate comercială concurentă, astfel încât prima instanță a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile pentru anularea înregistrării mărcii pentru rea-credință, pe temeiul art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Convenția frauduloasă dintre pârâta SC S.T. SRL și pârâtul-reclamant L.V., rezultă atât din împrejurarea că pârâta nu a folosit niciodată în activitatea sa comercială marca înregistrată D., precum și din faptul că la data de 29 septembrie 2009, pârâtul-reclamant a înregistrat numele de domeniu xxx.ro, ceea ce demonstrează interesul acestuia pentru denumirea în discuție și derularea unei acțiuni concertate în scopul însușirii frauduloase a acestui semn. Astfel, la data de 8 decembrie 2009 s-a încheiat contractul de cesiune dintre pârâta SC S.T. SRL și pârâtul-reclamant L.V., care, în aceeași perioadă a înființat societatea SC E.D.S. SRL, folosind marca D. aplicată pe produsele pe care le comercializează, respectiv semințe ambalate.

În același an, pârâtul-reclamant a înființat și SC E.G.S.D. SRL, însușindu-și și ambalajul folosit de reclamanta-pârâtă în vederea distribuiri produsului în cauză, ambalaj care reproduce marca comunitară "P. cu D.S. pe coadă". În consecință, cererea principală a fost admisă, dispunându-se anularea mărcii D. înregistrate în favoarea pârâtei SC S.T. SRL și ulterior cesionată către pârâtul-reclamant L.V., publicarea hotărârii de anulare în B.O.P.I. și efectuarea mențiunii de anulare în R.N.M. Tribunalul a constatat că admiterea cererii de anulare a mărcii determină respingerea cererii de chemare în judecată având ca obiect acțiunea în contrafacerea mărcii formulată de către pârâtul-reclamant L.V., în Dosarul nr. 17408/3/2010, precum și în Dosarul nr. 17401/3/2010.

Cererea de anulare a desenului "Etichetă papagal" înregistrată de către pârâtul-reclamant L.V., conform certificatului din 28 ianuarie 2010 (dată a depozitului - 13 octombrie 2009), a fost admisă de tribunal în aplicarea prevederilor art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 129/1992 și a faptului că acest desen a fost făcut public de către reclamanta-pârâtă D.S.D.I. la data de 3 iulie 2009, prin formularea la O.S.I.M. a cererii de înregistrare ca marcă a părții frontale a ambalajului în care se distribuie produsul D. Sub acest aspect, au fost apreciate ca pertinente susținerile reclamantei-pârâte în sensul că folosirea acestui ambalaj încă din anul 2001, are caracter distructiv de noutate în privința desenului înregistrat de pârâtul-reclamant L.V., întrucât noutatea privește aspectul unui produs, respectiv elementele estetice ale acestuia, ca imagine de ansamblu.

Noutatea presupune ca aceste elemente estetice să nu fi fost cunoscute de către consumatorul mediu avizat, până la constituirea depozitului reglementar. Desenul în cauză fiind similar celui anterior făcut public, prin formularea cererii de înregistrare a mărcii comunitare și prin utilizare în comerț, diferențierea realizându-se prin detalii nesemnificative, concluzia care se impune este aceea că nu poate fi considerat nou, neputându-se bucura de protecția legală. Având în vedere dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 129/1992, prima instanță a apreciat că desenul nu întrunește nici condiția caracterului individual, din compararea desenului înregistrat cu cel deja făcut public, rezultând că ambele cuprind forma geometrică a unei elipse, ambele cuprind un papagal viu colorat, așezat pe o creangă, cele două imagini fiind asemănătoare până la similaritate, iar fundalul este de culoare albastră.

Ca urmare, impresia pe care desenul înregistrat o lasă asupra consumatorului nu este distinctă de aceea produsă prin desenul făcut public, inclus în marca comunitară a cărei înregistrare a fost solicitată de reclamanta-pârâtă D.S.D.I. În aceste circumstanțe, a fost admisă cererea de anulare a desenului "papagal" înregistrat dispunându-se publicarea hotărârii de anulare în B.O.P.I. și efectuarea mențiunilor de anulare în R.D.M. Pe cale de consecință, a fost considerată ca neîntemeiată cererea de anulare a desenului industrial "grafică ambalaj" (obiect al Dosarului conex nr. 39385/3/2010), înregistrat pe pârâta SC A.S.I. SRL, depozit reglementar, desen care a fost făcut public pe site-ul O.S.I.M., cu element figurativ al mărcii comunitare a cărei înregistrare s-a solicitat la data de 3 iulie 2009 și care a fost folosit de pârâta-reclamantă începând din anul 2007, inclusiv în România.

În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtul-reclamant L.V. și pârâta SC S.T. SRL, criticându-se soluția pentru nelegalitate și netemeinicie prin motive de apel identice, al căror conținut este redat fidel în cuprinsul deciziei recurate. În apel, ambele părți au administrat proba cu înscrisuri, unele dintre acestea depuse la dosar urmare a dispoziției exprese a instanței de apel de la termenul din 25 septembrie 2012. Prin Decizia civilă nr. 164A din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, apelurile formulate de pârâte au fost respinse ca nefondate.

Pentru a pronunța această decizie, în analiza criticilor susținute prin motivele de apel, instanța de apel a reținut și apreciat următoarele: Prealabil, s-a arătat că, în aplicarea principiului disponibilității, similaritatea constatată în privința motivelor susținute prin celor două apeluri, va avea efect doar în plan procesual, prin analiza simultană a criticilor comune, fără a se extinde acest efect și cu privire la fondul dreptului, astfel cum au pretins intimatele-reclamante, referindu-se la confirmarea în acest fel, a convenției pârâților la înregistrarea cu rea-credință a mărcii ce se solicită a fi anulată; instanța de apel a apreciat că acesta este un aspect de fond, ce se analizează separat de conduita procesuală.

De asemenea, s-a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, în forma în vigoare la data de 2 aprilie 2009 (data depunerii cererii de înregistrare a mărcii a cărei anulare se solicită), formă a legii ce a fost avută în vedere pentru cercetarea motivelor de apel. Astfel, curtea de apel a reținut că pentru solicitarea anulării înregistrării mărcii individuale verbale "D.", în baza art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 de către pârâta SC S.T. SRL, reclamantele opun existența anterioară a numelui comercial E.D.S.D.I. (anterior D.S.), precum și existența în piața de desfacere specifică din România, a produsului "D." - semințe de floarea-soarelui prăjite și ambalate, ca efect al activității comerciale a distribuitorului SC A.S.I.

SRL derivând din contractele de distribuire încheiate la 3 martie 2007 și 1 februarie 2009. Tot reclamantele opun desenului industrial înregistrat în favoarea pârâtului L.V.

și marca comunitară figurativă - "papagal viu colorat, având inscripționate pe coadă cu literele latine - D și S", înregistrată în 8 martie 2010 de producătorul produsului ce poartă semnul "D.", marcă comunitară având protecția cu începere din 2 martie 2009 (data constituirii depozitului reglementar); pe de altă parte, reclamantele au invocat și titulatura unei alte cereri de înregistrare din 3 iulie 2009 a unei mărci comunitare individuale figurative, constând în partea frontală a ambalajului în care sunt prezentate produsele "D.". La rândul său, pârâtul-reclamant a susținut, în legătură cu o altă procedură comunitară, declararea admisibilității de către O.S.I.M., a cererii sale de opoziție, la înregistrarea mărcii comunitare cu denumirea D. Curtea de apel a apreciat că, din punct de vedere procedural dar și cronologic, se impune cu prioritate analiza criticilor privind cererea de anulare a înregistrării mărcii verbale D. de către SC S.T.

SRL, deoarece este necesar a se lămuri atitudinea subiectivă a solicitantei de la momentul înregistrării mărcii în discuție, soluție necesară și pentru clarificarea raporturilor juridice de dată ulterioară, ce fac obiectul celorlalte cereri deduse judecății. Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în mod greșit susțin apelantele într-o primă critică, reținerea de către tribunal a renumelui (și notorietății în România) a denumirii comerciale a societății bulgare. S-a constatat că judecătorul fondului nu a utilizat această terminologie, care implică o largă cunoaștere de către consumatori, ci a invocat în raționamentul său, premisa cunoașterii de către competitorii din aceeași piață, a produselor și mărcilor utilizate, ceea ce este diferit și acceptabil ca prezumție.

Pe de altă parte, s-a criticat în reținerea convenției frauduloase a pârâților, utilizarea de către prima instanță, fără coroborarea cu alt probatoriu, a acestei prezumții simple, de cunoaștere de către pârâți a denumirilor utilizate de către concurenți pe aceeași piață. Instanța de apel a constatat că un element suplimentar al raționamentului, îl reprezintă faptul că pârâtul L.V. a înregistrat la data de 17 decembrie 2009 (înaintea cesiunii mărcii), SC E.D.S. SRL, a cărei titulatură nu poate fi întâmplător atât de asemănătoare cu denumirea reclamantei (în verificarea suprapunerii, interesând asemănările și nu deosebirile); prin urmare, s-a apreciat că în mod corect s-a concluzionat asupra cunoașterii de către pârâți atât a produsului, cât și a producătorului.

În aceste circumstanțe, s-a constatat că devin lipsite de relevanță atât susținerile legate de originea (ne)fantezistă a denumirii în discuție, cât și măsura în care societatea bulgară a utilizat numele comercial pe teritoriul României. Totodată, curtea de apel a reținut că prima instanță nu a menționat în favoarea reclamantei E.D.S.D.I. protecția numelui comercial derivând din dispozițiile Convenției de la Paris din 1883 pentru protecția proprietății industriale, revizuită, ratificată de România prin Decretul nr. 1167/1968, deși acest aspect a fost invocat de ambele reclamante.

Art. 8 din Convenția de la Paris prevede că: "Numele comercial va fi protejat în toate țările uniunii, fără obligația de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerț." Instanța de apel a constatat că, în cronologia situației de fapt, trebuie luat în considerare faptul necontestat al înregistrării și funcționării încă din 1991 a producătorului bulgar E.D.S.D.I. (anterior D.S.), care acționează pe piața internațională a produselor alimentare incluzând semințe de floarea-soarelui. Prin urmare, s-a reținut a fi necontestată în cauză aproprierea anterioară înregistrării mărcii D. în România de către reclamantă, prin utilizarea publică, a acestei denumiri ca nume comercial, chiar și pe un alt teritoriu, dar în aceeași piață comercială, ceea ce reprezintă premisa situației de fapt.

În acest context al conflictului recunoscut chiar de apelante, între marca D. și numele comercial al intimatei societate bulgară, s-a reținut că și dacă protecția unui nume comercial nu este acordată distinct pentru fiecare element component al acestuia, ci pentru întreaga denumire, verificarea uzurpării nu se restrânge la identificarea procentului suprapunerii semnelor, ci se extinde și la evaluarea identității/similarității produselor/serviciilor vizate de acesta (în speță, nefiind contestată identitatea produselor la care se aplică semnele în conflict). Pe de altă parte, curtea de apel a mai constatat că doar prin motivele de apel ale pârâților s-a susținut transliterarea greșită din limba slavă în caractere latine, a denumirii reclamantei, susținere care a fost calificată drept o apărare nouă față de cele invocate în fața primei instanțe și, ca atare, aflată sub interdicția expresă a art. 292 alin. (1) C. proc.

civ. Cu toate acestea, analizând modalitatea de folosire a denumirii D., instanța de apel a reținut ca fiind constantă forma în care reclamantele au transliterat această denumire (a societății comerciale sau a produsului pe care s-a aplicat semnul în conflict), încă de la nivelul înscrisurilor datate din anul 2007; chiar acceptând posibilitatea unei alte transliterări (D.), instanța a apreciat că raționamentul apelantelor nu este unul complet, câtă vreme nu include și referirea la fonetica denumirii; ca atare, această critică a fost înlăturată ca nefondată.

S-a apreciat ca fiind lipsită de relevanță pentru speță împrejurarea înființării de către administratorul societății comerciale bulgare a unor alte societăți cu nume apropiate ori capacitatea economică prin comparație a acestora, întrucât ceea ce se verifică în cauză, este buna/reaua-credință a pârâtei solicitante a înregistrării, iar nu activitatea comercială a concurenților din piață; de asemenea, s-a reținut că probele depuse în apel, sub aspectul dezvoltării actuale a afacerilor părților sau al promovării produselor lor, atitudinea clientelei etc., excedează obiectului verificărilor instanței, care este ținută să clarifice atitudinea solicitantei de la momentul înregistrării mărcii. Pentru aceleași motive, a fost înlăturată ca nefondată și susținerea privind lipsa analizei înscrisurilor depuse de către pârâtul L.V., în dovedirea utilizării denumirii "D." chiar înainte de înregistrarea mărcii de către SC S.T.

SRL, prin urmare, și relevanța celor depuse în completare în apel, întrucât ceea ce se analizează nu este legitimitatea cesiunii, ci a înregistrării de marcă. Dimpotrivă, o atare constatare a folosinței anterioare de către cesionarul mărcii, dacă s-ar accepta a fi dovedită, nu ar fi favorabilă pârâtului, în contextul mai larg ce se analizează pentru lămurirea intențiilor solicitantei înregistrării mărcii, deoarece ar întări raționamentul convenției premeditate a celor doi pârâți. În caz contrar, a mai apreciat curtea de apel, pârâtul L.V. ar fi trebuit să limiteze apărările sale în speță, cu începere de la momentul cesiunii. Prin urmare, instanța de apel s-a limitat a cenzura analiza susținerilor și probatoriilor administrate cu privire la acest capăt de cerere principal și, deci, la cele care privesc condițiile înregistrării de către pârâta solicitantă SC S.T.

SRL a mărcii verbale "D.", la 2 aprilie 2009, sub aspectul bunei/relei-credințe a pârâtei, în aplicarea dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Pornind de la remisa că legea română a mărcilor nu conține o definiție a relei-credințe și nici criterii obiective de determinare a acesteia, instanța de apel a apreciat că reaua-credință trebuie analizată prin raportare la datele concrete ale speței (astfel cum a procedat judecătorul fondului), în contextul obligației legale a comercianților de a-și desfășura activitatea cu bună-credință și potrivit uzanțelor cinstite, în limitele unei concurențe loiale. Or, această analiză a evidențiat corect ceea ce interesează în cauză, anume intenția sub care pârâta SC S.T.

SRL, titulară până la cesiunea din 2010 a mărcii a cărei anulare se solicită, a efectuat înregistrarea acesteia în nume propriu, în perioada utilizării de către reclamantă a denumirii incluse în marcă. S-a considerat că în analiza bunei/relei-credințe a titularului unei mărci, are relevanță doar conduita acestuia la momentul solicitării înregistrării, iar nu atitudinea terțului ce vizează anularea, astfel cum s-a invocat de către apelante, cu exemplificarea unei hotărâri din practica judiciară. De asemenea, s-a înlăturat ca fiind lipsită de relevanță pentru soluționarea apelului împrejurarea existenței pe rolul O.S.I.M. a unei alte proceduri declanșate de către reclamantă, pentru înregistrarea unei mărci comunitare, în care a fost declarată admisibilitatea opoziției pârâtului.

În considerarea acestor elemente ale situației de fapt și reținând existența relei-credințe la înregistrarea mărcii, instanța de apel a constatat că, în lipsa unei legitimități a folosirii semnului, nu pot fi reținute nici elementele acțiunii în contrafacere introduse de către pârâtul cesionar împotriva reclamantei societate bulgară. De asemenea, nu au fost primite nici motivele de apel referitoare la soluționarea capătului de cerere în anularea înregistrării desenului industrial din 28 ianuarie 2010 cu denumirea de "Etichetă" (D.I.P.), aparținând pârâtului L.V. Pe de o parte, s-a apreciat că în mod corect s-a reținut lipsa de noutate, dată fiind similaritatea acestuia cu desenul făcut public de către reclamanta-pârâtă D.S.D.I.

la data de 3 iulie 2009, prin formularea la O.S.I.M. a cererii de înregistrare ca marcă a părții frontale a ambalajului în care se distribuie produsul D.; pe de altă parte, în mod just s-a reținut și lipsa caracterului individual, constatare ce poate fi realizată și de instanță, prin observarea elementelor de asemănare/similaritate care au fost evidențiate punctual. În valorificarea publicității date de depunerea mărcii comunitare menționate, instanța de apel a constatat că prima instanță a apreciat corect în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea înregistrării desenului industrial aparținând pârâtei SC A.S.I. SRL cu denumirea "Grafică ambalaj"; astfel, au fost înlăturate criticile din motivele de apel și sub acest aspect, curtea de apel considerând că elementele de noutate și individualitate ale desenului pot fi lămurite de către judecător prin propriile evaluări, nefiind necesară sau obligatorie solicitarea unei păreri de specialitate.

În concluzie, s-a apreciat că tribunalul nu a interpretat eronat probatoriul administrat, astfel că nu se impune o altă concluzie asupra soluționării fondului, motiv pentru care, apelurile formulate au fost respinse ca nefondate, în aplicarea d