ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 341/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 341/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 12934/3/2010, la data de

12 martie 2010, reclamantele D.S.D.I. și SC A.S.I. SRL au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții SC S.T. SRL, L.V. și O.S.I.M., ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună anularea înregistrării mărcii individuale verbale

cu dată a începerii protecției - 2 aprilie 2009, publicarea hotărârii în

B.O.P.I.; efectuarea mențiunii de anulare în R.N.M.; obligarea pârâtelor la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii,

s-a arătat că în anul 1991 a fost înființată societatea D.S., persoană juridică

bulgară, având ca proprietar pe I.F.I., iar în anul 2001, societatea și-a

schimbat denumirea în D.S.D.I., fiind preluată de D.F.I., păstrându-și

denumirea și acționariatul până în prezent. Societatea are ca obiect de

activitate, printre altele, și operațiuni de import-export de produse agricole,

producția de alimente și produse agricole, achiziționare, comerț cu semințe de

floarea-soarelui și dovleac (prăjite și împachetate), nuci etc., realizând

exporturi de astfel de produse în țări ca România, Grecia, Turcia, Germania,

SUA etc. Comerțul cu semințe de floarea-soarelui prăjite și ambalate s-a

realizat și se realizează sub denumirea D. și în ambalajul prezentat de reclamante,

arătându-se că sunt singurii producători din Bulgaria ai produselor ce poartă

denumirea "D.".

Pentru distribuirea

produsului "D." în România - semințe de floarea-soarelui prăjite și

ambalate - reclamanta D.S.D.I. a încheiat la data de 3 martie 2007 un contract

de distribuire cu SC A.S. SRL. Obiectul acestui contract, conform art. 2.1.,

este "vânzarea de către producător/vânzător a gamei de semințe

"D.", având sortimentele și caracteristicile detaliate în anexă,

acordând distribuitorului drepturi la desfacerea acestora în interiorul

teritoriului prevăzut de prezentul contract, în afară de cazul în care

producătorul nu-și dă acordul scris ca distribuitorul să le vândă și în afara

lui", durata contractului fiind de 10 ani (art. 3.1. din contract).

Începând cu data de 1

februarie 2009, distribuirea gamei de semințe "D." în România s-a

realizat prin intermediul SC A.S.I. SRL, încheindu-se în acest sens un nou

contract de distribuire. Produsele reclamantelor au fost bine primite de către

consumatorii români, dovadă fiind volumul mare de astfel de produse distribuite

pe piața românească. Cantitatea de semințe vândute începând cu anul 2007 a

crescut continuu, iar pentru promovarea produsului pe piața din România au

folosit ambalaje cu aceleași semne distinctive pe care le folosesc și în

Bulgaria, și în alte țări, respectiv ambalajul având fondul albastru, cuvântul

D. scris cu roșu, o elipsă înclinată, în a cărei parte dreaptă este inserat un

papagal pe o creangă verde, iar pe coada acestuia sunt inscripționate literele

D.S. (inițialele denumirii societății D.S.), iar pe verso, într-un dreptunghi

de culoare galbenă, același papagal și elemente figurative la o dimensiune de

½ din figura aflată pe parte din față a ambalajului.

S-a mai învederat că

la data de 2 aprilie 2009, pârâta SC S.T. SRL a depus la O.S.I.M. o cerere de

înregistrare marcă, ce a format obiectul depozitului reglementar, solicitând

înregistrarea mărcii individuale verbale "D.", cuvânt care intră în

alcătuirea semnului combinat folosit de reclamantă ca marcă și în denumirea

societății reclamante.

La data de 25 iunie

2009, O.S.I.M. a dispus înregistrarea mărcii verbale individuale "D."

pentru următoarele clase de produse și servicii: a) Clasa 29 - Semințe prăjite

și neprăjite, sărate și nesărate, de floarea-soarelui și dovleac, alune

prăjite, fistic; extracte din fructe, legume, conservate, uscate și fierte,

uleiuri și grăsimi comestibile; b) Clasa 31 - Produse agricole, horticole,

forestiere și cereale, necuprinse în alte clase, semințe, în special, semințe

de floarea-soarelui și dovleac, alune, fistic, arahide; alimente pentru animale

etc.); c) Clasa 35 - Regruparea în avantajul terților a produselor menționate

mai sus (cu excepția transportului lor) permițând consumatorilor să le vadă și

să le cumpere comod; publicitate în domeniu.

La data de 28

ianuarie 2010, în B.O.P.I. nr. 1/2010 a fost publicată cesiunea mărcii verbale

individuale "D." de la titularul SC S.T. SRL la cesionarul (persoană

fizică) L.V.

La data de 23

februarie 2010, reclamanta D.S.D.I. a fost notificată de către V.L.,

solicitându-se retragerea de pe piață a produselor care ar purta ilegal marca

"D.".

Întrucât

înregistrarea mărcii "D." de către pârâtul SC S.T. SRL s-ar fi făcut

cu rea-credință, s-a considerat că se impune anularea înregistrării pentru

acest motiv, în conformitate cu art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

84/1998.

Cu privire la aspecte

relevante pentru speța de față care relevă reaua-credință a solicitantului SC

S.T. SRL și convenției dintre aceasta și cesionarul V.L., reclamantele au

arătat că pârâta SC S.T. SRL, care a solicitat cu rea-credință înregistrarea

mărcii individuale verbale "D.", nu a folosit niciodată în

activitatea sa comercială marca înregistrată "D.", ci a procedat la

înregistrarea mărcii exclusiv în vederea vânzării acesteia. La șase luni după

înregistrarea mărcii individuale verbale "D.", SC S.T. SRL a cesionat

marca persoanei fizice V.L. La data de 17 decembrie 2009, V.L. a înființat

societatea "SC E.D.S. SRL" și folosește marca "D." aplicată

pe produsele pe care le comercializează, respectiv semințe ambalate.

Reclamantele au

arătat că reaua-credință a actualului titular al mărcii individuale

"D." reiese, fără putință de tăgadă, din împrejurarea că V.L.,

actualul titular al mărcii verbale individuale "D.", a înființat, la

data de 17 decembrie 2009, societatea care folosește marca a cărei anulare se

solicită după denumirea reclamantelor. Societatea înregistrată de pârâtul V.L.

poartă denumirea SC E.D.S. SRL, iar denumirea societății reclamante, folosită din

2001, este D.S.D.I. Pe lângă "furtul" semnului, al denumirii

societății, actualul titular al mărcii și-a însușit și ambalajul pe care îl

folosesc reclamantele în vederea distribuirii produselor lor, inclusiv în

România. Astfel, fiind singurii producători ai acestui produs, aceasta este

dovada peremptorie că V.L. cunoștea atât produsul, cât și producătorul.

Fată de cele mai sus,

în opinia reclamantelor, rezultă că înainte de comercializarea de către pârâtă

a produselor purtând semnul "D.", înregistrat de către pârâtă,

același semn era folosit în Bulgaria începând cu anul 1991, iar în România,

începând cu anul 2007; înregistrarea mărcii "D." s-a făcut deci în

frauda drepturilor anterioare ale reclamantei; semnul înregistrat nu este

creația pârâtei; semnele sunt aproximativ identice, așa cum rezultă cu evidență

din compararea ambalajelor care conțin aceleași semne figurative (diferențele

fiind practic nesemnificative), astfel încât consumatorul nu poate face

distincția între cele două ambalaje; scopul înregistrării semnului ca marcă nu

a fost acela ca pârâta să-și deosebească/identifice produsele de cele alte

altor comercianți, iar scopul evident al înregistrării a fost acela de a

beneficia de cota de piață pe care produsul reclamantelor o avea deja în România,

de faptul că produsul era cunoscut și apreciat la momentul formulării cererii

de înregistrare și de eliminare de pe piața românească a adevăratului titular

al mărcii "D.", iar atitudinea pârâtei de după înregistrarea mărcilor

demonstrează din plin acest fapt; cel care a solicitat înregistrarea mărcii și

cesionarul mărcii sunt profesioniști, deci cunoscători a ceea ce se petrece pe

piața produselor din semințe de floarea-soarelui, astfel că și conduita lor

trebuie examinată și evaluată în consecință. Un profesionist în acest domeniu

este, fără îndoială, informat atât în privința produselor, cât și a mărcilor

utilizate, asemănarea dintre semnele folosite de reclamante și marca

înregistrată de către pârâtă neputând fi pusă pe seama unei simple întâmplări.

Reaua-credință a

pârâtului, dar și a cesionarului rezultă, în opinia reclamantelor, și din

preluarea altor elemente figurative folosite, precum și din înființarea de

către cesionar în România a unei societăți ce a preluat aproape în totalitate

numele comercial "D.S." și prescurtarea acestei denumiri, respectiv

literele D.S. și, nu în ultimul rând, trebuie arătat faptul că cesionarul

indică originea produselor sale prin cuvintele "țara de origine

Bulgaria".

Totodată, în

motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au invocat criteriile de

apreciere a relei credințe în cererea de anularea a înregistrării a unei mărci

pentru acest motiv, ce reies din jurisprudența C.J.U.E., cu referire expresă la

hotărârea pronunțată în Cauza Lindt.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998.

La data de 10 mai

2010, pârâtul L.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii reclamantelor, arătând, cu privire la temeiul de drept al acțiunii

invocat, respectiv art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, că acesta

prevede posibilitatea unei persoane interesate să formuleze acțiune pentru

anularea unei mărci înregistrate în situația în care marca a fost înregistrată

cu "rea-credință", rea-credință care trebuie să existe la data

înregistrării cererii, condiție care în speță nu se verifică.

Cererea de

înregistrare marcă a fost depusă la O.S.I.M. de SC S.T. S.R.L. la data de 2

aprilie 2009, moment în care pârâtul nu a avut cunoștință despre intenția SC

S.T. SRL de a-și înregistra marca D., nefiind nici angajat, nici asociat și

nici colaborator al acestei societăți. Argumentele pe care își bazează

reclamantele acțiunea privesc activitatea pârâtului de comercializare a

produselor purtând marca D. la o data ulterioară înregistrării mărcii de către

SC S.T. SRL. Rezultă că, la data înregistrării mărcii, solicitantul acesteia,

SC S.T. SRL, nu avea niciun motiv care să îi împiedice să depună cererea de

înregistrare a mărcii D., aceasta nefiind înregistrată de reclamante nici în

România și nici în alte țări. În consecință, acțiunea reclamantelor bazată pe

art. 48 alin. (1) lit. c) este neîntemeiată, neputându-se reține reaua-credință

la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii (2 aprilie 2009) în ceea ce

o privește pe SC S.T. SRL.

Cu privire la

activitatea comercială a pârâtului și drepturile de proprietate industrială

deținute, s-a arătat că pârâtul este/a fost asociat în mai multe societăți

comerciale: SC G.C. SRL, SC V.D. SRL, SC E.D.S. SRL, E.G.S.D. SRL, prin intermediul

cărora a activat încă din anul 1991 și până în prezent ca producător de semințe

comestibile și produse derivate din acestea sub diferite denumiri precum R.,

V., G., L. și D.

Astfel, în anul 1997,

societatea deținută de pârâtul L.V., SC G.C. SRL, care producea și comercializa

semințe încă din 1991, s-a extins prin achiziționarea unui spațiu de producție

nou în București, str. L. În ceea ce privește denumirea D., pârâtul a folosit-o

ca "brand" pentru comercializarea semințelor încă din anul 2006, așa

cum reiese din facturile depuse la dosar. În anul 2008, fabrica pe care a

deschis-o în str. L. a luat foc, pârâtul având nevoie de o perioada mai

îndelungată pentru refacerea acesteia. În anul 2009, când a reluat producerea

semințelor, a dorit să înregistreze anumite denumiri sub care deja începuse

anterior comercializarea semințelor, printre care și D. Verificând

disponibilitatea denumirii la O.S.I.M., a constatat că marca D. era deja

înregistrată de către pârâta SC S.T. SRL, cu care ulterior a angajat discuții

privind cesiunea mărcii. Pârâtul a mai susținut că, în toată această perioadă,

a prestat o activitate susținută de perfecționare continuă a calității

produselor, pe de o parte, iar pe de altă parte, a încercat să imprime o

recunoaștere a mărcilor și desenelor industriale deținute.

Pârâtul a enumerat

drepturile de proprietate industrială pe care le deține în prezent, cu

incidență în speța de față: marca D. - înregistrată la O.S.I.M. la 2 aprilie

2009 în clasele 29, 31, 35; marca D.P.N. - depusă la O.S.I.M. în clasele 29,

31, 35; desen industrial P. - înregistrat la O.S.I.M. la 28 ianuarie 2010;

marca D. - depusă pentru înregistrare ca marcă internațională în sistemul

Aranjamentului de la Madrid.

Cu privire la

activitatea comercială a reclamantelor și drepturile de proprietate industrială

deținute de acestea, s-a arătat că prezența pe piața din România a semințelor

produse în Bulgaria de către reclamanta D.S.D.I. și distribuite de pârâta SC

A.S.I. S.R.L. s-a înregistrat începând cu anul 2007, deci ulterior datei când

pârâtul a comercializat semințe în România sub această denumire (2006).

Pârâtele au, în

opinia pârâtului L.V., dreptul să folosească denumirea D., deoarece acest

cuvânt ar face parte din denumirea comercială a producătorului D.S.D.I.

Diferența dintre cele două denumiri este notabilă, D.S.D.I. fiind un nume

complex constituit din patru cuvinte, care, mai ales, prin includerea numelui

și prenumelui proprietarului societății a dobândit personalitate și

distinctivitate proprie.

S-a încercat înregistrarea

denumirii D. ca marcă comunitară, însă, împotriva înregistrării acestei mărci

pârâtul a formulat opoziție, care a fost declarată admisibilă de O.S.I.M. și

care urmează procedura în continuare.

Pârâtul a mai arătat

că deține un drept legitim pentru ambalajele pe care le folosește, prin

înregistrarea la O.S.I.M. a desenului industrial P. la 28 ianuarie 2010.

În drept, pârâtul a

invocat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 84/1998 și art. 115 C. proc. civ.

înregistrată la data de 8 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția

a V-a civilă, sub nr. 17401/3/2010, reclamantul L.V. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC A.S.I. SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună în sarcina pârâtei interzicerea comercializării produselor constând

în semințe de floarea-soarelui care poartă pe ambalaj marca "D."

și/sau produse care poartă pe ambalaj desenul industrial constând într-un

papagal, în varianta înregistrată de reclamantul L.V. la O.S.I.M. la 28

ianuarie 2010 ("D.I.P."), sub sancțiunea plății de daune cominatorii

de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei

obligații; să fie obligată pârâta să ceară tuturor distribuitorilor săi și

vânzătorilor cu amănuntul să sisteze și să retragă de pe piața produsele

purtând marca D. și/sau D.I.P.; obligarea pârâtei să retragă pe cheltuiala sa

produsele purtând marca D. sau D.I.P. aflate în prezent pe piață, sub

sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de

întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligații; să fie obligată pârâta să

publice pe cheltuiala proprie, într-un ziar de mare tiraj, sentința ce se va

pronunța și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; în cuprinsul

cererii de chemare în judecată, reclamantul L.V. a arătat motivele de fapt și

de drept ale acțiunii în contrafacerea mărcii sale și a desenului industrial

înregistrat în favoarea sa.

La data de 6 mai

2010, pârâta-reclamantă SC A.S.I. SRL a formulat, în temeiul dispozițiilor art.

115 și urm. și art. 119 și urm. C. proc. civ., întâmpinare și cerere

reconvențională.

Prin întâmpinare,

pârâta-reclamantă a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca

neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Pe calea cererii

reconvenționale, pârâta-reclamantă SC A.S.I. SRL a solicitat anularea

înregistrării mărcii individuale verbale - "D." (solicitând citarea

în cauză și a O.S.I.M., iar în calitate de pârâtă și a SC S.T. SRL, ca titular

inițial al mărcii a cărei anulare se cere), invocând, în esență, aceleași motive

ca cele susținute prin acțiunea anterioară promovată împreună cu reclamanta

D.S.D.I., înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

sub nr. 12934/3/2010, temeiul cererii de anulare a mărcii fiind identic - art.

48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998; publicarea hotărârii de anulare a

înregistrării mărcii în B.O.P.I. și efectuarea mențiunii de anulare în R.N.M.

De asemenea, prin

aceeași cerere reconvențională, pârâta reclamantă SC A.S.I. SRL a solicitat și

anularea înregistrării desenului industrial (constând în reprezentarea unui

papagal) înregistrat la 28 ianuarie 2010 de O.S.I.M. în favoarea

reclamantului-pârât L.V. (sub denumirea "Etichetă"), pentru lipsa

noutății și a caracterului individual al desenului pentru, în baza art. 22

alin. (3) lit. a) și c) din Legea nr. 129/1992, pentru încălcarea dispozițiilor

art. 6 alin. (1) - (4) din același act normativ, dar și pentru aceea că

încorporează în conținutul său un alt drept de proprietate industrială

protejat; să se dispună obligarea pârâtului să solicite tuturor

distribuitorilor și vânzătorilor cu amănuntul să sisteze și să retragă de pe

piață produsele purtând marca D. și/sau desenul P.; să fie obligat să retragă

de pe piață, pe cheltuiala sa, produsele purtând marca D. și/sau desenul P. sub

sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de

întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligații și să se dispună obligarea

aceluiași pârât să publice pe cheltuiala proprie, într-un ziar de mare tiraj,

sentința ce se va pronunța.

În susținerea cererii

de anulare a înregistrării desenului industrial, pârâta-reclamantă a arătat,

între altele, că desenul înregistrat în favoarea reclamantului-pârât L.V. a

fost făcut public înainte de înregistrare, ceea ce reprezintă o împrejurare

distructivă de noutate; acest desen a fost făcut public de furnizorul

pârâtei-reclamante (D.S.S.D.I.) la data de 3 iulie 2009, când acesta a formulat

la O.S.I.M. o cerere de înregistrare ca marcă a părții frontale a ambalajului

în care distribuia produsul (semințe) D.

Nici cerința

caracterului individual al desenului nu este îndeplinită [față de prevederile

art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992], întrucât acesta este identic cu cel

utilizat de pârâta-reclamantă în activitatea sa comercială și, mai mult decât

atât, face parte din marca combinată depusă spre înregistrare la O.S.I.M. de

către furnizorul său, societatea din Bulgaria.

Comparând desenul

înregistrat cu cel deja făcut public, rezultă că ambele sunt folosite pentru

același produse, respectiv semințe; că ambele cuprind forma geometrică o elipsă

și un papagal viu colorat; ambele au drept culoare de fundal culoarea albastră,

mai mult sau mai puțin intensă. Or, toate aceste aspecte estetice sunt, pentru

utilizatorul informat, cel în funcție de care se face aprecierea întrunirii

condițiilor de înregistrare, neesențiale/nesemnificative, utilizatorul informat

fiind unul care cunoaște ambalajele existente pe piață, natura produsului pe

care desenul se aplică, sectorul industrial de care aparține produsul, gradul

de libertate a creatorului modelului etc. Prin urmare, impresia pe care desenul

industrial o lasă asupra consumatorului informat este una identică.

Pârâta-reclamantă a

mai învederat totodată că producătorul semințelor D., al cărui distribuitor

este, este titularul unei mărci comunitare combinate figurative înregistrate la

O.S.I.M. ce conține papagalul inclus de reclamant în desenul înregistrat; or,

potrivit art. 22 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 129/1992 înregistrarea unui

desen va fi anulată dacă încorporează un drept de proprietate industrială

protejat.

Prin încheierea de

ședință din data de 6 mai 2010, tribunalul a dispus introducerea în cauză, în

calitate de pârâți, a SC S.T. SRL și a O.S.I.M., în considerarea celor

solicitate prin cererea reconvențională.

Totodată, la termenul

din 9 septembrie 2010 s-a dispus amânarea cauzei la data de 12 octombrie 2010

la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, pentru a se discuta conexarea

acestui dosar cu cel înregistrat sub nr. 12934/3/2010; în aceeași ședință,

reclamantul-pârât a învederat existența și pe rolul secției a III-a civile a

Tribunalului București a Dosarului înregistrat sub nr. 17408/3/2010, cu termen

la 29 septembrie 2010.

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr.

17408/3/2010, la data de 8 aprilie 2010, reclamantul L.V. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta D.S.D.I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună în sarcina pârâtei interzicerea comercializării produselor - semințe de

floarea-soarelui care poartă pe ambalaj marca "D." și/sau a

produselor care poartă pe ambalaj desenul industrial constând într-un papagal

în varianta înregistrată de reclamantul L.V. la O.S.I.M. sub nr. 018961 din 28

ianuarie 2010 ("D.I.P."), sub sancțiunea plății de daune cominatorii

de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei

obligații; să fie obligată pârâta să ceară tuturor distribuitorilor săi și

vânzătorilor cu amănuntul să sisteze și să retragă de pe piața produsele

purtând marca D. și/sau D.I.P.; obligarea pârâtei să retragă pe cheltuiala sa

produsele purtând marca D. sau D.I.P. aflate în prezent pe piață sub sancțiunea

plății de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în

cazul neîndeplinirii acestei obligații; să fie obligată pârâta să publice pe

cheltuiala proprie, într-un ziar de mare tiraj, sentința ce se va pronunța și

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivarea cererii

reclamantului este identică celei din acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 17401/3/2010, acțiunea

formulată împotriva pârâtei SC A.I. SRL.

Prin încheierea de

ședință din data de 29 septembrie 2010, tribunalul a dispus înaintarea

dosarului la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în vederea discutării

conexării cu Dosarul nr. 12934/3/2010.

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr.

39385/3/2010, la data de 18 august 2010, reclamantul L.V. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții SC A.S.I. SRL și O.S.I.M., în temeiul art. 42 din

Legea nr. 129/1992, republicată, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea înregistrării desenului industrial cu denumirea "Grafică

ambalaj" depozit reglementar din 10 februarie 2010, depus spre

înregistrare de pârâta SC A.S.I. SRL și admis la înregistrare prin Hotărârea

nr. 21616 emisă de O.S.I.M. - Comisia de Examinare Desene și Modele din 20

iulie 2010; în consecință, să se dispună radierea acestui desen industrial în

registrul O.S.I.M., motivat de faptul că prin înregistrare au fost încălcate

dispozițiile art. 6, art. 22 alin. (6), art. 22 alin. (3) lit. f) din Legea nr.

129/1992 republicată și art. 26 lit. h) din Regulamentul de aplicare a Legii cu

privire la condițiile examinării în fond a cererii și a admiterii la

înregistrate.

Prin încheierea de

ședință din data de 22 martie 2011, tribunalul a dispus înaintarea dosarului la

Tribunalul București, secția a IV-a civilă (Completul P.I. 1) pentru termenul din

data de 10 mai 2011, în vederea discutării excepției de conexitate în legătură

cu Dosarul nr. 12934/3/2010.

La data de 27 august

2010, în Dosarul nr. 12934/3/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, pârâta SC S.T. SRL, la rândul său, a formulat întâmpinare

la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele acestui dosar.

În esență, a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că până la citarea sa

în această cauză și comunicarea acțiunii nu avea cunoștință de faptul că marca

verbală D. este numele comercial al firmei E.D.S.D.I. din Bulgaria

S-a arătat că o marcă

verbală este diferită de denumirea comercială a unei firme, mărcile fiind

supuse înregistrării la O.S.I.M., pe când denumirea firmei se rezervă și

înregistrează la O.R.C. de pe lângă tribunalul unde se află sediul social al

societății.

Pârâta a învederat că

a făcut demersurile legale pentru înregistrarea mărcii a cărei anulare se cere,

neavând cunoștință de înregistrările efectuate în afara României, iar

autoritățile române competente nu au găsit și nu i-au comunicat niciun

impediment legal ori vreo anterioritate valabilă pe teritoriul României de

natură a o împiedica să înregistreze marca verbală D.; de asemenea, nu a fost

formulată nicio opoziție la înregistrarea acestei mărci, în termenul legal de

la publicarea cererii de înregistrare a mărcii în B.O.P.I. depusă la 2 aprilie

2009 pentru clasele 29, 31 și 35.

De asemenea, s-a

susținut că nu i se poate imputa reaua-credință (care nu este dovedită de

reclamante, ci doar afirmată în mod tendențios), câtă vreme societatea bulgară

a stat în pasivitate, prevalându-se de necunoașterea legii, deși susține că

singurul reprezentant legal al său în România, este SC A.S. SRL (din 2007), iar

din 2009 - SC A.S.I. SRL din Constanța.

Pârâta a mai arătat

că la dosar există un contract de distribuire (fără număr și fără dată), care

nu este un contract de distribuire exclusivă notificat Consiliului Concurenței,

pentru anumite produse, pentru o anumită marcă și pe care ar fi putut să-l

cunoască legal, oficial, transparent sau în orice alt mod; nu a fost niciodată

încunoștințată despre nimic în legătură cu această firmă ori despre

distribuirea exclusivă a produselor firmei bulgare.

Ulterior

înregistrării mărcii verbale D., în luna decembrie 2009, pârâta SC S.T. SRL a

fost contactată de către L.V., care s-a arătat interesat de această marcă

verbală, astfel că, ulterior, s-a încheiat contractul de cesiune de marcă din 8

decembrie 2009, fără a avea cunoștință că această marcă ar fi înregistrată în

străinătate sau că ar fi protejată în România.

Pârâtul L.V., având

calitatea de cesionar, a convins-o să îi cedeze marca, având în vedere faptul

că acesta era asociat în mai multe societăți comerciale prin intermediul cărora

desfășoară activități comerciale, încă din anul 1991 și până în prezent, ca

producător de semințe comestibile și produse derivate din acestea, sub diferite

denumiri și, totodată, i-a adus la cunoștință că în legătură cu această

denumire are și un site înregistrat și funcțional: www.xxx.ro.

Prin urmare, acțiunea

reclamantelor bazată pe art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 este

neîntemeiată, în cauză neputându-se reține reaua sa credință la data depunerii

cererii de înregistrare a mărcii - 2 aprilie 2009.

Referitor la

activitatea comercială a reclamantelor și drepturile de proprietate industrială

deținute de acestea, s-a arătat că (așa cum reiese din cererea de chemare în

judecată), prezența pe piața din România a semințelor produse în Bulgaria de

reclamanta D.S.D.I. și distribuite de SC A.S.I. SRL a avut loc începând cu anul

2007, ulterior datei când pârâtul L.V. a comercializat semințe în România sub

această denumire (2006).

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, în ședința publică din 9 noiembrie 2010, a admis excepția

de conexitate și a dispus conexarea Dosarelor nr. 17408/3/2010 al Tribunalului

București, secția a III-a civilă și nr. 17401/3/2010 al Tribunalului București,

secția a V-a civilă, la dosarul de față (nr. 12934/3/2010).

De asemenea, la

termenul din 17 mai 2011, tribunalul a admis excepția de conexitate și în

legătură cu Dosarul nr. 39385/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, astfel încât și acest dosar a fost conexat la cel de

față.

Prin Sentința civilă nr.

1248 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. 12934/3/2010, s-au admis:

- acțiunea principală

formulată de reclamantele-pârâte D.S.D.I. și SC A.S.I. SRL, în contradictoriu

cu pârâții SC S.T. SRL, L.V. și O.S.I.M.;

- cererea

reconvențională din acțiunile conexe, formulată de pârâta-reclamantă SC A.S.I.

SRL

S-a dispus:

- anularea mărcii D.,

publicarea hotărârii de anulare în B.O.P.I., efectuarea mențiunii de anulare în

R.N.M.,

- anularea

înregistrării desenului industrial, publicarea hotărârii de anulare în

B.O.P.I., efectuarea mențiunii de anulare în R.D.M.

S-au respins ca

neîntemeiate:

- acțiunile

principale conexe, introduse de pârâtul-reclamant L.V., care fac obiectul

Dosarelor nr. 17401/3/2010 și 17408/3/2010.

- acțiunea principală

conexă, introdusă de pârâtul-reclamant L.V., care face obiectul Dosarului nr.

39385/3/2010.

Pentru a decide

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 2

aprilie 2009, pârâta SC S.T. SRL a înregistrat marca verbală D. pentru

produsele și serviciile din clasele 29, 31 și 35. Această marcă a făcut

obiectul contractului de cesiune din 8 decembrie 2009, cesionar fiind

pârâtul-reclamant L.V.

Reclamanta-pârâtă

E.D.S.D.I., inițial denumită, până în anul 2001, D.S., desfășoară activități de

comerț cu semințe de floarea-soarelui, prăjite și împachetate, începând din

anul 1991, conform obiectului de activitate al acestei societăți comerciale, în

Bulgaria. Începând din anul 2002, aceste produse sunt comercializate și în

România, sub denumirea D., într-un ambalaj conținând termenul menționat, precum

și alte semne distinctive, un ambalaj având fondul albastru, cuvântul D. scris

cu roșu, o elipsă înclinată, în a cărei parte dreaptă este inserat un desen

reprezentând un papagal stilizat, așezat pe o creangă verde, pe coada acestuia

fiind inscripționate literele D.S. (inițialele denumirii societății D.S.), iar

pe verso, într-un dreptunghi de culoare galbenă, același papagal și elemente

figurative, la o dimensiune de ½ din figura aflată pe partea din față a

ambalajului.

Reclamanta SC A.S.I.

SRL este distribuitor în România al produsului D. - semințe de floarea-soarelui

prăjite și ambalate, conform contractului încheiat la data de 1 februarie 2009

cu reclamanta-pârâtă D.S.D.I. Anterior, începând de la data de 3 martie 2007,

distribuția aceluiași produs a făcut obiectul unui contract de distribuție

similar, încheiat cu SC A.S. SRL, cele două societăți comerciale distribuitoare

având aceiași asociați.

Pârâta SC S.T. SRL a

fost înființată la data de 22 decembrie 1994 și are ca obiect de activitate

principal comerțul cu ridicata al produselor lactate, ouă, uleiuri și grăsimi

comestibile, printre cele secundare regăsindu-se și comerțul cu ridicata a

cerealelor, semințelor etc. Conform propriilor susțineri, pârâtul-reclamant

L.V. a înființat mai multe societăți comerciale, prin intermediul cărora a

activat încă din anul 1991 ca producător de semințe comestibile și produse

derivate din acestea.

Din această

perspectivă, prima instanță a apreciat că decurge concluzia că atât

reclamantele D.S.D.I. și SC A.S.I. SRL, cât și pârâții SC S.T. SRL și L.V. au

acționat și acționează pe aceeași piață, fiind competitori pe piața semințelor

comestibile. În calitate de profesioniști, s-a apreciat că aceștia sunt

cunoscători ai pieței relevante și sunt informați atât în privința produselor,

cât și a mărcilor utilizate. Or, produsul comercializat de către

reclamanta-pârâtă este vândut pe piața românească începând cu anul 2007, în

timp ce marca a cărei anulare se cere a fost fiind înregistrată după doi ani de

la acest moment (2009).

Tribunalul a reținut

ca fiind semnificativ faptul că semnul D. nu poate fi considerat o creație a

pârâtei SC S.T. SRL, în condițiile în care acest element verbal face parte din

denumirea comercială a reclamantei-pârâte D.S.D.I. și este folosit în

activitatea comercială a acestei societăți, începând din anul 1991.

Cum denumirea D. este

una fantezistă, neuzuală, distinctivă pentru produsele cărora li se aplică,

asemănarea dintre semnele folosite de reclamante și marca înregistrată de către

pârâta SC S.T. SRL și cesionată pârâtului-reclamant L.V., nu poate fi

considerată întâmplătoare. În aceste condiții, s-a apreciat că semnul

distinctiv a fost însușit de către pârâți cu scopul de a se profita de renumele

acestui semn și de succesul de care s-au bucurat produsele vândute sub acest

semn în România.

Totodată, tribunalul

a reținut că nu se poate stabili nicio legătură logică și coerentă între pârâta

SC S.T. SRL (care a înregistrat marca) și termenul ales pentru a fi înregistrat

ca marcă, această acțiune neputând fi considerată decât un act deliberat de

uzurpare a unui semn folosit de către un alt competitor, respectiv

reclamanta-pârâtă D.S.D.I., astfel încât s-a apreciat că marca a fost

înregistrată cu rea-credință.

Către aceeași

concluzie conduc și identitatea semnelor grafice ale celor două mărci,

identitatea produselor pe care aceste semne se aplică și faptul că semnul

înregistrat ca marcă a fost folosit anterior, pe aceeași piață, o perioadă

semnificativă de timp, de către o societate comercială concurentă, astfel încât

prima instanță a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile pentru anularea

înregistrării mărcii pentru rea-credință, pe temeiul art. 48 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 84/1998.

Convenția frauduloasă

dintre pârâta SC S.T. SRL și pârâtul-reclamant L.V., rezultă atât din

împrejurarea că pârâta nu a folosit niciodată în activitatea sa comercială

marca înregistrată D., precum și din faptul că la data de 29 septembrie 2009,

pârâtul-reclamant a înregistrat numele de domeniu xxx.ro, ceea ce demonstrează

interesul acestuia pentru denumirea în discuție și derularea unei acțiuni

concertate în scopul însușirii frauduloase a acestui semn. Astfel, la data de 8

decembrie 2009 s-a încheiat contractul de cesiune dintre pârâta SC S.T. SRL și

pârâtul-reclamant L.V., care, în aceeași perioadă a înființat societatea SC

E.D.S. SRL, folosind marca D. aplicată pe produsele pe care le comercializează,

respectiv semințe ambalate. În același an, pârâtul-reclamant a înființat și SC

E.G.S.D. SRL, însușindu-și și ambalajul folosit de reclamanta-pârâtă în vederea

distribuiri produsului în cauză, ambalaj care reproduce marca comunitară

"P. cu D.S. pe coadă".

În consecință,

cererea principală a fost admisă, dispunându-se anularea mărcii D. înregistrate

în favoarea pârâtei SC S.T. SRL și ulterior cesionată către pârâtul-reclamant

L.V., publicarea hotărârii de anulare în B.O.P.I. și efectuarea mențiunii de

anulare în R.N.M.

Tribunalul a

constatat că admiterea cererii de anulare a mărcii determină respingerea

cererii de chemare în judecată având ca obiect acțiunea în contrafacerea mărcii

formulată de către pârâtul-reclamant L.V., în Dosarul nr. 17408/3/2010, precum

și în Dosarul nr. 17401/3/2010.

Cererea de anulare a

desenului "Etichetă papagal" înregistrată de către pârâtul-reclamant

L.V., conform certificatului din 28 ianuarie 2010 (dată a depozitului - 13

octombrie 2009), a fost admisă de tribunal în aplicarea prevederilor art. 6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 129/1992 și a faptului că acest desen a fost

făcut public de către reclamanta-pârâtă D.S.D.I. la data de 3 iulie 2009, prin

formularea la O.S.I.M. a cererii de înregistrare ca marcă a părții frontale a

ambalajului în care se distribuie produsul D. Sub acest aspect, au fost

apreciate ca pertinente susținerile reclamantei-pârâte în sensul că folosirea

acestui ambalaj încă din anul 2001, are caracter distructiv de noutate în

privința desenului înregistrat de pârâtul-reclamant L.V., întrucât noutatea privește

aspectul unui produs, respectiv elementele estetice ale acestuia, ca imagine de

ansamblu. Noutatea presupune ca aceste elemente estetice să nu fi fost

cunoscute de către consumatorul mediu avizat, până la constituirea depozitului

reglementar.

Desenul în cauză

fiind similar celui anterior făcut public, prin formularea cererii de

înregistrare a mărcii comunitare și prin utilizare în comerț, diferențierea

realizându-se prin detalii nesemnificative, concluzia care se impune este aceea

că nu poate fi considerat nou, neputându-se bucura de protecția legală.

Având în vedere

dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 129/1992, prima instanță a apreciat

că desenul nu întrunește nici condiția caracterului individual, din compararea

desenului înregistrat cu cel deja făcut public, rezultând că ambele cuprind

forma geometrică a unei elipse, ambele cuprind un papagal viu colorat, așezat

pe o creangă, cele două imagini fiind asemănătoare până la similaritate, iar

fundalul este de culoare albastră. Ca urmare, impresia pe care desenul

înregistrat o lasă asupra consumatorului nu este distinctă de aceea produsă

prin desenul făcut public, inclus în marca comunitară a cărei înregistrare a

fost solicitată de reclamanta-pârâtă D.S.D.I.

În aceste

circumstanțe, a fost admisă cererea de anulare a desenului "papagal"

înregistrat dispunându-se publicarea hotărârii de anulare în B.O.P.I. și

efectuarea mențiunilor de anulare în R.D.M.

Pe cale de

consecință, a fost considerată ca neîntemeiată cererea de anulare a desenului

industrial "grafică ambalaj" (obiect al Dosarului conex nr.

39385/3/2010), înregistrat pe pârâta SC A.S.I. SRL, depozit reglementar, desen

care a fost făcut public pe site-ul O.S.I.M., cu element figurativ al mărcii

comunitare a cărei înregistrare s-a solicitat la data de 3 iulie 2009 și care a

fost folosit de pârâta-reclamantă începând din anul 2007, inclusiv în România.

În termen legal,

împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtul-reclamant L.V. și pârâta SC

S.T. SRL, criticându-se soluția pentru nelegalitate și netemeinicie prin motive

de apel identice, al căror conținut este redat fidel în cuprinsul deciziei

recurate.

În apel, ambele părți

au administrat proba cu înscrisuri, unele dintre acestea depuse la dosar urmare

a dispoziției exprese a instanței de apel de la termenul din 25 septembrie

2012.

Prin Decizia civilă

nr. 164A din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, apelurile formulate de pârâte au fost respinse ca nefondate.

Pentru a pronunța

această decizie, în analiza criticilor susținute prin motivele de apel,

instanța de apel a reținut și apreciat următoarele:

Prealabil, s-a arătat

că, în aplicarea principiului disponibilității, similaritatea constatată în

privința motivelor susținute prin celor două apeluri, va avea efect doar în

plan procesual, prin analiza simultană a criticilor comune, fără a se extinde

acest efect și cu privire la fondul dreptului, astfel cum au pretins intimatele-reclamante,

referindu-se la confirmarea în acest fel, a convenției pârâților la

înregistrarea cu rea-credință a mărcii ce se solicită a fi anulată; instanța de

apel a apreciat că acesta este un aspect de fond, ce se analizează separat de

conduita procesuală.

De asemenea, s-a

reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 84/1998 privind

mărcile și indicațiile geografice, în forma în vigoare la data de 2 aprilie

2009 (data depunerii cererii de înregistrare a mărcii a cărei anulare se

solicită), formă a legii ce a fost avută în vedere pentru cercetarea motivelor

de apel.

Astfel, curtea de

apel a reținut că pentru solicitarea anulării înregistrării mărcii individuale

verbale "D.", în baza art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998

de către pârâta SC S.T. SRL, reclamantele opun existența anterioară a numelui

comercial E.D.S.D.I. (anterior D.S.), precum și existența în piața de desfacere

specifică din România, a produsului "D." - semințe de

floarea-soarelui prăjite și ambalate, ca efect al activității comerciale a

distribuitorului SC A.S.I. SRL derivând din contractele de distribuire

încheiate la 3 martie 2007 și 1 februarie 2009.

Tot reclamantele opun

desenului industrial înregistrat în favoarea pârâtului L.V. și marca comunitară

figurativă - "papagal viu colorat, având inscripționate pe coadă cu

literele latine - D și S", înregistrată în 8 martie 2010 de producătorul

produsului ce poartă semnul "D.", marcă comunitară având protecția cu

începere din 2 martie 2009 (data constituirii depozitului reglementar); pe de

altă parte, reclamantele au invocat și titulatura unei alte cereri de

înregistrare din 3 iulie 2009 a unei mărci comunitare individuale figurative,

constând în partea frontală a ambalajului în care sunt prezentate produsele

"D.".

La rândul său,

pârâtul-reclamant a susținut, în legătură cu o altă procedură comunitară,

declararea admisibilității de către O.S.I.M., a cererii sale de opoziție, la

înregistrarea mărcii comunitare cu denumirea D.

Curtea de apel a

apreciat că, din punct de vedere procedural dar și cronologic, se impune cu

prioritate analiza criticilor privind cererea de anulare a înregistrării mărcii

verbale D. de către SC S.T. SRL, deoarece este necesar a se lămuri atitudinea

subiectivă a solicitantei de la momentul înregistrării mărcii în discuție,

soluție necesară și pentru clarificarea raporturilor juridice de dată

ulterioară, ce fac obiectul celorlalte cereri deduse judecății.

Astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că în mod greșit susțin apelantele într-o primă

critică, reținerea de către tribunal a renumelui (și notorietății în România) a

denumirii comerciale a societății bulgare. S-a constatat că judecătorul

fondului nu a utilizat această terminologie, care implică o largă cunoaștere de

către consumatori, ci a invocat în raționamentul său, premisa cunoașterii de

către competitorii din aceeași piață, a produselor și mărcilor utilizate, ceea

ce este diferit și acceptabil ca prezumție.

Pe de altă parte, s-a

criticat în reținerea convenției frauduloase a pârâților, utilizarea de către

prima instanță, fără coroborarea cu alt probatoriu, a acestei prezumții simple,

de cunoaștere de către pârâți a denumirilor utilizate de către concurenți pe

aceeași piață. Instanța de apel a constatat că un element suplimentar al

raționamentului, îl reprezintă faptul că pârâtul L.V. a înregistrat la data de

17 decembrie 2009 (înaintea cesiunii mărcii), SC E.D.S. SRL, a cărei titulatură

nu poate fi întâmplător atât de asemănătoare cu denumirea reclamantei (în

verificarea suprapunerii, interesând asemănările și nu deosebirile); prin

urmare, s-a apreciat că în mod corect s-a concluzionat asupra cunoașterii de

către pârâți atât a produsului, cât și a producătorului.

În aceste

circumstanțe, s-a constatat că devin lipsite de relevanță atât susținerile

legate de originea (ne)fantezistă a denumirii în discuție, cât și măsura în

care societatea bulgară a utilizat numele comercial pe teritoriul României.

Totodată, curtea de

apel a reținut că prima instanță nu a menționat în favoarea reclamantei

E.D.S.D.I. protecția numelui comercial derivând din dispozițiile Convenției de

la Paris din 1883 pentru protecția proprietății industriale, revizuită,

ratificată de România prin Decretul nr. 1167/1968, deși acest aspect a fost

invocat de ambele reclamante.

Art. 8 din Convenția

de la Paris prevede că: "Numele comercial va fi protejat în toate țările

uniunii, fără obligația de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul

dacă el face sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerț."

Instanța de apel a

constatat că, în cronologia situației de fapt, trebuie luat în considerare

faptul necontestat al înregistrării și funcționării încă din 1991 a

producătorului bulgar E.D.S.D.I. (anterior D.S.), care acționează pe piața

internațională a produselor alimentare incluzând semințe de floarea-soarelui.

Prin urmare, s-a

reținut a fi necontestată în cauză aproprierea anterioară înregistrării mărcii

D. în România de către reclamantă, prin utilizarea publică, a acestei denumiri

ca nume comercial, chiar și pe un alt teritoriu, dar în aceeași piață

comercială, ceea ce reprezintă premisa situației de fapt.

În acest context al

conflictului recunoscut chiar de apelante, între marca D. și numele comercial

al intimatei societate bulgară, s-a reținut că și dacă protecția unui nume comercial

nu este acordată distinct pentru fiecare element component al acestuia, ci

pentru întreaga denumire, verificarea uzurpării nu se restrânge la

identificarea procentului suprapunerii semnelor, ci se extinde și la evaluarea

identității/similarității produselor/serviciilor vizate de acesta (în speță,

nefiind contestată identitatea produselor la care se aplică semnele în

conflict).

Pe de altă parte,

curtea de apel a mai constatat că doar prin motivele de apel ale pârâților s-a

susținut transliterarea greșită din limba slavă în caractere latine, a

denumirii reclamantei, susținere care a fost calificată drept o apărare nouă

față de cele invocate în fața primei instanțe și, ca atare, aflată sub

interdicția expresă a art. 292 alin. (1) C. proc. civ.

Cu toate acestea,

analizând modalitatea de folosire a denumirii D., instanța de apel a reținut ca

fiind constantă forma în care reclamantele au transliterat această denumire (a

societății comerciale sau a produsului pe care s-a aplicat semnul în conflict),

încă de la nivelul înscrisurilor datate din anul 2007; chiar acceptând

posibilitatea unei alte transliterări (D.), instanța a apreciat că

raționamentul apelantelor nu este unul complet, câtă vreme nu include și

referirea la fonetica denumirii; ca atare, această critică a fost înlăturată ca

nefondată.

S-a apreciat ca fiind

lipsită de relevanță pentru speță împrejurarea înființării de către

administratorul societății comerciale bulgare a unor alte societăți cu nume

apropiate ori capacitatea economică prin comparație a acestora, întrucât ceea

ce se verifică în cauză, este buna/reaua-credință a pârâtei solicitante a

înregistrării, iar nu activitatea comercială a concurenților din piață; de

asemenea, s-a reținut că probele depuse în apel, sub aspectul dezvoltării

actuale a afacerilor părților sau al promovării produselor lor, atitudinea

clientelei etc., excedează obiectului verificărilor instanței, care este ținută

să clarifice atitudinea solicitantei de la momentul înregistrării mărcii.

Pentru aceleași

motive, a fost înlăturată ca nefondată și susținerea privind lipsa analizei

înscrisurilor depuse de către pârâtul L.V., în dovedirea utilizării denumirii

"D." chiar înainte de înregistrarea mărcii de către SC S.T. SRL, prin

urmare, și relevanța celor depuse în completare în apel, întrucât ceea ce se

analizează nu este legitimitatea cesiunii, ci a înregistrării de marcă.

Dimpotrivă, o atare

constatare a folosinței anterioare de către cesionarul mărcii, dacă s-ar

accepta a fi dovedită, nu ar fi favorabilă pârâtului, în contextul mai larg ce

se analizează pentru lămurirea intențiilor solicitantei înregistrării mărcii,

deoarece ar întări raționamentul convenției premeditate a celor doi pârâți. În

caz contrar, a mai apreciat curtea de apel, pârâtul L.V. ar fi trebuit să

limiteze apărările sale în speță, cu începere de la momentul cesiunii.

Prin urmare, instanța

de apel s-a limitat a cenzura analiza susținerilor și probatoriilor

administrate cu privire la acest capăt de cerere principal și, deci, la cele

care privesc condițiile înregistrării de către pârâta solicitantă SC S.T. SRL a

mărcii verbale "D.", la 2 aprilie 2009, sub aspectul

bunei/relei-credințe a pârâtei, în aplicarea dispozițiilor art. 48 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Pornind de la remisa

că legea română a mărcilor nu conține o definiție a relei-credințe și nici

criterii obiective de determinare a acesteia, instanța de apel a apreciat că

reaua-credință trebuie analizată prin raportare la datele concrete ale speței

(astfel cum a procedat judecătorul fondului), în contextul obligației legale a

comercianților de a-și desfășura activitatea cu bună-credință și potrivit

uzanțelor cinstite, în limitele unei concurențe loiale.

Or, această analiză a

evidențiat corect ceea ce interesează în cauză, anume intenția sub care pârâta

SC S.T. SRL, titulară până la cesiunea din 2010 a mărcii a cărei anulare se

solicită, a efectuat înregistrarea acesteia în nume propriu, în perioada

utilizării de către reclamantă a denumirii incluse în marcă.

S-a considerat că în

analiza bunei/relei-credințe a titularului unei mărci, are relevanță doar

conduita acestuia la momentul solicitării înregistrării, iar nu atitudinea

terțului ce vizează anularea, astfel cum s-a invocat de către apelante, cu

exemplificarea unei hotărâri din practica judiciară.

De asemenea, s-a

înlăturat ca fiind lipsită de relevanță pentru soluționarea apelului

împrejurarea existenței pe rolul O.S.I.M. a unei alte proceduri declanșate de

către reclamantă, pentru înregistrarea unei mărci comunitare, în care a fost

declarată admisibilitatea opoziției pârâtului.

În considerarea

acestor elemente ale situației de fapt și reținând existența relei-credințe la

înregistrarea mărcii, instanța de apel a constatat că, în lipsa unei

legitimități a folosirii semnului, nu pot fi reținute nici elementele acțiunii

în contrafacere introduse de către pârâtul cesionar împotriva reclamantei

societate bulgară.

De asemenea, nu au

fost primite nici motivele de apel referitoare la soluționarea capătului de

cerere în anularea înregistrării desenului industrial din 28 ianuarie 2010 cu

denumirea de "Etichetă" (D.I.P.), aparținând pârâtului L.V. Pe de o

parte, s-a apreciat că în mod corect s-a reținut lipsa de noutate, dată fiind

similaritatea acestuia cu desenul făcut public de către reclamanta-pârâtă

D.S.D.I. la data de 3 iulie 2009, prin formularea la O.S.I.M. a cererii de

înregistrare ca marcă a părții frontale a ambalajului în care se distribuie

produsul D.; pe de altă parte, în mod just s-a reținut și lipsa caracterului

individual, constatare ce poate fi realizată și de instanță, prin observarea

elementelor de asemănare/similaritate care au fost evidențiate punctual.

În valorificarea

publicității date de depunerea mărcii comunitare menționate, instanța de apel a

constatat că prima instanță a apreciat corect în sensul respingerii capătului

de cerere privind anularea înregistrării desenului industrial aparținând

pârâtei SC A.S.I. SRL cu denumirea "Grafică ambalaj"; astfel, au fost

înlăturate criticile din motivele de apel și sub acest aspect, curtea de apel

considerând că elementele de noutate și individualitate ale desenului pot fi

lămurite de către judecător prin propriile evaluări, nefiind necesară sau

obligatorie solicitarea unei păreri de specialitate.

În concluzie, s-a

apreciat că tribunalul nu a interpretat eronat probatoriul administrat, astfel

că nu se impune o altă concluzie asupra soluționării fondului, motiv pentru

care, apelurile formulate au fost respinse ca nefondate, în aplicarea

d