ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Superior al Magistraturii.

Recurentele A.V., B.L.L., H.F., M.M. și T.C.N.,

judecători în cadrul Judecătoriei Botoșani și F.L., judecător în cadrul Judecătoriei

Săveni, s-au înscris la concursul de promovare în funcții de execuție vacante, organizat

de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 31 mai 2009, opțiunea exprimată

în scris de acestea fiind de promovare pe loc, la Tribunalul Botoșani, clasându-se

pe locurile 3-8, în raport cu candidații care au participat pentru același post.

Prin hotărârea nr. 1249 din 09 iulie 2009, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele obținute de candidații

care au participat la concursul pentru promovarea pe loc la Tribunalul Botoșani

și a dispus promovarea pe loc a doamnelor A.L. și U.M. de la Judecătoria Botoșani,

începând cu 15 iulie 2009.

Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Regulament,

pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină cel puțin media

generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre probele de concurs menționate

la art. 17 alin. (1) și alin. (2) lit. a) - d) iar potrivit dispozițiilor art. 28

alin. (3) și (4) din Regulament promovarea în funcții de execuție vacante a candidaților

declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului

de posturi aprobate, în raport de opțiunea candidaților. S-a constatat că toți cei

8 candidați care au susținut examenul de promovare pe loc la Tribunalul Botoșani

îndeplinesc condițiile de medie prevăzute de dispozițiile art. 27 din Regulament,

dar având în vedere că la instanța în discuție au fost scoase la concurs doar 2

posturi de execuție, se impune promovarea pe loc a primilor 2 candidați.

Ulterior, recurentele A.V., B.L.L., M.M. și T.C.N.

au formulat cereri de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare

a judecătorilor și procurorilor din data de 31 mai 2009, prin care au solicitat

promovarea în funcții de execuție la Tribunalul Botoșani.

Prin hotărârea nr. 1895 din 29 octombrie 2009

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cererile recurentelor au fost respinse

ca inadmisibile.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut că

dispozițiile art. 30 din Regulament se aplică numai situației valorificării rezultatelor

concursului pentru promovarea efectivă, fiind, prin urmare, exclusă posibilitatea

valorificării rezultatelor concursului pentru candidații care au participat la concursul

pentru promovarea pe loc.

Superior al Magistraturii nr. 1249 din 9 iulie 2009 și nr. 1895 din 29 octombrie

2009.

La data de 18 decembrie 2009, cele două hotărâri

ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost atacate cu recurs, în

temeiul art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentele A.V.,

B.L.L., F.L., M.M., T.C.N.  și H.F., care au solicitat: în ceea ce privește prima

hotărâre: repunerea în termenul de declarare a recursului formulat împotriva acesteia,

obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să

fie declarate admise în funcții de execuție, pe loc, la concursul organizat la data

de 31 mai 2009 și să se dispună promovarea în funcții de execuție pe loc, la Tribunalul

Botoșani, iar în ceea ce privește hotărârea nr. 1895 din 29 octombrie 2009 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, anularea acesteia și recunoașterea gradului

profesional de judecător de tribunal.

În susținerea recursului lor, recurentele învederează

că singura condiție de promovare este obținerea cel puțin a mediei generale 7 și

nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs, condiție pe care

o și îndeplinesc.

Mai arată recurentele că prin imposibilitatea

candidaților care au optat pentru promovarea pe loc, de a-și valorifica rezultatele

obținute la examenul din data de 31 mai 2009, li s-a creat o situație discriminatorie

față de candidații care au avut pentru concurs posturi de promovare efectivă și

care au posibilitatea valorificării mediei de peste 7.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția de tardivitate a recursului

în ceea ce privește hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 1249/2009 și excepția lipsei de interes cu privire la hotărârea nr. 1895/2009

pentru recurentele F.L. și H.F. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.

A. Analizând cu prioritate, potrivit art. 137

C. proc. civ. excepțiile invocate de intimat, Înalta Curte reține următoarele:

recursului împotriva hotărârii nr. 1259 din 09 iulie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 29

alin. (5) din Legea nr. 317/2004, hotărârile plenului privind cariera și drepturile

judecătorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată, iar

în conformitate cu dispozițiile alin. (7) ale aceluiași text, hotărârile prevăzute

la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de

15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ

și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din interpretarea logică a acestor prevederi legale,

rezultă că hotărârile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, se

comunică de îndată după redactare, persoanelor în legătură cu care acestea au fost

luate, pentru aceste persoane termenul de recurs începând să curgă de la data comunicării,

potrivit dispozițiilor alin. (7) al aceluiași articol.

Sintagma de la comunicare sau de la publicare,

conținută de prevederile acestui alineat, nu poate fi interpretată în sensul stabilirii

ca moment al începerii curgerii termenului de recurs, în cazul persoanelor vizate

direct de hotărârea atacată, data la care hotărârea este publicată, fiind evident

că această a doua variantă prezentată de lege este aplicabilă oricăror altor persoane

interesate să exercite calea recursului, altele decât judecătorii și procurorii

a căror carieră este vizată direct de către respectiva hotărâre. O altfel de interpretare

ar fi de natură să înfrângă, pe de o parte caracterul imperativ al obligației prevăzută

în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii de dispozițiile art. 29 alin. (5)

din Legea nr. 317/2004, anterior menționate, privind comunicarea de îndată a hotărârilor

adoptate de Plen în temeiul acestui articol, iar pe de altă parte, ar constitui

o încălcare a dreptului la apărare ca element constitutiv al dreptului la un proces

echitabil și la un recurs efectiv, în sensul dat acestor termeni de jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 6 și 13 din Convenția Europeană.

În cauză, hotărârea nr. 1259 din 9 iulie 2009

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu le-a fost comunicată recurentelor,

deși privea inclusiv drepturile și cariera acestora (hotărârea având ca obiect validarea

rezultatelor obținute de candidații care au participat la concursul pentru promovarea

pe loc la Tribunalul Botoșani, organizat la 31 mai 2009, printre care s-au numărat

și recurentele). În raport cu această împrejurare, devine evidentă concluzia că

excepția tardivității formulării recursului împotriva hotărârii nr. 1259 din 9 iulie

2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este nefondată, urmând a fi

respinsă ca atare.

a recurentelor F.L. și H.F. în promovarea recursului cu privire la hotărârea

nr. 1895/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte reține

următorele:

Potrivit regulilor de procedură civilă, una din

condițiile esențiale pentru promovarea unei acțiuni sau a unei căi de atac, este

aceea ca partea care o exercita să justifice un interes, care trebuie să fie personal,

legitim, născut și actual.

În cauză, nu este îndeplinită condiția justificării

unui interes personal, având în vedere că hotărârea nr. 1895/2009 are ca obiect

respingerea ca inadmisibile a cererilor formulate de recurentele A.V., B.L.L., M.M.

și T.C.N., prin care acestea au solicitat promovarea la Tribunalul Botoșani, prin

valorificarea rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție

(pe loc) organizat la data de 31 mai 2009, astfel încât această hotărâre nu se referă

la recurentele F.L. și H.F.

Astfel fiind, urmează ca excepția lipsei de interes

invocată de intimatul Consiliului Superior al Magistraturii să fie admisă și pe

cale de consecință, să fie respins recursul declarat de F.L. și H.F. împotriva hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1895 din 29 octombrie 2009, ca

lipsit de interes.

B. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reține

următoarele:

În ceea ce privește hotărârea nr. 1249 din data

de 09 iulie 2009, hotărâre prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

a validat rezultatele obținute de candidații care au participat la concursul pentru

promovarea pe loc la Tribunalul Botoșani și a dispus promovarea pe loc a doamnelor

A.L. și U.M., de la Judecătoria Botoșani, începând cu data de 15 iulie 2009, Înalta

Curte, constată că aceasta este legală și temeinică, fiind emisă cu o corectă raportare

a dispozițiilor legale la situația de fapt existentă în speță.

Astfel, așa cum rezultă din actele de la dosarul

cauzei cât și din cele susținute de părți, recurentele s-au înscris la concursul

de promovare în funcții de execuție, organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii

la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Tribunalul Botoșani,

concurs la care au obținut medii ce în acord cu dispozițiile art. 27 din Regulament,

au permis declararea lor ca admise, mediile obținute clasându-le însă, pe locurile

3-8 din 8.

La Tribunalul Botoșani au fost scoase la concursul

de promovare în execuție, pe loc, două posturi de judecător.

Astfel fiind, în mod corect pârâtul, dând sens

dispozițiilor art. 28 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, potrivit cărora promovarea

în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs

se face în ordinea mediilor obținute în limita numărului de posturi aprobate, a

dispus promovarea candidaților clasați pe primele două locuri, în ordinea mediilor

obținute și nu a recurentelor.

Așadar, față de împrejurarea că recurentele nu

s-au încadrat în limita posturilor aprobate scoase la concurs, Înalta Curte apreciază

că, în mod corect, acestea nu au putut fi promovate, hotărârea atacată fiind, din

acest considerent, legală și temeinică, autoritatea publică intimată reținând corect

situația de fapt în raport cu materialul probator administrat în cauză și realizând

o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică.

În ceea ce privește hotărârea nr. 1895 din 29

octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care pârâtul

a respins ca inadmisibile cererile formulate de recurentele A.V., B.L.L., M.M. și

T.C.N., prin care acestea au solicitat promovarea la Tribunalul Botoșani, prin valorificarea

rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție, organizat

la 31 mai 2009, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, (

1)

Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute

la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante

pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și Parchetele pentru

care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor

finale ale concursului.

(2)

Dispozițiile art. 28

alin. (3) și ale art. 29 se aplică în mod corespunzător iar potrivit dispozițiilor

art. 28 alin. (3), promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților

declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului

de posturi aprobate”.

Este de necontestat faptul că recurentele, la

momentul înscrierii la concursul organizat de Consiliului Superior al

Magistraturii la 31 mai 2009, au optat pentru promovarea pe loc la Tribunalul Botoșani.

Hotărârea nr. 1895 din 29 octombrie 2009 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea recurentelor

de valorificare a rezultatelor obținute la concursul din 31 mai 2009 cu motivarea

că valorificarea este posibilă numai pentru candidații care au formulat opțiune

de „promovare efectivă” este legală și temeinică și în acord cu jurisprudența anterioară

a Instanței Supreme, de care instanța de recurs este datoare să țină seama, în considerarea

dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției

supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale prin

înlăturarea divergențelor de jurisprudență (Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza B. împotriva României (nr. 1). Hotărârea

contestată este întemeiată, având în vedere că vacantarea unor posturi de execuție

care să permită valorificarea rezultatelor concursului în intervalul de 6 luni de

la data rezultatelor finale este posibilă numai în cazul opțiunii de promovare efectivă,

deoarece în situația promovării pe loc, nu se poate vorbi de posibila vacantare

în intervalul respectiv a unor posturi, atâta timp cât asemenea posturi sunt scoase

la concurs de către Consiliul Superior al Magistraturii și nu presupun existența

unui post de execuție vacant.

În ceea ce privește aspectele învederate de recurente

cu referire la situația de discriminare apărută ca urmare a imposibilității de valorificare

a rezultatului obținut la concursul din 31 mai 2009, Înalta Curte apreciază că,

acestea sunt neîntemeiate, avându-se în vedere considerentele care vor fi expuse

în continuare.

Conceptul de discriminare este definit de

art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată: prin această noțiune se înțelege

”orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate,

etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă,

handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie

defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,

înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate,

a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute

de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii

ale vieții publice”.

Alin. (2) al art. menționat mai sus prevede că

„dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la

alin. (1) este considerată discriminare, în înțelesul prezentei ordonanțe”.

Alin. (3) al aceluiași articol exclude din sfera

de cuprindere a conceptului de discriminare prevederile, criteriile sau practicile

aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor instituite

la alin. (1), față de alte persoane, dacă acestea sunt justificate de un scop legitim,

iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Față de prevederile art. 2 din O.G. nr. 137/2000,

republicată, discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situații

identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane față

de care se aplică un tratament diferențiat, fără ca acest tratament să fie justificat

obiectiv de un scop legitim și fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie

adecvate sau necesare.

Sintagma „în condiții de egalitate”, utilizată

de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată, nu poate fi interpretată decât prin

raportare la principiul constituțional al egalității în drepturi, consacrat de

art. 16 din Legea fundamentală a țării.

Acest principiu presupune identitate de soluții

numai pentru situații identice, această regulă fundamentală neopunându-se la stabilirea

unor soluții diferite pentru persoane aflate în situații distincte.

Totodată, raportat la dispozițiile art. 14 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul nr. 12 la Convenție, î

n jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a afirmat

constant că „a distinge nu înseamnă a discrimina” și că pentru a deveni discriminatorie,

diferența de tratament trebuie să privească situații analoage și comparabile și

să nu se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (Curtea Europeană a Drepturilor

Omului - Fredin împotriva Suediei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Hoffman

împotriva Austriei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Spadea și Scalabrino

împotriva Italiei; Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Stubbings și alții împotriva

Regatului Unit).

Or, în cauză diferența de tratament,

privită prin prisma condițiilor necesare procedurii de valorificare a rezultatelor

obținute la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor,

nu privește situații analoage sau comparabile, întrucât nu vizează persoane aflate

în aceeași situație, atâta timp cât recurentele care au optat pentru promovarea

pe loc invocă existența discriminării prin raportare la candidați care au formulat

o altă opțiune, și anume aceea de promovare efectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului formulat

împotriva hotărârii nr. 1249 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii.

Respinge recursul declarat de A.V., B.L.L., F.L.,

M.M., T.C. și H.F. împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 1249 din 9 iulie 2009, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de F.L. și H.F. împotriva

hotărârii Plenului Superior al Magistraturii nr. 1895 din 29 octombrie 2009, ca

lipsit de interes.

Respinge recursul formulat de A.V., B.L.L., M.M.

și T.C.N. împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 1895 din 29 octombrie 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie

2010.