ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2745/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2745/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Consiliului Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2011

Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de doamna

P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani, de promovare la Tribunalul Botoșani,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin valorificarea

rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data

de 09 mai 2010.

Pentru a pronunța

această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că

P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani, a formulat cerere de valorificare a

rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție organizat

în data de 09 mai 2010, prin promovarea la Tribunalul Botoșani, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că

solicitanta a participat la concursul de promovare în funcții de execuție din

data de 09 mai 2010, a optat pentru Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani și, deși a obținut media peste

7 și cel puțin nota 5 la fiecare probă de concurs, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21

septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, nu s-a încadrat în

limita locurilor scoase la concurs.

S-a mai arătat în

considerentele hotărârii atacate că potrivit Hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 414 din 26 mai 2010, la secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani a fost scos la

concurs un post, ocupat de candidatul care a obținut media cea mai mare,

respectiv doamna judecător H.G.A., doamna judecător P.M.M. clasându-se pe

poziția a 2-a.

Conform dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21

septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii și

procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, respectiv au

obținut cel puțin media generală 7, dar care nu au fost promovați ca urmare a

lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la

instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni

de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a mai reținut că, prin Hotărârea nr. 1.224 din 25

noiembrie 2010, secția pentru judecători a dispus transferul doamnei judecător

F.L., de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoșani, începând cu data de 01

decembrie 2010, ocupându-se singurul post de execuție vacant de la Tribunalul

Botoșani și, având în vedere că, la data pronunțării hotărârii atacate, la

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului

Botoșani nu era vacant niciun post de execuție, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a respins cererea doamnei judecător P.M.M.

în cauză

Împotriva Hotărârii

nr. 1044 din 21 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

a declarat recurs P.M.M., solicitând anularea acestei hotărâri, cu obligarea

Consiliului Superior al Magistraturii să dispună promovarea efectivă a acesteia

la Tribunalul Botoșani conform art. 30 din Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006.

În motivarea cererii

de recurs, recurenta, a arătat, în esență, că Hotărârea nr. 1044/2010 este

netemeinică și nelegală, întrucât cererea sa de valorificare a rezultatului de

promovare efectivă în funcții de execuție la Tribunalul Botoșani din 31 mai

2010 a fost în mod nejustificat amânată, deși trebuia admisă în prima ședință

de analiză a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 24 iunie 2010,

când nu exista nici un impediment în acest sens, postul liber fiind afișat încă

din data de 2 iunie 2010.

Recurenta este

nemulțumită și de faptul că prin Hotărârile nr. 971 și 972 din data de 30

septembrie 2010 ale secției pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii, s-a dispus transferul a doi judecători de la Judecătoria

Botoșani la Tribunalul Botoșani, dându-se astfel prioritate cererilor de

transfer în defavoarea cererilor de valorificare, susținând că prin

dispozițiile Legii nr. 303/2004 nu s-a instituit o ordine de preferință între

dreptul de promovare efectivă la o instanță superioară pe bază de concurs și

cererea de transfer la o instanță superioară, indiferent de modalitatea în care

s-a dobândit gradul de judecător de tribunal.

Se arată că la data

de 1 noiembrie 2010 la Tribunalul Botoșani s-a vacantat încă un post tot din

cadrul secției comerciale, pentru care a fost formulată cerere de transfer de

un alt judecător de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoșani, care a

concurat la 9 mai 2010 cu recurenta, opțiunea exprimată de aceasta la acel

moment fiind de promovare efectivă la Tribunalul Suceava, secția penală, fiind

promovată la instanța pentru care a optat începând cu data d 15 iunie 2010,

conform Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 434/2010.

La data de 25

noiembrie 2010 secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

a admis cererea de transfer menționată la Tribunalul Botoșani, iar Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea recurentei de

valorificare.

În cazul acestui din

urmă transfer, arată că susținerea Consiliului Superior al Magistraturii, de

prioritate a dreptului „mai vechi'', nu-și are justificare, iar motivația

Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi decât contradictorie,

deoarece nici chiar după criteriile din Hotărârea nr. 298/2007, deoarece

dreptul său la valorificare s-a născut la data afișării rezultatelor finale

obținute la examen, respectiv la data de 25 mai 2010, fiind exercitat la data

de 31 mai 2010, iar dreptul la transfer al judecătorului F.L. s-a născut o dată

cu dobândirea gradului de judecător de tribunal, la data de 15 iunie 2010,

fiind exercitat în luna noiembrie 2010.

Un alt motiv de

nelegalitate vizează încălcarea principiului specializării judecătorului în

privința promovării la tribunale, conform art. 6 alin. (3

1

) din

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006,

candidatul fiind condiționat de opțiunea făcută. Or, prin hotărârea recurată,

Consiliul Superior al Magistraturii a dispus transferul unui judecător care

activează în cadrul unei secții penale a unei instanțe la o secție comercială a

altei instanțe.

Consiliului Superior al Magistraturii

La data de 7 martie

2011, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări față de

susținerile recurentei, care vizează cererea de valorificare în raport cu

cererile de transfer ale altor judecători, aprobate prin Hotărârile nr. 971 și

nr. 972 ale secției pentru judecători în ședința de la 30 septembrie 2010.

Susține că hotărârea

recurată este temeinică și legală, deoarece s-a acordat prioritate cererilor de

transfer în raport cu cererea de valorificare a rezultatului concursului de

promovare în funcții de execuție organizat la data de 9 mai 2010, arătând că în

acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile

nr. 5275 din 20 noiembrie 2009 și nr. 1227 din 4 martie 2010. Hotărârea nr. 897

din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin

care a fost soluționată contestația împotriva Hotărârilor nr. 971 și nr. 972

ale secției pentru judecători, a fost recurată în temeiul art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004, calea de atac fiind respinsă irevocabil de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 618 din 3 februarie 2011.

instanței de recurs

Înalta Curte a

apreciat că din dezbateri rezultă necesitatea administrării probei cu

înscrisuri cu privire la motivele amânării discutării primei cereri de

valorificare a rezultatului concursului de promovare formulată de către

recurentă, având în vedere că, în raport cu criticile formulate de către

recurentă, se pune problema echității întregii proceduri de soluționare a celor

trei cereri formulate de recurentă pentru valorificarea rezultatului obținut la

concursul din 9 mai 2010. Pentru administrarea acestei probe a acordat termen

la 29 aprilie 2011, când în raport cu precizările făcute în ședința de judecată

și consemnate în încheiere a rămas în pronunțare, urmând ca pricina să fie

analizată în raport cu probele depuse la dosarul cauzei.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte,

analizând recursul formulat în raport cu argumentele expuse și cu înscrisurile

care există la dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie,

apreciază că recursul este fondat în limitele și pentru motivele ce vor fi

expuse în continuare.

și de drept relevante

Pe baza actelor

depuse la dosar, Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu un recurs ce are ca

obiect Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2010, prin care Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de recurenta P.M.M.,

judecător la Judecătoria Botoșani, de promovare la Tribunalul Botoșani, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin valorificarea

rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data

de 09 mai 2010.

Exercitând controlul

de legalitate asupra acestei hotărâri, instanța de contencios administrativ

trebuie să se raporteze la imperativele principiului priorității interesului

public în raporturile de drept administrativ, punând în balanță, pe de o parte

interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l

ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și,

pe de altă parte, conținutul dreptului sau interesului legitim privat care ar

putea fi vătămat printr-o hotărâre privind cariera judecătorilor și

procurorilor.

În concret, prin

hotărârea recurată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

recurentei de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în

funcția de execuție, recurenta apreciind că refuzul exprimat prin actul atacat

este nejustificat în condițiile în care cererea sa de valorificare a fost

amânată în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 24 iunie

1010, deși la instanța pentru care a optat s-a vacantat un post la secția

comercială la data de 15 iunie 2010.

În acord cu

jurisprudența constantă a Înaltei Curți, se reține că dreptul de apreciere al

Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi exercitat arbitrar, iar

dreptul la o bună administrare presupune respectarea unui termen rezonabil și

un tratament echitabil, ceea ce nu s-a aplicat recurentei, în raport cu

parcursul urmat de cererea acesteia de valorificare a unui drept. Cererea a

fost amânată în mod nejustificat în ședința Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii din 24 iunie 2010, deși, așa cum rezultă din cererea de recurs și

actele dosarului, postul vacant la Tribunalul Botoșani era afișat încă din data

de 2 iunie 2010, iar la data ședinței Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, recurenta îndeplinea toate condițiile de promovare prevăzute de

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 621 din 21 septembrie 2006.

Toată apărarea

intimatului vizează Hotărârile nr. 971 și nr. 972 din 30 septembrie 2010 ale

secției pentru judecători, prin care s-au admis cererile de transfer ale altor

doi magistrați și, într-adevăr, prin Decizia nr. 618 din 3 februarie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul recurentei a fost respins și

menținută Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 897 din

21 octombrie 2010.

Așadar, Curtea

constată că motivul de recurs ce vizează transferurile dispuse în luna

septembrie 2010 este neîntemeiat, în cauză operează autoritatea de lucru

judecat în privința prezumției de legalitate și veridicitate de care

beneficiază hotărârile atacate în calitatea lor de acte de natură juridică administrativă

și nici nu se poate reține că intimatul și-ar fi exercitat dreptul de apreciere

în mod abuziv, în afara limitelor conferite de lege în exercitarea atribuțiilor

legate de cariera judecătorilor și procurorilor.

Ceea ce contestă

recurenta, și nu este în nici un fel combătută de intimat, reprezintă amânarea

nejustificată și în final respingerea cererii sale de valorificare, în raport

cu existența postului liber la secția comercială a Tribunalului Botoșani la

data de 25 iunie 2010, precum și apoi la data de 1 octombrie 2010, post pentru

care a fost rezolvată în mod favorabil o cerere de transfer, cu încălcarea

principiului specializării judecătorului.

Prin hotărârea

recurată, contestația a fost respinsă cu o motivare întemeiată pe criteriile de

prioritate stabilite prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.

298/2007, conform căreia cererile de valorificare formulate de candidații la

concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de

transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la

concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de

transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în

urma concursului.

În speță, aplicarea

hotărârii menționate, în sensul priorității transferului în raport cu cererea

de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare, a dus la un

tratament profund inechitabil, pentru că judecătorul transferat pe postul

vacant la secția comercială a Tribunalului Botoșani a participat la același

concurs cu recurenta, optând însă pentru o altă instanță și o altă specializare

- Tribunalul Suceava, secția penală.

Deși nu este prevăzut

în mod expres, principiul specializării ar trebui să opereze și în cazul

transferului, pentru că acest principiu constituie o veritabilă garanție a

calității actului de justiție și a independenței și imparțialității în

exercitarea funcției, găsindu-și aplicarea atât în organizarea secțiilor și a

completelor specializate din cadrul instanțelor, cât și în ceea ce privește

cariera magistraților.

La această concluzie

conduce interpretarea sistematică a mai multor prevederi în materie, cum ar fi

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

potrivit căruia componența secțiilor și completelor specializate se stabilește

de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate,

ținându-se seama de specializarea judecătorului, art. 37 alin. (4) din Legea

nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, conform căruia

formarea continuă se realizează ținând seama de necesitatea specializării, sau

art. 46 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, care statuează că materiile la care

se susțin probele scrise la concursul de promovare în funcții de execuție se stabilesc

în funcție de specializare.

De aceea, nu poate fi

reținută apărarea intimatului care a motivat că toate solicitările de

valorificare a rezultatelor la examen se analizează împreună cu solicitările de

transfer, pentru a se asigura egalitatea de tratament a tuturor solicitărilor

vizând aceleași posturi, fiind irelevant momentul depunerii cererilor, câtă

vreme au fost formulate în termenul legal, întrucât în acest fel, așa cum

motivează recurenta, Consiliul Superior al Magistraturii face o discriminare

indirectă, conform prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, deoarece aplică un tratament egal

unor persoane aflate în situații diferite.

Concluzionând, Înalta

Curte reține că refuzul intimatului de soluționare a cererii recurentei privind

valorificarea rezultatului concursului este nejustificat în sensul art. 2 lit.

”i)” din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care recursul formulat de P.M.M., va

fi admis și va fi anulată Hotărârea nr. 1044 din 21 mai 2010 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecința obligării intimatului să

emită o nouă hotărâre în sensul admiterii solicitării recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.M.M. împotriva Hotărârii nr. 1044 din 25 noiembrie 2010 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea

nr. 1044 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii.

Obligă intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să

admită cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare

în funcții de execuție din data de 9 mai 2010, formulată de recurenta P.M.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2011.

Procesat

de GGC - NN