ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2745/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii Prin Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2011 Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de doamna P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani, de promovare la Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 09 mai 2010. Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani, a formulat cerere de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție organizat în data de 09 mai 2010, prin promovarea la Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că solicitanta a participat la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 09 mai 2010, a optat pentru Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani și, deși a obținut media peste 7 și cel puțin nota 5 la fiecare probă de concurs, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, nu s-a încadrat în limita locurilor scoase la concurs.

S-a mai arătat în considerentele hotărârii atacate că potrivit Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 414 din 26 mai 2010, la secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani a fost scos la concurs un post, ocupat de candidatul care a obținut media cea mai mare, respectiv doamna judecător H.G.A., doamna judecător P.M.M. clasându-se pe poziția a 2-a.

Conform dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, respectiv au obținut cel puțin media generală 7, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reținut că, prin Hotărârea nr. 1.224 din 25 noiembrie 2010, secția pentru judecători a dispus transferul doamnei judecător F.L., de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoșani, începând cu data de 01 decembrie 2010, ocupându-se singurul post de execuție vacant de la Tribunalul Botoșani și, având în vedere că, la data pronunțării hotărârii atacate, la secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani nu era vacant niciun post de execuție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea doamnei judecător P.M.M.

2. Recursul declarat în cauză Împotriva Hotărârii nr. 1044 din 21 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs P.M.M., solicitând anularea acestei hotărâri, cu obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună promovarea efectivă a acesteia la Tribunalul Botoșani conform art. 30 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006. În motivarea cererii de recurs, recurenta, a arătat, în esență, că Hotărârea nr. 1044/2010 este netemeinică și nelegală, întrucât cererea sa de valorificare a rezultatului de promovare efectivă în funcții de execuție la Tribunalul Botoșani din 31 mai 2010 a fost în mod nejustificat amânată, deși trebuia admisă în prima ședință de analiză a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 24 iunie 2010, când nu exista nici un impediment în acest sens, postul liber fiind afișat încă din data de 2 iunie 2010. Recurenta este nemulțumită și de faptul că prin Hotărârile nr. 971 și 972 din data de 30 septembrie 2010 ale secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus transferul a doi judecători de la Judecătoria Botoșani la Tribunalul Botoșani, dându-se astfel prioritate cererilor de transfer în defavoarea cererilor de valorificare,

susținând că prin dispozițiile Legii nr. 303/2004 nu s-a instituit o ordine de preferință între dreptul de promovare efectivă la o instanță superioară pe bază de concurs și cererea de transfer la o instanță superioară, indiferent de modalitatea în care s-a dobândit gradul de judecător de tribunal. Se arată că la data de 1 noiembrie 2010 la Tribunalul Botoșani s-a vacantat încă un post tot din cadrul secției comerciale, pentru care a fost formulată cerere de transfer de un alt judecător de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoșani, care a concurat la 9 mai 2010 cu recurenta, opțiunea exprimată de aceasta la acel moment fiind de promovare efectivă la Tribunalul Suceava, secția penală, fiind promovată la instanța pentru care a optat începând cu data d 15 iunie 2010, conform Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 434/2010.

La data de 25 noiembrie 2010 secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererea de transfer menționată la Tribunalul Botoșani, iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea recurentei de valorificare. În cazul acestui din urmă transfer, arată că susținerea Consiliului Superior al Magistraturii, de prioritate a dreptului „mai vechi'', nu-și are justificare, iar motivația Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi decât contradictorie, deoarece nici chiar după criteriile din Hotărârea nr. 298/2007, deoarece dreptul său la valorificare s-a născut la data afișării rezultatelor finale obținute la examen, respectiv la data de 25 mai 2010, fiind exercitat la data de 31 mai 2010, iar dreptul la transfer al judecătorului F.L.

s-a născut o dată cu dobândirea gradului de judecător de tribunal, la data de 15 iunie 2010, fiind exercitat în luna noiembrie 2010. Un alt motiv de nelegalitate vizează încălcarea principiului specializării judecătorului în privința promovării la tribunale, conform art. 6 alin. (3 1 ) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, candidatul fiind condiționat de opțiunea făcută. Or, prin hotărârea recurată, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus transferul unui judecător care activează în cadrul unei secții penale a unei instanțe la o secție comercială a altei instanțe.

3. Apărarea Consiliului Superior al Magistraturii La data de 7 martie 2011, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări față de susținerile recurentei, care vizează cererea de valorificare în raport cu cererile de transfer ale altor judecători, aprobate prin Hotărârile nr. 971 și nr. 972 ale secției pentru judecători în ședința de la 30 septembrie 2010. Susține că hotărârea recurată este temeinică și legală, deoarece s-a acordat prioritate cererilor de transfer în raport cu cererea de valorificare a rezultatului concursului de promovare în funcții de execuție organizat la data de 9 mai 2010, arătând că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile nr. 5275 din 20 noiembrie 2009 și nr. 1227 din 4 martie 2010. Hotărârea nr. 897 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost soluționată contestația împotriva Hotărârilor nr. 971 și nr. 972 ale secției pentru judecători, a fost recurată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, calea de atac fiind respinsă irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin Decizia nr. 618 din 3 februarie 2011. 4. Procedura în fața instanței de recurs Înalta Curte a apreciat că din dezbateri rezultă necesitatea administrării probei cu înscrisuri cu privire la motivele amânării discutării primei cereri de valorificare a rezultatului concursului de promovare formulată de către recurentă, având în vedere că, în raport cu criticile formulate de către recurentă, se pune problema echității întregii proceduri de soluționare a celor trei cereri formulate de recurentă pentru valorificarea rezultatului obținut la concursul din 9 mai 2010. Pentru administrarea acestei probe a acordat termen la 29 aprilie 2011, când în raport cu precizările făcute în ședința de judecată și consemnate în încheiere a rămas în pronunțare, urmând ca pricina să fie analizată în raport cu probele depuse la dosarul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport cu argumentele expuse și cu înscrisurile care există la dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, apreciază că recursul este fondat în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Pe baza actelor depuse la dosar, Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu un recurs ce are ca obiect Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2010, prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de recurenta P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani, de promovare la Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 09 mai 2010. Exercitând controlul de legalitate asupra acestei hotărâri, instanța de contencios administrativ trebuie să se raporteze la imperativele principiului priorității interesului public în raporturile de drept administrativ, punând în balanță, pe de o parte interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și, pe de altă parte, conținutul dreptului sau interesului legitim privat care ar putea fi vătămat printr-o hotărâre privind cariera judecătorilor și procurorilor.

În concret, prin hotărârea recurată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea recurentei de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcția de execuție, recurenta apreciind că refuzul exprimat prin actul atacat este nejustificat în condițiile în care cererea sa de valorificare a fost amânată în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 24 iunie 1010, deși la instanța pentru care a optat s-a vacantat un post la secția comercială la data de 15 iunie 2010. În acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți, se reține că dreptul de apreciere al Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi exercitat arbitrar, iar dreptul la o bună administrare presupune respectarea unui termen rezonabil și un tratament echitabil, ceea ce nu s-a aplicat recurentei, în raport cu parcursul urmat de cererea acesteia de valorificare a unui drept.

Cererea a fost amânată în mod nejustificat în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 24 iunie 2010, deși, așa cum rezultă din cererea de recurs și actele dosarului, postul vacant la Tribunalul Botoșani era afișat încă din data de 2 iunie 2010, iar la data ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta îndeplinea toate condițiile de promovare prevăzute de Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006. Toată apărarea intimatului vizează Hotărârile nr. 971 și nr. 972 din 30 septembrie 2010 ale secției pentru judecători, prin care s-au admis cererile de transfer ale altor doi magistrați și, într-adevăr, prin Decizia nr. 618 din 3 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul recurentei a fost respins și menținută Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 897 din 21 octombrie 2010. Așadar, Curtea constată că motivul de recurs ce vizează transferurile dispuse în luna septembrie 2010 este neîntemeiat, în cauză operează autoritatea de lucru judecat în privința prezumției de legalitate și veridicitate de care beneficiază hotărârile atacate în calitatea lor de acte de natură juridică administrativă și nici nu se poate reține că intimatul și-ar fi exercitat dreptul de apreciere în mod abuziv,

în afara limitelor conferite de lege în exercitarea atribuțiilor legate de cariera judecătorilor și procurorilor. Ceea ce contestă recurenta, și nu este în nici un fel combătută de intimat, reprezintă amânarea nejustificată și în final respingerea cererii sale de valorificare, în raport cu existența postului liber la secția comercială a Tribunalului Botoșani la data de 25 iunie 2010, precum și apoi la data de 1 octombrie 2010, post pentru care a fost rezolvată în mod favorabil o cerere de transfer, cu încălcarea principiului specializării judecătorului.

Prin hotărârea recurată, contestația a fost respinsă cu o motivare întemeiată pe criteriile de prioritate stabilite prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, conform căreia cererile de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.

În speță, aplicarea hotărârii menționate, în sensul priorității transferului în raport cu cererea de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare, a dus la un tratament profund inechitabil, pentru că judecătorul transferat pe postul vacant la secția comercială a Tribunalului Botoșani a participat la același concurs cu recurenta, optând însă pentru o altă instanță și o altă specializare - Tribunalul Suceava, secția penală. Deși nu este prevăzut în mod expres, principiul specializării ar trebui să opereze și în cazul transferului, pentru că acest principiu constituie o veritabilă garanție a calității actului de justiție și a independenței și imparțialității în exercitarea funcției, găsindu-și aplicarea atât în organizarea secțiilor și a completelor specializate din cadrul instanțelor, cât și în ceea ce privește cariera magistraților.

La această concluzie conduce interpretarea sistematică a mai multor prevederi în materie, cum ar fi art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit căruia componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului, art. 37 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, conform căruia formarea continuă se realizează ținând seama de necesitatea specializării, sau art. 46 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, care statuează că materiile la care se susțin probele scrise la concursul de promovare în funcții de execuție se stabilesc în funcție de specializare.

De aceea, nu poate fi reținută apărarea intimatului care a motivat că toate solicitările de valorificare a rezultatelor la examen se analizează împreună cu solicitările de transfer, pentru a se asigura egalitatea de tratament a tuturor solicitărilor vizând aceleași posturi, fiind irelevant momentul depunerii cererilor, câtă vreme au fost formulate în termenul legal, întrucât în acest fel, așa cum motivează recurenta, Consiliul Superior al Magistraturii face o discriminare indirectă, conform prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, deoarece aplică un tratament egal unor persoane aflate în situații diferite.

Concluzionând, Înalta Curte reține că refuzul intimatului de soluționare a cererii recurentei privind valorificarea rezultatului concursului este nejustificat în sensul art. 2 lit. ”i)” din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care recursul formulat de P.M.M., va fi admis și va fi anulată Hotărârea nr. 1044 din 21 mai 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecința obligării intimatului să emită o nouă hotărâre în sensul admiterii solicitării recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.M.M. împotriva Hotărârii nr. 1044 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010, formulată de recurenta P.M.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2011. Procesat de GGC - NN