ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3001/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Prin Hotărârea nr. 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins contestația formulată de doamna P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani, împotriva Hotărârii nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus transferul doamnei judecător F.L., de la Tribunalul Suceava, la Tribunalul Botoșani. Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că doamna P.M.M.

a participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani și, întrucât s-a clasat pe poziția a doua, iar la concurs a fost scos un singur post, doamna judecător a fost declarată respinsă, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate.

Pe de altă parte, Plenul a precizat faptul că doamna F.L., președinte al Judecătoriei Slăveni, a participat la concursul din data de 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la secția penală a Tribunalului Suceava și, datorită clasării pe poziția a patra și a existenței unui număr de cinci posturi scoase la concurs, doamna judecător a fost declarată admisă, prin Hotărârea nr. 434 din 26 mai 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, fiind promovată la Tribunalul Suceava începând cu data de 15 iunie 2010. În acest context, cererea de valorificare formulată de doamna P.M.M. a intrat în concurs cu cererea de transfer formulată de doamna F.L., ambele cereri fiind analizate la data de 25 noiembrie 2010 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu ordinea de prioritate stabilită prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007.

Potrivit hotărârii menționate, Plenul a constatat că, întrucât pentru concursul de promovare din data de 09 mai 2010 nu au fost alocate posturi pentru promovare pe loc, ci numai pentru promovare în funcții de execuție, cererile de valorificare nu au prioritate atunci când vin în concurs cu orice alte cereri de transfer, inclusiv cu cele formulate de candidați care au promovat efectiv, în urma aceluiași concurs de promovare în funcții de execuție. Pe cale de consecință, Plenul a apreciat că în mod corect s-a acordat prioritate cererii de transfer formulată de doamna judecător F.L., în raport cu cererea de valorificare a doamnei judecător P.M.M.. Prin raportarea la dispozițiile legale și regulamentare în vigoare, Plenul a înlăturat punctual criticile formulate de contestatoare, reținând următoarele: În ceea ce privește susținerea doamnei judecător P.M.M.

potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 303/2004 nu conțin o ordine de prioritate între dreptul de promovare efectivă la o instanță superioară pe bază de concurs și cererea de transfer la o instanță superioară, Plenul a apreciat că, în mod legal, o astfel de ordine de prioritate a fost stabilită de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea prevederilor actului normativ evocat. Referitor la argumentul contestatoarei în sensul că dreptul său la valorificare s-a născut la data afișării rezultatelor finale obținute la examen, respectiv 25 mai 2010, iar dreptul doamnei judecător F.L.

s-a născut odată cu dobândirea gradului de judecător de tribunal, respectiv 15 iunie 2010, Plenul a invocat faptul că examinarea în aceeași ședință atât a solicitărilor de valorificare a rezultatelor, cât și a solicitărilor de transfer, a garantat egalitatea de tratament a solicitărilor care vizau aceleași posturi, fiind irelevant momentul depunerii cererilor, atâta timp cât au fost formulate în termenul legal. Referitor la critica formulată în sensul că nu a fost respectat principiul specializării judecătorului, întrucât doamna judecător F.L. a fost promovată la Tribunalul Suceava, secția penală, iar transferul acesteia s-a dispus la Tribunalul Botoșani, secția comercială, Plenul a reținut că, potrivit Regulamentului privind transferul judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 727/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, criteriul specializării judecătorului nu este prevăzut printre criteriile stabilite de normele legale.

2. Cererea de recurs Împotriva Hotărârii nr. 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a declarat recurs în termenul legal P.M.M., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ..

Astfel, arată recurenta că prin hotărârea atacată în speță, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a respins contestația sa împotriva Hotărârii nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere criteriile de prioritate stabilite prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, respectiv că cererile de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.

Susține recurenta că prin dispozițiile Legii nr. 303/2004 nu s-a instituit o ordine de preferință între dreptul de promovare efectivă la o instanță superioară pe bază de concurs și cererea de transfer la o instanță superioară, indiferent de modalitatea în care s-a dobândit gradul de judecător de tribunal, însă din interpretarea ei sistematică și logică rezultă că modalitatea principală de ocupare a posturilor de execuție vacante este prin concurs, transferul și numirea în funcția de magistrat în cazuri speciale fiind modalități subsidiare de ocupare a posturilor de execuție vacante. Prin urmare, în opinia recurentei, are prioritate orice cerere de valorificare în vederea promovării efective la instanța superioară față de orice cerere de transfer la aceeași instanță, în caz contrar dreptul de valorificare reglementat de art. 30 din Hotărârea nr. 621/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii ar fi golit de substanță și fără posibilitate reală de a fi exercitat.

Mai consideră recurenta că dreptul său, în raport de cererea de valorificare formulată la data de 31 mai 2010, este prioritar și față de data la care au intervenit manifestările de voință ale judecătorilor promovați anterior, respectiv lunile septembrie-noiembrie 2010. Susține recurenta că, caracterul prioritar al cererilor de valorificare este reliefat și de termenul de decădere în care se poate obține valorificarea, respectiv 6 luni de la data comunicării rezultatelor concursului de promovare de către Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta fiind unica formă de realizare a unei speranțe legitime astfel reglementate. Mai arată recurenta că prin practica sa de a analiza cererile de valorificare a rezultatelor unui examen împreună cu solicitările de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii face o discriminare indirectă, conform prevederilor art. 14 din CEDO și disp.

O.G. nr. 137/2000. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3.Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente. Prin Hotărârea nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus transferul doamnei judecător F.L. de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoșani, începând cu data de 01 decembrie 2010. Prin Hotărârea nr. 1139 din 16 decembrie 2010 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de doamna P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani, împotriva Hotărârii nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta a participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție desfășurat la 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la Tribunalul Botoșani și a obținut media generală 8,95 dar nu s-a încadrat în limita posturilor scoase la concurs așa încât ulterior a formulat, în temeiul art. 30 alin. (1)din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare. Cererea de valorificare, astfel formulată de recurentă a intrat în concurs cu cererea de transfer formulată de doamna judecător F.L., ambele cereri fiind analizate la data de 25 noiembrie 2010 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu ordinea de prioritate stabilită prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii și procurorii care au fost declarați admiși (au obținut media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs), dar care nu au putut fi promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Potrivit art. 1 din Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cererile de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului. În raport de aceste dispoziții regulamentare, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat și soluționat cererea de transfer a unui judecător care avea grad de tribunal în urma concursului organizat la 9 mai 2010, astfel că cererea de valorificare formulată de recurentă a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru lipsa posturilor vacante.

Din moment ce există o prevedere legală expresă care stabilesc prioritatea soluționării cererilor de transfer în raport cu cererile de valorificare, Înalta Curte constată că, în mod corect, Consiliului Superior al Magistraturii a analizat mai întâi cererea de transfer a unui alt judecător și apoi cererea de valorificare formulată de recurentă, orice altă interpretare în sensul invocat de recurentă ar însemna să se adauge la textul de lege, ceea ce nu poate fi permis. În acest context nu au relevanță datele la care s-au formulat cererile de valorificare respectiv de transfer și nici faptul că termenul de 6 luni prevăzut pentru valorificarea rezultatelor unui concurs de promovare este un termen de decădere.

Susținerile recurentei în sensul că în raport de interpretarea dispozițiile Legii nr. 303/2004 principala modalitate de ocupare a posturilor de execuție vacante este concursul, transferul fiind o modalitate subsidiară de ocupare a posturilor vacante, ceea ce conferă prioritatea oricărei cereri de valorificare în raport de orice cerere de transfer, nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât dreptul la valorificare nu-și găsește reglementare în Legea nr. 303/2004 ci doar în Hotărârea nr. 621/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Așadar, dacă legiuitorul ar fi dorit să dea prioritate dreptului la valorificare în raport cu dreptul la transfer, ar fi putut să o facă expres, în condițiile în care aceste drepturi privesc cariera judecătorului și sunt complet autonome unul față de celălalt.

Prin urmare susținerile recurentei referitoare la caracterul prioritar al cererii sale de valorificare în raport de orice altă cerere de transfer sunt lipsite de temei legal, așa încât nu pot fi primite față de actualul cadru de reglementare bazat pe dispozițiile Legii nr. 303/2004 și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007. Apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.M.M. împotriva Hotărârii nr. 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.