ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3001/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată cu recurs

Prin Hotărârea nr. 1139

din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins

contestația formulată de doamna P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani, împotriva

Hotărârii nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 a secției pentru judecători a Consiliului

Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus transferul doamnei judecător F.L.,

de la Tribunalul Suceava, la Tribunalul Botoșani.

Pentru a pronunța această

soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că doamna P.M.M.

a participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții

de execuție din data de 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani și, întrucât

s-a clasat pe poziția a doua, iar la concurs a fost scos un singur post, doamna

judecător a fost declarată respinsă, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor

alocate.

Pe de altă parte, Plenul

a precizat faptul că doamna F.L., președinte al Judecătoriei Slăveni, a participat

la concursul din data de 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la secția

penală a Tribunalului Suceava și, datorită clasării pe poziția a patra și a existenței

unui număr de cinci posturi scoase la concurs, doamna judecător a fost declarată

admisă, prin Hotărârea nr. 434 din 26 mai 2010 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, fiind promovată la Tribunalul Suceava începând cu data de 15

iunie 2010.

În acest context, cererea

de valorificare formulată de doamna P.M.M. a intrat în concurs cu cererea de transfer

formulată de doamna F.L., ambele cereri fiind analizate la data de 25 noiembrie

2010 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu ordinea de prioritate

stabilită prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007.

Potrivit hotărârii menționate,

Plenul a constatat că, întrucât pentru concursul de promovare din data de 09 mai

2010 nu au fost alocate posturi pentru promovare pe loc, ci numai pentru promovare

în funcții de execuție, cererile de valorificare nu au prioritate atunci când vin

în concurs cu orice alte cereri de transfer, inclusiv cu cele formulate de candidați

care au promovat efectiv, în urma aceluiași concurs de promovare în funcții de execuție.

Pe cale de consecință,

Plenul a apreciat că în mod corect s-a acordat prioritate cererii de transfer formulată

de doamna judecător F.L., în raport cu cererea de valorificare a doamnei judecător

P.M.M..

Prin raportarea la dispozițiile

legale și regulamentare în vigoare, Plenul a înlăturat punctual criticile formulate

de contestatoare, reținând următoarele:

În ceea ce privește susținerea

doamnei judecător P.M.M. potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 303/2004 nu conțin

o ordine de prioritate între dreptul de promovare efectivă la o instanță superioară

pe bază de concurs și cererea de transfer la o instanță superioară, Plenul a apreciat

că, în mod legal, o astfel de ordine de prioritate a fost stabilită de Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii, cu respectarea prevederilor actului normativ evocat.

Referitor la argumentul

contestatoarei în sensul că dreptul său la valorificare s-a născut la data afișării

rezultatelor finale obținute la examen, respectiv 25 mai 2010, iar dreptul doamnei

judecător F.L. s-a născut odată cu dobândirea gradului de judecător de tribunal,

respectiv 15 iunie 2010, Plenul a invocat faptul că examinarea în aceeași ședință

atât a solicitărilor de valorificare a rezultatelor, cât și a solicitărilor de transfer,

a garantat egalitatea de tratament a solicitărilor care vizau aceleași posturi,

fiind irelevant momentul depunerii cererilor, atâta timp cât au fost formulate în

termenul legal.

Referitor la critica formulată

în sensul că nu a fost respectat principiul specializării judecătorului, întrucât

doamna judecător F.L. a fost promovată la Tribunalul Suceava, secția penală, iar

transferul acesteia s-a dispus la Tribunalul Botoșani, secția comercială, Plenul

a reținut că, potrivit Regulamentului privind transferul judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin Hotărârea nr. 727/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

criteriul specializării judecătorului nu este prevăzut printre criteriile stabilite

de normele legale.

Împotriva Hotărârii

nr. 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al

Magistraturii, a declarat recurs în termenul legal P.M.M., invocând dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ..

Astfel, arată recurenta

că prin hotărârea atacată în speță, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii, a respins contestația sa împotriva Hotărârii nr. 1224 din 25 noiembrie

2010 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, având

în vedere criteriile de prioritate stabilite prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 298/2007, respectiv că cererile de valorificare formulate

de candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs

cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe

loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de

transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma

concursului.

Susține recurenta că prin

dispozițiile Legii nr. 303/2004 nu s-a instituit o ordine de preferință între dreptul

de promovare efectivă la o instanță superioară pe bază de concurs și cererea de

transfer la o instanță superioară, indiferent de modalitatea în care s-a dobândit

gradul de judecător de tribunal, însă din interpretarea ei sistematică și logică

rezultă că modalitatea principală de ocupare a posturilor de execuție vacante este

prin concurs, transferul și numirea în funcția de magistrat în cazuri speciale fiind

modalități subsidiare de ocupare a posturilor de execuție vacante.

Prin urmare, în opinia

recurentei, are prioritate orice cerere de valorificare în vederea promovării efective

la instanța superioară față de orice cerere de transfer la aceeași instanță, în

caz contrar dreptul de valorificare reglementat de art. 30 din Hotărârea nr. 621/2006

a Consiliului Superior al Magistraturii ar fi golit de substanță și fără posibilitate

reală de a fi exercitat.

Mai consideră recurenta

că dreptul său, în raport de cererea de valorificare formulată la data de 31

mai 2010, este prioritar și față de data la care au intervenit manifestările de

voință ale judecătorilor promovați anterior, respectiv lunile septembrie-noiembrie

2010.

Susține recurenta că,

caracterul prioritar al cererilor de valorificare este reliefat și de termenul de

decădere în care se poate obține valorificarea, respectiv 6 luni de la data comunicării

rezultatelor concursului de promovare de către Consiliului Superior al

Magistraturii, aceasta fiind unica formă de realizare a unei speranțe legitime astfel

reglementate.

Mai arată recurenta că

prin practica sa de a analiza cererile de valorificare a rezultatelor unui examen

împreună cu solicitările de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii face o

discriminare indirectă, conform prevederilor art. 14 din CEDO și disp. O.G. nr.

137/2000.

Intimatul Consiliul Superior

al Magistraturii, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare, pentru următoarele considerente.

Prin Hotărârea nr. 1224

din 25 noiembrie 2010 secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

a dispus transferul doamnei judecător F.L. de la Tribunalul Suceava la Tribunalul

Botoșani, începând cu data de 01 decembrie 2010.

Prin Hotărârea nr. 1139

din 16 decembrie 2010 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația

formulată de doamna P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani, împotriva Hotărârii

nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior

al Magistraturii.

Recurenta a participat

la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție

desfășurat la 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la Tribunalul Botoșani

și a obținut media generală 8,95 dar nu s-a încadrat în limita posturilor scoase

la concurs așa încât ulterior a formulat, în temeiul art. 30 alin. (1)din Regulamentul

aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare.

Cererea de valorificare,

astfel formulată de recurentă a intrat în concurs cu cererea de transfer formulată

de doamna judecător F.L., ambele cereri fiind analizate la data de 25 noiembrie

2010 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv secția pentru judecători

a Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu ordinea de prioritate stabilită

prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007.

Potrivit art. 30

alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare

a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21

septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii și

procurorii care au fost declarați admiși (au obținut media generală 7 și nu mai

puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs), dar care nu au putut fi

promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce

se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în

termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Potrivit art. 1 din Hotărârea

nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cererile

de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate

atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși

pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs

cu alte cereri de transfer formulate de alți judecători decât aceia care au promovat

pe loc în urma concursului.

În raport de aceste dispoziții

regulamentare, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

a analizat și soluționat cererea de transfer a unui judecător care avea grad de

tribunal în urma concursului organizat la 9 mai 2010, astfel că cererea de valorificare

formulată de recurentă a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie

2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru lipsa posturilor vacante.

Din moment ce există o

prevedere legală expresă care stabilesc prioritatea soluționării cererilor de transfer

în raport cu cererile de valorificare, Înalta Curte constată că, în mod corect,

Consiliului Superior al Magistraturii a analizat mai întâi cererea de transfer a

unui alt judecător și apoi cererea de valorificare formulată de recurentă, orice

altă interpretare în sensul invocat de recurentă ar însemna să se adauge la textul

de lege, ceea ce nu poate fi permis.

În acest context nu au

relevanță datele la care s-au formulat cererile de valorificare respectiv de transfer

și nici faptul că termenul de 6 luni prevăzut pentru valorificarea rezultatelor

unui concurs de promovare este un termen de decădere.

Susținerile recurentei

în sensul că în raport de interpretarea dispozițiile Legii nr. 303/2004 principala

modalitate de ocupare a posturilor de execuție vacante este concursul, transferul

fiind o modalitate subsidiară de ocupare a posturilor vacante, ceea ce conferă prioritatea

oricărei cereri de valorificare în raport de orice cerere de transfer, nu pot fi

primite, cu atât mai mult cu cât dreptul la valorificare nu-și găsește reglementare

în Legea nr. 303/2004 ci doar în Hotărârea nr. 621/2007 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Așadar, dacă legiuitorul

ar fi dorit să dea prioritate dreptului la valorificare în raport cu dreptul la

transfer, ar fi putut să o facă expres, în condițiile în care aceste drepturi privesc

cariera judecătorului și sunt complet autonome unul față de celălalt.

Prin urmare susținerile

recurentei referitoare la caracterul prioritar al cererii sale de valorificare în

raport de orice altă cerere de transfer sunt lipsite de temei legal, așa încât nu

pot fi primite față de actualul cadru de reglementare bazat pe dispozițiile Legii

nr. 303/2004 și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007.

Apreciind că hotărârea

atacată este legală și temeinică, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

raportat la art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.M.M. împotriva

Hotărârii nr. 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.