ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 897 din 21 octombrie 2010,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.) a respins contestația

formulată de doamna judecător P.M.M., judecător la Judecătoria Botoșani

împotriva Hotărârilor nr. 971 și 972 din data de 30 septembrie 2010 ale Secției

pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut și a

analizat următoarele aspecte:

Recurenta P.M.M. a

formulat contestație împotriva Hotărârilor nr. 971 și 972 din data de 30

septembrie 2010 prin care Secția pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii a aprobat cererile de transfer formulate de doamnele judecător

A.L. și U.M. de la Judecătoria Botoșani la Tribunalul Botoșani.

În motivarea

contestației, P.M.M. a arătat că a formulat cerere de valorificare a

rezultatului obținut la examenul de promovare în funcții de execuții din data

de 9 mai 2010, precizând că a optat pentru promovarea la Secția comercială și

de contencios administrativ a Tribunalului Botoșani.

Plenul a constatat că

prin Hotărârile nr. 971 și 972 din 30 septembrie 2010, secția de judecători, a

hotărât transferul doamnelor judecător A.L. și U.M., ambele cu grad profesional

de judecător de tribunal, de la Judecătoria Botoșani la Tribunalul Botoșani,

unde, potrivit comunicării Tribunalului Botoșani, la data de 01 septembrie 2010

erau două posturi de judecători vacante.

Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii, având în vedere cererile formulate de doamnele

judecător A.L. și U.M., a constatat că există trei cereri concurente pentru

cele două posturi vacante la Tribunalul Botoșani, dintre care una este o cerere

de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcție de execuție

din data de 9 mai 2010.

De asemenea, întrucât

doamnele judecător A.L. și U.M. au obținut gradul profesional de judecător de

tribunal ca urmare a promovării concursului din data de 31 mai 2009, iar

Hotărârea nr. 289/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a

statuat că cererile de valorificare, formulate de candidații la concursul de

promovare, nu au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer

formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului,

conferindu-se astfel prioritatea dreptului care a luat naștere primul, s-a

acordat prioritate cererilor de transfer formulate de doamnele judecător A.L.

și U.M..

Împotriva Hotărârii

nr. 897 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

a formulat recurs P.M.M., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În motivarea cererii

de recurs, se susține, în esență, că Hotărârea nr. 897/2010 recurată, este

netemeinică și nelegală, întrucât cererea sa de valorificare a rezultatului

concursului de promovare efectivă în funcții de execuție la Tribunalul Botoșani

din data de 9 mai 2010 trebuia soluționată cu prioritate față de orice cerere

de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii instituind un tratament

discriminatoriu de natură a o dezavantaja prin raportare la soluționarea

favorabilă a celor două cereri de transfer ale altor judecători, deși

dispozițiile Legii nr. 303/2004 nu au instituit o ordine de preferință între

dreptul de promovare efectivă și transferul la o instanță superioară,

indiferent de modalitatea în care s-a dobândit gradul de judecător de tribunal.

Se precizează că și

față de principiile de prioritate stabilite prin Hotărârea Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 298/2007, cererea sa este prioritară fiind formulată

anterior cererilor de transfer.

De asemenea, se arată

că sunt inadmisibile cererile de transfer ca urmare a faptului că cele două

magistrate erau deja promovate pe loc la Tribunalul Botoșani, iar transferul se

dispune nu de pe un post pe un altul al aceleiași instanțe, ci de la o instanță

la alta.

Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, susținând că hotărârea recurată este

temeinică și legală, întrucât prin Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit modalitatea în care vor fi

soluționate cererile de valorificare și cererile de transfer, iar Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 897 din 21 octombrie 2010 a

dat eficiență acestuia din urmă atunci când a analizat cererile care au

constituit obiectul Hotărârilor nr. 971 și nr. 972 din 30 septembrie 2010, ale

Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta a formulat

concluzii scrise prin care a reiterat argumentele expuse în cererea de recurs,

în sensul soluției de admitere a acestuia.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursul formulat, în raport de argumentele

expuse, de înscrisurile care există la dosar, de dispozițiile legale incidente,

apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi

expuse.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă prezentată anterior cât și din înscrisurile de la

dosarul cauzei, recurenta, judecător la Judecătoria Botoșani, a participat la

concursul de promovare efectivă în funcții de execuție, organizat de intimat,

la 9 mai 2010, optând pentru promovarea la Tribunalul Botoșani, pentru singurul

loc scos la concurs, clasându-se pe locul 2, cu media 8,95, motiv pentru care

nu a putut fi promovată.

Ulterior, în temeiul

art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006,

recurenta a solicitat intimatei valorificarea rezultatului obținut la concursul

menționat, în sensul promovării la Tribunalul Botoșani, cererea fiindu-i

respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.

1044 din 25 noiembrie 2010.

La 1 septembrie 2010,

la Tribunalul Botoșani erau vacante 2 posturi de judecători, acestea fiind

repartizate Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste posturi

atât recurenta cât și doamnele judecător A.L. și U.M., au solicitat

valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de

execuție și respectiv, transferul la această instanță.

Judecătoarele cărora

prin Hotărârile nr. 971 și 972/2010 ale Secției pentru Judecători, Consiliul

Superior al Magistraturii le-a admis cererile de transfer de la Judecătoria

Botoșani la Tribunalul Botoșani, obținuseră gradul profesional de judecător de

tribunal, ca urmare a promovării concursului din data de 31 mai 2009, fiind

promovate pe loc, având o vechime în gradul profesional de tribunal de 1 an și

2 luni.

Deci, judecătoarele

A.L. și U.M. fuseseră promovate pe loc în urma unui concurs susținut în anul

2009, iar recurenta avea un drept de valorificare a rezultatului concursului de

la 9 mai 2010 în termen de 6 luni de la validarea rezultatelor concursului.

Conform art. 60 din

Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, "transferul judecătorilor și

procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la altul,

se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al

Magistraturii".

Această dispoziție a

fost transpusă în art. 1 din Regulamentul privind transferul și detașarea

judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor

și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor

în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, astfel

cum a fost modificat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 727/2009.

Prin Hotărârea nr.

298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a

stabilit că cererile de valorificare formulate de candidații la concursul de

promovare, au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale

candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la același concurs și

nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer

formulate de alți judecători sau procurori decât aceia care au promovat pe loc,

în urma concursului.

În cauza dedusă

judecății este necesară lămurirea problemei privind ordinea de prioritate între

dreptul de valorificare și dreptul de transfer care este unul independent de

concursul de promovare din 9 mai 2010 și care este solicitat ca urmare a

dobândirii gradului profesional de judecător de tribunal anterior, la concursul

de promovare din mai 2009.

În raport de

prevederile legale menționate anterior, referitoare la cererile de valorificare

și cele de transfer, a căror nelegalitate nu a fost contestată și nici

constatată, rezultă că cererile de valorificare formulate de candidații la

concursul de promovare din mai 2010 nu au prioritate atunci când vin în concurs

cu alte cereri de transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au

promovat pe loc în urma concursului din 2010.

Cum judecătoarele

A.L. și U.M. obținuseră gradul profesional de judecător de tribunal de 1 an și

2 luni, însă își desfășurau activitatea la Judecătoria Botoșani, prioritate are

dreptul la transfer, mai vechi, care a luat naștere primul, odată cu dobândirea

gradului profesional, neavând relevanță ordinea cronologică a formulării cererilor

pentru valorificarea dreptului care viza ocuparea posturilor vacante la

Tribunalul Botoșani.

Prin urmare, având în

vedere considerentele expuse, criticile recurentei sunt nefondate, cu atât mai

mult cu cât, așa cum s-a reținut și anterior, nu s-a invocat și nici nu s-a

constatat în vreun fel nelegalitatea Hotărârii nr. 298/2007 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii în raport de prevederile Legii nr.

303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, iar în ceea ce privește Hotărârea nr.

1044 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

prin care a fost respinsă cererea recurentei de valorificare a rezultatului

obținut la concursul de promovare efectivă din 9 mai 2010, nu există dovezi că

aceasta a fost anulată în vreun fel.

Față de cele expuse,

Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, cu modificările și

completările ulterioare, coroborat cu art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004,

(r 1), va respinge recursul formulat ca nefondat, apreciind ca fiind legală și

temeinică Hotărârea nr. 897 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

De altfel, această

soluție este în consens și cu jurisprudența instanței supreme în astfel de

litigii (Deciziile nr. 1398/2010, nr. 5275/2009 și nr. 1227/ 2010).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.M.M. împotriva Hotărârii nr. 897 din 21 octombrie 2010 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2011.