ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 655/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe

Prin cererea în contencios administrativ

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, la data de 18 octombrie 2010 sub nr.

325/43/2010, reclamanta S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,

anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de

pensii de serviciu prevăzut la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și suspendarea executării

H.G. nr. 737/2010, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că, prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de

punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010 prin care s-a dispus

anularea pensiei de serviciu a reclamantei, stabilită prin Decizia de

pensionare nr. 142870 din 30 august 2010.

Această hotărâre de

Guvern este nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din

Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Au fost dezvoltate

argumentele pentru care H.G. nr. 737/2010 contravine atât art. 15 din

Constituția României, cât și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității

cererii în raport cu dispozițiile O.G. nr. 137/2000 modificată și completată,

arătând că dispozițiile unei legi, mai exact cele ale Legii nr. 119/2010,

reclamate ca având efect discriminatoriu nu pot face prin ele însele obiectul

unei sesizări întemeiate pe O.G. nr. 137/2000, ci doar al unei excepții de

neconstituționalitate în a cărei soluționare Curtea Constituțională are

atribuții exclusive conform art. 146 lit. d) din Constituția României.

S-a invocat și

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii

administrative prealabile față de Guvernul României, invocându-se prevederile

art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Apoi, s-a invocat

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care, în raport de

prevederile art. 52 din Constituția României și de cele ale Legii nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, nu a făcut dovada drepturilor existente,

prevăzute de lege și care să fi fost vătămate prin actul contestat, după cum nu

face nici dovada legăturii de cauzalitate între actul administrativ contestat

și vătămarea invocată.

Totodată s-a invocat

și excepția lipsei de interes a reclamantei, având în vedere că actul

administrativ a fost executat material și a intrat în circuitul civil, astfel

încât cererea nu asigură reclamantei un folos practic.

Prin Sentința nr. 96

din 8 aprilie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de Guvernul

României și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta S.V., în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

A admis cererea de

intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004,

s-a reținut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de suspendarea și

anularea unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv H.G. nr.

737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute de art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, astfel devin

incidente prevederile Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare și implicit ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reținut

prima instanță, persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ

trebuie să se adreseze în prealabil, în termenele și condițiile prevăzute de

art. 7 din Legea nr. 554/2004, autorității care a emis actul. Numai după

parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit

sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă,

poate formula acțiune în contencios administrativ.

În aceste condiții,

dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după

ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă sau după

expirarea termenului legal de soluționare a cererii.

Constatând că, în cauză,

reclamanta nu a dovedit formularea plângerii prealabile privind revocarea H.G.

nr. 737/2010, acțiunea reclamantei este inadmisibilă.

Totodată a reținut că

nici suspendarea actului administrativ în condițiile art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 nu se poate face decât după sesizarea, în condițiile art. 7

din lege, a autorității emitente a actului.

Față de soluția dată

excepției inadmisibilității, Curtea a reținut că analiza celorlalte excepții și

a fondului cauzei nu se mai impune.

De asemenea, față de

soluția dată cererii principale, instanța a admis cererea de intervenție

accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, întrucât prin apărările

sale, intervenientul a contribuit la soluția de respingere a cererii

principale.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență că între timp, la data de 15 februarie 2011 a trimis cererea pentru

îndeplinirea procedurii prealabile la Guvernul României.

De asemenea a

susținut că, decizia de pensionare este un act civil și nu act administrativ

pentru a fi necesară în cauză efectuarea plângerii prealabile prevăzută de

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

A mai arătat recurenta

că are calitate procesuală pasivă, că este titulara unui drept subiectiv

încălcat, iar cu privire la lipsa interesului legitim, decizia de recalculare a

pensiei i-a afectat dreptul de proprietate, pensia fiind un drept de creanță.

II. Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În cauză, reclamanta

S.V. a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de calculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzut la art. 1 lit. c) - h) din Legea

nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și

suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în baza art. 15 din Legea nr.

554/2004.

În conformitate cu

prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, cel ce se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale

legitime printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței

competente, trebuie să solicite autorității emitente revocarea, în tot sau în

parte, a acestuia.

Potrivit art. 7 alin.

(1

1

), în cazul actului administrativ normativ, cum este actul

contestat, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, desigur înainte de

introducerea cererii de chemare în judecată. Totodată, partea reclamantă este

obligată să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile și,

potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, va depune la dosarul cauzei copia plângerii prealabile privind

actul administrativ contestat, având înscrisă data introducerii și numărul de

înregistrare la autoritatea pârâtă.

Din redactarea

textului art. 7 din Legea nr. 554/2004 rezultă că formularea plângerii

prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a

acțiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune

în contencios administrativ.

Chiar art. 109 alin.

(2) C. proc. civ. dă posibilitatea ca, în cazurile anume prevăzute de lege,

sesizarea instanței competente să se facă numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile.

În situația în care

persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea

neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca

inadmisibilă.

În raport de

probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanta nu a îndeplinit această

cerință obligatorie, anterior sesizării instanței de judecată, adresându-se

direct instanței de judecată cu contestație împotriva H.G. nr. 737/2010, astfel

cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Nefiind făcută dovada

îndeplinirii procedurii prealabile, acțiunea reclamantului este inadmisibilă,

iar soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de S.V. împotriva sentinței nr. 96 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 9 februarie 2012.