ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 655/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe Prin cererea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 octombrie 2010 sub nr. 325/43/2010, reclamanta S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzut la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și suspendarea executării H.G.

nr. 737/2010, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010 prin care s-a dispus anularea pensiei de serviciu a reclamantei, stabilită prin Decizia de pensionare nr. 142870 din 30 august 2010. Această hotărâre de Guvern este nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Au fost dezvoltate argumentele pentru care H.G. nr. 737/2010 contravine atât art. 15 din Constituția României, cât și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii în raport cu dispozițiile O.G. nr. 137/2000 modificată și completată, arătând că dispozițiile unei legi, mai exact cele ale Legii nr. 119/2010, reclamate ca având efect discriminatoriu nu pot face prin ele însele obiectul unei sesizări întemeiate pe O.G. nr. 137/2000, ci doar al unei excepții de neconstituționalitate în a cărei soluționare Curtea Constituțională are atribuții exclusive conform art. 146 lit. d) din Constituția României. S-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de Guvernul României, invocându-se prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Apoi, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care, în raport de prevederile art. 52 din Constituția României și de cele ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu a făcut dovada drepturilor existente, prevăzute de lege și care să fi fost vătămate prin actul contestat, după cum nu face nici dovada legăturii de cauzalitate între actul administrativ contestat și vătămarea invocată. Totodată s-a invocat și excepția lipsei de interes a reclamantei, având în vedere că actul administrativ a fost executat material și a intrat în circuitul civil, astfel încât cererea nu asigură reclamantei un folos practic. Prin Sentința nr. 96 din 8 aprilie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta S.V., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

A admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de suspendarea și anularea unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, astfel devin incidente prevederile Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare și implicit ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reținut prima instanță, persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ trebuie să se adreseze în prealabil, în termenele și condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, autorității care a emis actul. Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ. În aceste condiții, dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.

Constatând că, în cauză, reclamanta nu a dovedit formularea plângerii prealabile privind revocarea H.G. nr. 737/2010, acțiunea reclamantei este inadmisibilă. Totodată a reținut că nici suspendarea actului administrativ în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu se poate face decât după sesizarea, în condițiile art. 7 din lege, a autorității emitente a actului. Față de soluția dată excepției inadmisibilității, Curtea a reținut că analiza celorlalte excepții și a fondului cauzei nu se mai impune. De asemenea, față de soluția dată cererii principale, instanța a admis cererea de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, întrucât prin apărările sale, intervenientul a contribuit la soluția de respingere a cererii principale.

2. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență că între timp, la data de 15 februarie 2011 a trimis cererea pentru îndeplinirea procedurii prealabile la Guvernul României. De asemenea a susținut că, decizia de pensionare este un act civil și nu act administrativ pentru a fi necesară în cauză efectuarea plângerii prealabile prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. A mai arătat recurenta că are calitate procesuală pasivă, că este titulara unui drept subiectiv încălcat, iar cu privire la lipsa interesului legitim, decizia de recalculare a pensiei i-a afectat dreptul de proprietate, pensia fiind un drept de creanță.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cauză, reclamanta S.V. a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzut la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004. În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, cel ce se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței competente, trebuie să solicite autorității emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Potrivit art. 7 alin. (1 1 ), în cazul actului administrativ normativ, cum este actul contestat, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, desigur înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. Totodată, partea reclamantă este obligată să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile și, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va depune la dosarul cauzei copia plângerii prealabile privind actul administrativ contestat, având înscrisă data introducerii și numărul de înregistrare la autoritatea pârâtă. Din redactarea textului art. 7 din Legea nr. 554/2004 rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii.

Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ. Chiar art. 109 alin. (2) C. proc. civ. dă posibilitatea ca, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. În situația în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă. În raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanta nu a îndeplinit această cerință obligatorie, anterior sesizării instanței de judecată, adresându-se direct instanței de judecată cu contestație împotriva H.G.

nr. 737/2010, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. Nefiind făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile, acțiunea reclamantului este inadmisibilă, iar soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinței nr. 96 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 februarie 2012.