ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7968/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2010, pe rolul Tribunalului Teleorman, sub nr. 1378/87/2010, reclamanții M.M.M. și I.P. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Turnu Măgurele, să se dispună retrocedarea terenului situat în Alexandria, str. D., și punerea sa în posesie, conform Legii nr. 10/2001. Prin Sentința civilă nr. 141 din 28 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2747/87/2010 al Tribunalului Teleorman, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Primăria Municipiului Turnu Măgurele și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M.M.M.

și I.P., constatându-se autoritatea de lucru judecată în cauză. Hotărârea a fost motivată, pe considerentul că, inițial, în soluționarea notificării petentei I.P., s-a pronunțat Decizia civilă nr. 458 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de M.M. împotriva Dispoziției din 12 februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și a preluării abuzive, hotărâre menținută prin Decizia nr. 3133 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Printr-o nouă acțiune, reclamantul M.M.

a solicitat retrocedarea și punerea în posesie asupra terenului situat în str. D. din Turnu Măgurele, iar, prin Sentința civilă nr. 41 din 16 martie 2009 a Tribunalului Teleorman, acțiunea a fost respinsă ca nefondată, hotărâre definitivă conform Deciziei nr. 632A din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin cauza dedusă judecății, reclamantul solicită din nou retrocedarea și punerea în posesie a terenului din str. D., situat în Municipiul Turnu Măgurele, acțiunea având același obiect, ca și cele precedente, în legătură cu care instanțele s-au pronunțat irevocabil. S-au invocat dispozițiile art. 1201 C. civ., privind existența autorității de lucru judecat, ce împiedică a se repune în discuție aceeași situație de fapt și de drept, întrucât s-ar încălca principiul stabilității raporturilor juridice.

Împotriva acestei decizii, au declarat apel reclamanții M.M.M. și I.P., susținând următoarele: Imobilul, fostă proprietate a mamei reclamanților, situat în str. D. din Municipiul Turnu Măgurele, a fost demolat în anul 1966, și nu în anul 1996, cum s-a precizat în hotărârea recurată. Au fost invocate Sentința civilă nr. 1047 din 06 iunie 2005, prin care a fost admisă acțiunea reclamanților, precum și deciziile pronunțate în apel în Dosarul nr. 4303/2004 al Curții de Apel București și Decizia nr. 2618, pronunțată în Dosarul nr. 27629/1/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care recursul declarat de Primăria Municipiului Turnu Măgurele a fost respins. Autoritățile administrative, prin Primarul Municipiului Turnu Măgurele, au emis decizii în absența petenților, în condițiile în care terenul în litigiu este liber de construcții, fiind acoperit de gunoaie.

Prin Decizia civilă nr. 689A din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți M.M.M. și I.P., reținând, în esență, următoarele: Tribunalul Teleorman a fost învestit la data de 19 martie 2010, de către reclamanții M.M.M. și I.P., cu acțiunea având ca obiect retrocedarea terenului situat în str. D., Municipiul Turnu Măgurele și obligarea pârâtei Primăria Municipiului Turnu Măgurele să-i pună pe reclamanți în posesia terenului preluat abuziv. În cauză, există autoritate de lucru judecat, având în vedere următoarele: Petenta I.P. a formulat Notificarea din 12 noiembrie 2001, emisă de B.E.J.

H.S.C., prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Turnu Măgurele, str. D., compus din teren în suprafață de 147 mp și construcție, soluționată prin Dispoziția din 13 februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, în sensul respingerii acesteia, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a preluării abuzive a imobilului. Notificatoarea I.P. nu a formulat contestație împotriva Dispoziției din 13 februarie 2004, însă, fratele acesteia, M.M.M. a formulat contestație împotriva acestei dispoziții, respinsă prin Sentința civilă nr. 553 din 26 iulie 2004 a Tribunalului Teleorman. Ulterior acestei hotărâri, reclamantul a formulat apel, admis prin Decizia civilă nr. 1047 din 06 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cauza fiind reținută pentru evocarea fondului, decizie menținută prin Decizia civilă nr. 2618 din 10 martie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Soluționând fondul, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a pronunțat Decizia civilă nr. 458 din 23 octombrie 2006, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația reclamantului împotriva Dispoziției din 12 februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, soluție păstrată prin Decizia civilă nr. 3233 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca atare, prin deciziile civile nr. 458 din 23 octombrie 2006, respectiv, nr. 3233 din 20 aprilie 2007, a fost respinsă irevocabil contestația reclamantului M.M.M. împotriva dispoziției amintite.

Ulterior acestor acțiuni, același reclamant a dedus Tribunalului Teleorman Dosarul nr. 857/87/2009, prin care a solicitat retrocedarea și punerea în posesie asupra terenului situat în str. D. din Municipiul Turnu Măgurele, acțiune respinsă la fond, definitivă în apel, prin Decizia civilă nr. 632 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a reținut autoritatea de lucru judecat cu privire la obiectul pricinii și părțile din proces. Prin cauza dedusă judecății în prezent, reclamanții M.M.M. și I.P. reiterează aceeași acțiune, constând în retrocedarea terenului din str. D. și obligarea pârâtei Primăria Municipiului Turnu Măgurele să-i pună în posesie asupra imobilului preluat abuziv, conform Legii nr. 10/2001.

De necontestat, față de conținutul hotărârilor judecătorești pronunțate succesiv, ca urmare a contestației formulată de M.M.M., această acțiune are același obiect și cauză, fiind purtată între aceleași părți, astfel că devin incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat, ce împiedică repunerea în discuție a aceluiași drept de proprietate privind pe aceleași părți și în legătură cu care s-a statuat, în fapt și în drept, prin hotărâri judecătorești irevocabile, opozabile părților din proces. Reclamanții, în apel, nu au formulat critici vizând alte aspecte care să contrazică soluția fondului privind admiterea excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Primăria Municipiului Turnu Măgurele.

Or, potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții M.M.M. și I.P., recurs care nu a fost întemeiat în drept. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au reiterat, în esență, motivele de apel, susținând următoarele: Redeschiderea procesului la Tribunalul Alexandria a fost intentat cu scopul de a anula acele acte prin care nu li se recunosc drepturile în cauză. Astfel, prin acțiunea înregistrată la 19 martie 2010, pe rolul Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 1378/87/2010, au solicitat retrocedarea terenului situat în mun.

Turnu Măgurele, str. D., în suprafața de circa 400 mp și punerea în posesie, conform Legii nr. 10/2001. Terenul menționat este proprietatea mamei autoarei lor și, în prezent, este liber de orice sarcini, fiind acoperit de gunoaie; actele de dovedire a proprietății se află la dosar, iar autoritatea administrativă, prin Primăria municipiului Turnu Măgurele, a emis decizii în absența petenților. Examinând criticile formulate în cauză, instanța de recurs constată caracterul nefondat al acestora, pentru considerentele ce vor succede: Autoritatea de lucru judecat reprezintă, pe planul dreptului substanțial, o prezumție absolută, irefragabilă, conform art. 1200 pct. 4 C. civ., iar, pe planul dreptului procesual, o excepție procesuală, de fond, absolută, peremptorie, reglementată conform art. 166 C. proc.

civ. Pentru a fi incidentă o astfel de excepție este necesar să fie întrunită în cauză tripla identitate, de părți (eadem conditio personarum), de obiect (eadem res) și de cauză juridică (eadem causa petendi), astfel cum statuează dispozițiile art. 1201 C. civ. Finalitatea principiului autorității de lucru judecat constă în administrarea uniformă a justiției, în respectarea prezumției de validitate a unei hotărâri judecătorești irevocabile (res iudicata pro veritate habetur) și presupune ca o acțiune să nu poată fi judecată decât o singură dată, ceea ce asigură imutabilitatea verificării jurisdicționale – efectul negativ al autorității de lucru judecat, și constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre pronunțată în alt proces, iar partea căreia i s-a recunoscut dreptul alegat să se poată prevala de acest drept – efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritatea de lucru judecat reprezintă o limitare legală admisă a dreptului de acces la instanță, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea, în acest sens, Hotărârea pronunțată în cauza Lungoci contra României, în data de 26 ianuarie 2006, parag. 37), în scopul protejării securității raporturilor juridice, ceea ce este esențial pentru a se evita încălcarea acestui drept fiind modalitatea în care este aplicată această limitare în litigiile particulare deduse judecății. Aplicând aceste principii la cauza prezentă, instanța de recurs constată că, soluționând fondul, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a pronunțat Decizia civilă nr. 458 din 23 octombrie 2006, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația reclamantului M.M.M.

împotriva Dispoziției din 12 februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, având ca obiect imobilul situat în Alexandria, str. D., municipiul Turnu Măgurele, prin care s-a respins notificarea, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici cea preluării abuzive a imobilului, soluție menținută, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 3233 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Or, prin cererea dedusă judecății, reclamanții M.M.M. și I.P. urmăresc aceeași finalitate, solicitând retrocedarea aceluiași imobil, invocând aspecte de fond, în sensul că terenul este liber și acoperit de deșeuri, ignorând existența unei hotărâri irevocabile anterioare, ce se prezumă că exprimă adevărul, prin care pretinsul lor drept de proprietate asupra acestui imobil nu a fost recunoscut nici pe cale administrativă, nici pe cale judiciară.

În acest context procesual, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au realizat o corectă aplicare a legii, atunci când au considerat că se impune respingerea acestei cereri în temeiul unei excepții procesuale de fond, absolute, peremptorii – cea a autorității de lucru judecat, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, nefiind operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în care ar putea fi încadrate formal criticile recurenților, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.M.M. și I.P. împotriva Deciziei nr. 689A a 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.M.M. și I.P. împotriva Deciziei nr. 689A a 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2011.