ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7968/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19

martie 2010, pe rolul Tribunalului Teleorman, sub nr. 1378/87/2010, reclamanții

M.M.M. și I.P. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Turnu Măgurele, să se dispună

retrocedarea terenului situat în Alexandria, str. D., și punerea sa în posesie,

conform Legii nr. 10/2001.

Prin Sentința civilă

nr. 141 din 28 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2747/87/2010 al

Tribunalului Teleorman, s-a admis excepția autorității de lucru judecat,

invocată de pârâta Primăria Municipiului Turnu Măgurele și s-a respins acțiunea

formulată de reclamanții M.M.M. și I.P., constatându-se autoritatea de lucru

judecată în cauză.

Hotărârea a fost

motivată, pe considerentul că, inițial, în soluționarea notificării petentei

I.P., s-a pronunțat Decizia civilă nr. 458 din 23 octombrie 2006 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată,

contestația formulată de M.M. împotriva Dispoziției din 12 februarie 2004 a

Primarului Municipiului Turnu Măgurele, motivat de faptul că nu s-a făcut

dovada dreptului de proprietate și a preluării abuzive, hotărâre menținută prin

Decizia nr. 3133 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Printr-o nouă

acțiune, reclamantul M.M. a solicitat retrocedarea și punerea în posesie asupra

terenului situat în str. D. din Turnu Măgurele, iar, prin Sentința civilă nr.

41 din 16 martie 2009 a Tribunalului Teleorman, acțiunea a fost respinsă ca

nefondată, hotărâre definitivă conform Deciziei nr. 632A din 26 noiembrie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Prin cauza dedusă

judecății, reclamantul solicită din nou retrocedarea și punerea în posesie a

terenului din str. D., situat în Municipiul Turnu Măgurele, acțiunea având

același obiect, ca și cele precedente, în legătură cu care instanțele s-au

pronunțat irevocabil.

S-au invocat

dispozițiile art. 1201 C. civ., privind existența autorității de lucru judecat,

ce împiedică a se repune în discuție aceeași situație de fapt și de drept,

întrucât s-ar încălca principiul stabilității raporturilor juridice.

Împotriva acestei

decizii, au declarat apel reclamanții M.M.M. și I.P., susținând următoarele:

Imobilul, fostă

proprietate a mamei reclamanților, situat în str. D. din Municipiul Turnu

Măgurele, a fost demolat în anul 1966, și nu în anul 1996, cum s-a precizat în

hotărârea recurată.

Au fost invocate

Sentința civilă nr. 1047 din 06 iunie 2005, prin care a fost admisă acțiunea

reclamanților, precum și deciziile pronunțate în apel în Dosarul nr. 4303/2004

al Curții de Apel București și Decizia nr. 2618, pronunțată în Dosarul nr.

27629/1/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care recursul declarat

de Primăria Municipiului Turnu Măgurele a fost respins.

Autoritățile

administrative, prin Primarul Municipiului Turnu Măgurele, au emis decizii în

absența petenților, în condițiile în care terenul în litigiu este liber de

construcții, fiind acoperit de gunoaie.

Prin Decizia civilă

nr. 689A din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți M.M.M. și I.P.,

reținând, în esență, următoarele:

Tribunalul Teleorman

a fost învestit la data de 19 martie 2010, de către reclamanții M.M.M. și I.P.,

cu acțiunea având ca obiect retrocedarea terenului situat în str. D.,

Municipiul Turnu Măgurele și obligarea pârâtei Primăria Municipiului Turnu

Măgurele să-i pună pe reclamanți în posesia terenului preluat abuziv.

În cauză, există

autoritate de lucru judecat, având în vedere următoarele:

Petenta I.P. a

formulat Notificarea din 12 noiembrie 2001, emisă de B.E.J. H.S.C., prin care a

solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Turnu Măgurele, str. D.,

compus din teren în suprafață de 147 mp și construcție, soluționată prin

Dispoziția din 13 februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, în

sensul respingerii acesteia, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de

proprietate și nici a preluării abuzive a imobilului.

Notificatoarea I.P.

nu a formulat contestație împotriva Dispoziției din 13 februarie 2004, însă,

fratele acesteia, M.M.M. a formulat contestație împotriva acestei dispoziții,

respinsă prin Sentința civilă nr. 553 din 26 iulie 2004 a Tribunalului Teleorman.

Ulterior acestei

hotărâri, reclamantul a formulat apel, admis prin Decizia civilă nr. 1047 din

06 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

cauza fiind reținută pentru evocarea fondului, decizie menținută prin Decizia civilă

nr. 2618 din 10 martie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Soluționând fondul,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a pronunțat Decizia civilă nr.

458 din 23 octombrie 2006, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația

reclamantului împotriva Dispoziției din 12 februarie 2004 a Primarului

Municipiului Turnu Măgurele, soluție păstrată prin Decizia civilă nr. 3233 din

20 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare, prin

deciziile civile nr. 458 din 23 octombrie 2006, respectiv, nr. 3233 din 20

aprilie 2007, a fost respinsă irevocabil contestația reclamantului M.M.M.

împotriva dispoziției amintite.

Ulterior acestor

acțiuni, același reclamant a dedus Tribunalului Teleorman Dosarul nr. 857/87/2009,

prin care a solicitat retrocedarea și punerea în posesie asupra terenului

situat în str. D. din Municipiul Turnu Măgurele, acțiune respinsă la fond,

definitivă în apel, prin Decizia civilă nr. 632 din 26 noiembrie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, prin care s-a reținut autoritatea de lucru judecat cu

privire la obiectul pricinii și părțile din proces.

Prin cauza dedusă

judecății în prezent, reclamanții M.M.M. și I.P. reiterează aceeași acțiune,

constând în retrocedarea terenului din str. D. și obligarea pârâtei Primăria

Municipiului Turnu Măgurele să-i pună în posesie asupra imobilului preluat

abuziv, conform Legii nr. 10/2001.

De necontestat, față

de conținutul hotărârilor judecătorești pronunțate succesiv, ca urmare a

contestației formulată de M.M.M., această acțiune are același obiect și cauză,

fiind purtată între aceleași părți, astfel că devin incidente dispozițiile art.

1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat, ce împiedică repunerea în

discuție a aceluiași drept de proprietate privind pe aceleași părți și în

legătură cu care s-a statuat, în fapt și în drept, prin hotărâri judecătorești

irevocabile, opozabile părților din proces.

Reclamanții, în apel,

nu au formulat critici vizând alte aspecte care să contrazică soluția fondului

privind admiterea excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâta

Primăria Municipiului Turnu Măgurele. Or, potrivit art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea

situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții M.M.M. și I.P.,

recurs care nu a fost întemeiat în drept.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, reclamanții au reiterat, în esență, motivele de apel, susținând

următoarele:

Redeschiderea

procesului la Tribunalul Alexandria a fost intentat cu scopul de a anula acele

acte prin care nu li se recunosc drepturile în cauză. Astfel, prin acțiunea

înregistrată la 19 martie 2010, pe rolul Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr.

1378/87/2010, au solicitat retrocedarea terenului situat în mun. Turnu

Măgurele, str. D., în suprafața de circa 400 mp și punerea în posesie, conform

Legii nr. 10/2001.

Terenul menționat

este proprietatea mamei autoarei lor și, în prezent, este liber de orice

sarcini, fiind acoperit de gunoaie; actele de dovedire a proprietății se află

la dosar, iar autoritatea administrativă, prin Primăria municipiului Turnu

Măgurele, a emis decizii în absența petenților.

Examinând criticile

formulate în cauză, instanța de recurs constată caracterul nefondat al

acestora, pentru considerentele ce vor succede:

Autoritatea de lucru

judecat reprezintă, pe planul dreptului substanțial, o prezumție absolută,

irefragabilă, conform art. 1200 pct. 4 C. civ., iar, pe planul dreptului

procesual, o excepție procesuală, de fond, absolută, peremptorie, reglementată

conform art. 166 C. proc. civ.

Pentru a fi incidentă

o astfel de excepție este necesar să fie întrunită în cauză tripla identitate,

de părți (eadem conditio personarum), de obiect (eadem res) și de cauză

juridică (eadem causa petendi), astfel cum statuează dispozițiile art. 1201 C.

civ.

Finalitatea

principiului autorității de lucru judecat constă în administrarea uniformă a

justiției, în respectarea prezumției de validitate a unei hotărâri

judecătorești irevocabile (res iudicata pro veritate habetur) și presupune ca o

acțiune să nu poată fi judecată decât o singură dată, ceea ce asigură imutabilitatea

verificării jurisdicționale – efectul negativ al autorității de lucru judecat,

și constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazise

printr-o altă hotărâre pronunțată în alt proces, iar partea căreia i s-a

recunoscut dreptul alegat să se poată prevala de acest drept – efectul pozitiv

al autorității de lucru judecat.

Din perspectiva

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritatea de lucru

judecat reprezintă o limitare legală admisă a dreptului de acces la instanță,

garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se

vedea, în acest sens, Hotărârea pronunțată în cauza Lungoci contra României, în

data de 26 ianuarie 2006, parag. 37), în scopul protejării securității

raporturilor juridice, ceea ce este esențial pentru a se evita încălcarea

acestui drept fiind modalitatea în care este aplicată această limitare în

litigiile particulare deduse judecății.

Aplicând aceste

principii la cauza prezentă, instanța de recurs constată că, soluționând

fondul, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a pronunțat Decizia

civilă nr. 458 din 23 octombrie 2006, prin care a fost respinsă, ca

neîntemeiată, contestația reclamantului M.M.M. împotriva Dispoziției din 12

februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, având ca obiect

imobilul situat în Alexandria, str. D., municipiul Turnu Măgurele, prin care

s-a respins notificarea, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate

și nici cea preluării abuzive a imobilului, soluție menținută, în mod

irevocabil, prin Decizia civilă nr. 3233 din 20 aprilie 2007, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, prin cererea

dedusă judecății, reclamanții M.M.M. și I.P. urmăresc aceeași finalitate,

solicitând retrocedarea aceluiași imobil, invocând aspecte de fond, în sensul

că terenul este liber și acoperit de deșeuri, ignorând existența unei hotărâri

irevocabile anterioare, ce se prezumă că exprimă adevărul, prin care pretinsul

lor drept de proprietate asupra acestui imobil nu a fost recunoscut nici pe

cale administrativă, nici pe cale judiciară.

În acest context

procesual, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au realizat o

corectă aplicare a legii, atunci când au considerat că se impune respingerea

acestei cereri în temeiul unei excepții procesuale de fond, absolute,

peremptorii – cea a autorității de lucru judecat, care face de prisos

cercetarea în fond a cauzei, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, nefiind operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în care ar putea fi încadrate formal criticile recurenților, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții M.M.M. și I.P. împotriva Deciziei nr. 689A a

16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții M.M.M. și I.P. împotriva Deciziei

nr. 689A a 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 noiembrie 2011.