ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4827/2006

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29 martie 2004,

înregistrată la Tribunalul Teleormam sub nr. 1039/2004, reclamantul D.G. a

chemat în judecată Primăria Turnu Măgurele, solicitând instanței ca, prin hotărârea

judecătorească pe care o va pronunța, să fie pus în posesia terenului

intravilan din Turnu Măgurele, cu diferența de teren de la 307 mp până la

suprafața de 422 mp, cât a avut inițial curtea imobilului de la adresa arătată.

Ulterior, reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii

și a solicitat modificarea Dispoziției nr. 1113 din 15 martie 2004 emisă de

Primarul municipiului Turnu Măgurele în sensul admiterii notificării pe care a

formulat-o în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a terenului în

suprafață de 115 mp reprezentând diferența dintre suprafața de teren de 422 mp

pe care a deținut-o fostul proprietar și suprafața de 307 mp pe care o deține

(fila 51 din dosarul nr. 1039/2004 al Tribunalului Teleorman).

Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința

nr.884 din 24 noiembrie 2004 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului D.G.,

motivând în esență, că reclamantul a avut în proprietate numai suprafața de 307

mp, suprafață cu care a și fost pus în posesie de Comisia de aplicare a Legii

nr. 18/1991 și că din adresa nr. 17962 din 23 septembrie 1963 emisă de fostul

Comitet executiv al Consiliului popular al raionului Turnu Măgurele rezultă că

imobilul din Turnu Măgurele a fost expropriat în baza Decretului nr. 482/1963,

fără a se indica numele proprietarului acestui imobil și nici suprafața de

teren aferentă construcției.

Curtea de

Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia nr. 913 A din 25 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamant reținând că, din succesiunea înscrisurilor depuse în probațiune,

rezultă că nici reclamantul, nici autorii săi nu au fost proprietari decât

pentru suprafața de teren asupra căruia i-a fost reconstituit dreptul de

proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, respectiv suprafața de 307 mp iar

diferența de 115 mp (de la 307 mp la 422 mp, cât au avut în proprietate E. și D.M.)

nu a fost niciodată în proprietatea acestora și, chiar dacă ar fi fost preluată

de stat, nu a fost preluată de la autorii reclamantului.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs

reclamantul D.G. care a susținut, prin motivele ulterior precizate (fila 19),

că prin notificarea pe care a formulat-o conform Legii nr. 10/2001 a solicitat

să-i fie restituit terenul în suprafață de 115 mp reprezentând diferența dintre

suprafața de 422 mp care figurează în actul de vânzare autentificat sub nr. 123

din 28 ianuarie 1932 și suprafața de 307 mp pentru care i-a fost reconstituit

dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991. A mai susținut că nelegal

Primăria Turnu Măgurele i-a respins notificarea, că Legea nr. 10/2001 nu se

referă al retrocedarea imobilelor deținute de foștii proprietari ci la

imobilele confiscate până în anul 1989, astfel cum reiese din art. 9 alin. (1)

al Legii nr. 10/2001, indiferent cui ar aparține și că terenul de 115 mp este

liber de orice sarcină și nu a fost revendicat de nimeni, plătind impozit pentru

acesta întrucât îl folosește de peste 30 de ani iar dacă ar fi folosit de

altcineva, i-ar fi anulat dreptul de servitute. A solicitat admiterea

recursului, anularea Dispoziției nr. 6109 din 12 martie 2004 și punerea sa în

posesia terenului în suprafață de 115 mp.

Recursul nu este fondat pentru considerentele care

succed.

Din examinarea actelor dosarului reiese că prin actul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 123 din 28 ianuarie 1932 de grefa

Tribunalului Teleorman, M.D.E. a vândut soților E.D.M. și D.M. „un teren loc de

casă cu tot ce se află pe el, inclusiv prăvălia construită pe loc, în suprafață

de 422 mp (lungime 48 și lățime 8,80 ml) situat în Turnu Măgurele” (filele 5-6

din dosarul nr. 1039/2004 al Tribunalului Teleorman).

E.D.M. și D.M., la rândul lor, prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1047/359, în anul 1973 au vândut soților

D.A. și D.I. terenul în suprafață de 190 mp situat în Turnu Măgurele (fila 7

din dosarul nr. 1039/2004 al Tribunalului Teleorman).

Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de

întreținere autentificat sub nr. 448 din 30 ianuarie 1992, D.I. îi vinde fiului

său, D.G. și soției acestuia, D.D., cota indiviză de 5/8 din imobilul situat în

Turnu Măgurele jud. Teleorman compus din terenul în suprafață totală de 307 mp

și casă de locuit, iar cota de 3/8 din același imobil este vândută în 1993 de D.I.

lui D.G. și D.D., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

5910 din 26 octombrie 1993 (filele 8-9 din dosarul nr. 1039/2004 al

Tribunalului Teleorman).

Potrivit Procesului verbal încheiat de Comisia de

aplicare a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar la data de 24 martie 1997, D.G.

a fost pus în posesia suprafeței de 0,0307 ha (307 mp) teren din Turnu Măgurele

(fila 56 din dosarul nr. 1039/2004 al Tribunalului Teleorman).

Prin acțiunea dedusă judecății, ulterior precizată, reclamantul

D.G. a cerut să-i fie restituită în natură suprafața de teren de 115 mp,

reprezentând diferența dintre suprafața de 422 mp care figurează în actul de

vânzare autentificat sub nr. 123 din 28 ianuarie 1932 și suprafața de 307 mp pentru

care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991.

Or, actul de vânzare autentificat sub nr. 123 din 28

ianuarie 1932 invocat de reclamant a fost încheiat între M.D.E. în calitate de

vânzător și E.D.M. și D.M. , în calitate de cumpărători, aceștia din urmă

vânzând părinților reclamantului doar o suprafață de teren de 190 mp, astfel

cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1047/359,

în anul 1973 și nu întreaga suprafață de teren de 422 mp.

Chiar dacă prin efectul Legii nr. 18/1991 reclamantul

a fost pus în posesia terenului în suprafață de 307 mp, acesta nu a depus nici

un titlu de proprietate care să justifice temeinicia pretenției sale ce face

obiectul prezentei cauze și anume aceea de a-i fi restituit în natură terenul în

suprafață de 115 mp, reprezentând diferența dintre suprafața de 422 mp care

apare în actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1923 și suprafața de 307

mp cu care a fost pus în posesie.

Astfel fiind, susținerea reclamantului în sensul că „Legea

nr. 10/2001 nu se referă la retrocedarea imobilelor deținute de foștii

proprietari ci la imobilele confiscate până în anul 1989, astfel cum reiese din

art. 9 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, indiferent cui ar aparține” este

neîntemeiată întrucât, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dispune că

imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui

se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data

cererii de restituire și libere de orice sarcini însă numai persoanelor

îndreptățite, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, la beneficiul

măsurilor reparatorii prevăzute de această lege, respectiv persoanelor fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau

moștenitorilor persoanelor fizice îndreptățite.

Cum, în speță, reclamantul nu a făcut

dovada că la data preluării abuzive, suprafața de teren de 119 mp se afla în

proprietatea sa sau a autorilor săi, numele său sau al autorilor săi nefiind

menționate nici în anexele la Decretul de expropriere nr. 482/1963, în mod

legal instanța de apel a confirmat sentința pronunțată de instanța de fond prin

care reclamantului i-a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Astfel fiind, având în vedere considerentele care preced, se

constată că criticile formulate de reclamant nu sunt întemeiate și că decizia

atacată este legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva deciziei civile nr. 913 A din

25 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2006.