ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3815/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13

februarie 2002 pe rolul Tribunalului Teleorman reclamanții P.N.G. și P.G.E. au

chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Turnu Măgurele pentru a se

constata nulitatea absolută a Dispoziției nr. 802 din 10 decembrie 2001, emisă

cu încălcarea Legii nr. 10/2001.

Reclamanții au criticat dispoziția

pentru încălcarea art. 23 alin. (2), art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 20/2001

pentru că nu au fost convocați să-și susțină pretențiile cu privire la măsurile

reparatorii și au mai arătat că valoarea imobilelor a fost greșit stabilită în

raport de indicele de inflație și de lipsa unei expertize de specialitate. Au

mai contestat suprafața de teren greșit reținută în Dispoziția nr. 802/2001, de

numai 126,40 mp în loc de 144,40 mp.

Tribunalul Teleorman prin sentința

civilă nr. 1133 din 29 aprilie 2002 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție

s-a reținut că printr-un act dotal încheiat la 6 aprilie 1944 reclamanții au

dobândit în proprietate un imobil situat în Turnu Măgurele, compus din 315,10

mp teren și construcții: două corpuri de casă și magazie. Acest imobil a fost

trecut în proprietatea statului prin expropriere, prin Decretul nr. 116/1966,

în vederea construirii de blocuri de locuință, cu plata unei despăgubiri de

40.000 lei.

Pentru o parte din teren

reclamanților și s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991

și li s-a eliberat titlul nr. 0100602 din 29 aprilie 1996 și anume pentru 22,90

mp, emițându-se totodată și Dispoziția 803/2001, pentru acest teren. Ca urmare,

notând și scopul Legii nr. 18/1991 de propuneri a foștilor proprietari în

situația anterioară și în lipsa unor prevederi în acordarea de despăgubiri

pentru lipsa de folosință s-a considerat neîntemeiată această pretenție.

Instanța a apreciat nefondată

cererea de plată a despăgubirilor bănești pentru imobilul care a fost

expropriat pentru cauză de utilitate publică și pentru care au fost plătite

despăgubiri.

S-a mai reținut că potrivit art. 1

alin. (5) și (6) din Legea nr. 10/2001 valoarea construcțiilor demolate se

apreciază potrivit actelor normative de la momentul exproprierii, valoare care

se actualizează prin aplicarea indicelui de inflație. Iar potrivit art. 11

alin. (7) al aceleiași legi valoarea despăgubirilor este dată de diferența

dintre suma actualizată și suma efectiv încasată. S-a aplicat acest calcul și

s-a reținut că reclamanții au declarat expres în instanță că nu înțeleg să

solicite o expertiză tehnică în vederea stabilirii valorii imobilului.

În sfârșit s-a considerat că

Primăria nu a încălcat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001 pentru că nu

a făcut o ofertă de despăgubiri bănești astfel încât să fie nevoie de prezența

pretențiilor pentru o negociere.

Curtea de Apel București prin decizia

civilă nr. 364 A din 23 iunie 2000 a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Instanța de apel a reținut că

imobilul, proprietatea reclamanților conform actului dotal, a fost expropriat

prin Decretul nr. 116/1966 pentru construirea unui bloc de locuințe pentru

cazarea muncitorilor de la Combinatul de Îngrășăminte Chimice Turnu Măgurele.

Pentru expropriere reclamanții au primit o despăgubire de 40.000 lei. Scopul

exproprierii a fost realizat, în prezent terenul fiind ocupat de un ansamblu de

blocuri. Pentru o porțiune din terenul expropriat de 25,10 mp s-a emis

dispoziția nr. 803/2001 cu respectarea art. 12 din Legea nr. 10/2001 și art. 10

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.R.

nr. 614 din 27 iunie 2001.

Nu s-a primit critica nulității

absolute a dispoziției nr. 802/2001, față de împrejurarea că reclamanții nu au

invocat prin acțiunea introductivă de instanță încălcarea dispozițiilor art. 33

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și ca atare, instanța de fond în mod justificat

nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.

Nici criticile referitoare la

corecta realizare a exproprierii nu au fost primite, în cauză fiind făcute

probe în sensul atingerii scopului exproprierii iar criteriile de despăgubire

au fost corect urmărite potrivit Legii nr. 10/2001, invocată ca temei de

reclamanți în pretențiile lor și nu cele prevăzute de Legea nr. 33/1994.

Nu a fost avută în vedere expertiza

efectuată față de împrejurarea că aceasta a stabilit valoarea de circulație a

imobilului și nu metodologia de calcul prevăzută de art. 1 alin. (5) și (6) și

art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat în termen recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 4,

7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În fapt, în esență, criticile

deciziei nr. 364/2003 s-au referit la următoarele:

a. s-a confirmat sentința primei

instanțe care conține greșeli de fond;

b. s-a reținut greșit că reclamanții

au încasat 40.000 lei, în realitate ei încasând suma de 473,25 lei, conform

procesului-verbal de la fila 28 din dosarul de fond;

c. decizia s-a întemeiat pe un act

normativ (Normele aprobate prin H.G. nr. 614/2001) abrogat (H.G. nr. 498/2003

abrogă normele aprobate prin H.G. nr. 614/2001);

d. greșit s-a reținut că nu au cerut

anularea dispoziției pentru lipsa avizelor legale prevăzute de art. 33 din

Legea nr. 10/2001, când în realitate există o completare la acțiune;

e. greșit s-a înlăturat expertiza

dispusă în cauză.

Recursul este nefondat și se va

respinge pentru următoarele motive:

Criticile formulate în fapt nu au

fost subsumate în concret motivelor în drept invocate, ele fiind subsumate în

bloc temeiurilor de drept enumerate generic.

Criticile formulate în termen

arătate la lit. a), b) și c) de mai sus se referă la greșita interpretare a

probelor din dosar, motiv care, după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 nu mai poate fi invocat pentru casarea unei

hotărâri.

Critica formulată în termenii

arătați la pct. c de mai sus s-ar putea încadra în motivul prevăzut de art. 304

pct. 9, greșita aplicare a legii. Critica este neîntemeiată. Instanța a fost

investită cu o contestație la o dispoziție a Primăriei prin care s-a criticat

modalitatea de stabilire a dispozițiilor la notificarea formulată de reclamanți

în temeiul Legii nr. 10/2001. Instanța a analizat deci modalitatea de aplicare

a dispozițiilor incidente de la momentul emiterii Dispoziției nr. 802, adică la

10 decembrie 2001 și a apreciat că s-au respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001

și a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobată prin H.G.

nr. 614/2001, acte normative în vigoare la acel moment.

Împrejurarea că pe parcursul

soluționării cauzei, actele normative s-au desființat, completat sau modificat

nu afectează cadrul juridic stabilit la momentul apariției actului criticat.

Critica prevăzută la pct. d de mai

sus s-ar putea încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. greșita

interpretare a actului dedus instanței.

Sub acest aspect instanța a interpretat

corect obiectul acțiunii cu care a fost investită prin petitul înregistrat la

13 februarie 2002, contestația împotriva Dispoziției nr. 802/2001 a primarului

orașului Turnu Măgurele pentru nerespectarea dispozițiilor art. 11 alin. (4), (5),

(6), (7), art. 12 alin. (2), (3) și art. 21 alin. (1), (2), (3) și (4) din

Legea nr. 10/2001.

Împrejurarea că reclamanții ar fi

făcut vorbire, în răspunsurile la întâmpinarea depusă de pârât și de încălcarea

dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 10/2001 nu are valoare de modificare de

acțiune, cum se pretinde de aceștia.

Modificarea de acțiune se face,

potrivit normelor procedurale imperative în materie, art. 132 C. proc. civ.,

într-o anumită formă și în limitele unui anumit termen și trebuie pusă în

discuția părților.

Nefiind respectate criteriile mai

sus menționate în mod corect instanța de apel a apreciat că nu se poate examina

acest aspect, nefiind legal investită cu acest capăt de cerere. Calitatea

părților, cauza sa obiectul cererii nu pot fi schimbate în apel (art. 294 C.

proc. civ.) și nici în recurs (art. 316 C. proc. civ.).

Pentru considerentele arătate se va

respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de reclamanții P.N.G. și P.E. împotriva deciziei civile nr. 364 A din

23 iunie 2003 a Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.