ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 632/2011

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 7 iulie 2010 SC A. SA Constanța a formulat cerere

de revizuire a deciziei pronunțată în data de 20 iunie 2010 în dosarul

2210/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere pe care a motivat-o

la data de 22 noiembrie 2010, arătând că prin decizia 2523 din 30 iunie 2010

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată

împotriva deciziei nr. 1879 din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, soluție pe care o consideră greșită deoarece a solicitat instanței de

judecată să analizeze cererea reclamantei și prin prisma obligațiilor acesteia,

care rezultă din legislația în vigoare în sensul ca reclamanta să indice cu

claritate ce bunuri imobile sau bun aflat în administrarea sa au fost folosite

fără titlu de societate, că despăgubirile solicitate au fost raportate la

tarife care exced obiectului de activitate al societății, că prin solicitarea

de despăgubiri pentru lipsă de folosință a unor bunuri neprecizate raportate la

tarifele de prestații utilizate se legiferează un nou impozit, că reclamantul a

încălcat intenționat legislația în vigoare privind relațiile și activitățile

din portul Constanța, confundând intenționat platforma portuară cu portul.

A precizat ca temei de drept art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat excepția

inadmisibilității cererii arătând că prin cererea de revizuire s-a solicitat

revizuirea deciziei nr. 2523 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție dată într-o contestație în anulare și că art. 322 C. proc. civ. nu

reglementează revizuirea hotărârilor date în contestație în anulare, neexistând

cale de atac împotriva contestației în anulare

Conform art. 137 C. proc. civ. instanța se va pronunța mai

întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de

prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel că,

potrivit acestei dispoziții legale Curtea va analiza cu prioritate excepția

inadmisibilității cererii de revizuire.

Sub acest aspect constată că art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri

și care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat

mai mult decât s-a cerut.

Așadar revizuirea în condițiile art. 322 alin. (2) C. proc.

civ. este o consecință a nesocotirii principiului disponibilității și fiind o

cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de

strictă interpretare, exercitarea ei neputând avea loc decât în cazurile și

condițiile expres prevăzute de lege.

Decizia nr. 2523 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a soluționat contestația în anulare a deciziei Secției

comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 861 din 3 martie 2010 în

sensul respingerii ca inadmisibilă.

După cum se poate observa, hotărârea a cărei revizuire se

cere a fost pronunțată în calea de atac a contestației în anulare, astfel că nu

este o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare și

nici nu a fost dată de o instanță de recurs evocând fondul, fiind încălcate

dispozițiile imperative ale art. 322 alin. (1) C. proc. civ., decizia nr. 2532

din 30 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție neputând fi atacată în

acest context cu revizuire, astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă urmând

a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuienta SC A. SA Constanța împotriva deciziei nr. 2523 din 30

iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10

februarie 2011.