ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 632/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 iulie 2010 SC A. SA Constanța a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunțată în data de 20 iunie 2010 în dosarul 2210/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere pe care a motivat-o la data de 22 noiembrie 2010, arătând că prin decizia 2523 din 30 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1879 din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluție pe care o consideră greșită deoarece a solicitat instanței de judecată să analizeze cererea reclamantei și prin prisma obligațiilor acesteia, care rezultă din legislația în vigoare în sensul ca reclamanta să indice cu claritate ce bunuri imobile sau bun aflat în administrarea sa au fost folosite fără titlu de societate, că despăgubirile solicitate au fost raportate la tarife care exced obiectului de activitate al societății, că prin solicitarea de despăgubiri pentru lipsă de folosință a unor bunuri neprecizate raportate la tarifele de prestații utilizate se legiferează un nou impozit, că reclamantul a încălcat intenționat legislația în vigoare privind relațiile și activitățile din portul Constanța, confundând intenționat platforma portuară cu portul.

A precizat ca temei de drept art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii arătând că prin cererea de revizuire s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 2523 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată într-o contestație în anulare și că art. 322 C. proc. civ. nu reglementează revizuirea hotărârilor date în contestație în anulare, neexistând cale de atac împotriva contestației în anulare Conform art. 137 C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel că, potrivit acestei dispoziții legale Curtea va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Sub acest aspect constată că art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri și care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Așadar revizuirea în condițiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ. este o consecință a nesocotirii principiului disponibilității și fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, exercitarea ei neputând avea loc decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Decizia nr. 2523 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a soluționat contestația în anulare a deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 861 din 3 martie 2010 în sensul respingerii ca inadmisibilă. După cum se poate observa, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată în calea de atac a contestației în anulare, astfel că nu este o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare și nici nu a fost dată de o instanță de recurs evocând fondul, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 322 alin. (1) C. proc. civ., decizia nr. 2532 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție neputând fi atacată în acest context cu revizuire, astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC A. SA Constanța împotriva deciziei nr. 2523 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 februarie 2011.