ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1982/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1982/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
contestației în anulare de față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2886 din 12 noiembrie 2009
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,
a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta
SC A. SA
Constanța
împotriva Deciziei nr. 10/MF din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel
Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
contencios administrativ și fiscal.
A admis recursul
declarat de pârâta
CN
A.P.M. SA Constanța împotriva aceleiași decizii, a modificat decizia
în sensul admiterii apelului pârâtei CN. A. P. M. SA Constanța, a schimbat
în parte sentința, a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive și a respins acțiunea reclamantei față de
această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive. A
menținut în rest dispozițiile sentinței.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea
SC A. SA
Constanța
solicitând anularea deciziei și fixarea unui termen pentru
soluționarea recursurilor.
În dezvoltarea în
fapt a contestației în anulare s-au susținut următoarele:
- Instanța de
recurs nu a ținut seama de motivele de fapt și de drept invocate de
recurenta-contestatoare în conformitate cu art. 616 C. civ., 617 C. civ.
și O.G. nr. 43/1997, privind regimul drumurilor.
- A solicitat: a)
să se precizeze de expert prejudiciul lunar echivalent lipsei de
folosință a suprafeței de 8.100 mp reprezentând spații de
depozitare; justificarea scăderii din circuitul economic a suprafeței
de 8.100 mp pentru o proprietate de 3.200 mp fără a ține cont de
legislația în vigoare; b) efectuarea unei noi expertize tehnice.
- Instanța a
tratat diferit cele două fonduri aservite deși fac parte din platforma
portuară, domeniu public al statului administrat de
CN A.P.M. SA
Constanța.
- Hotărârea este
rezultatul unei greșeli materiale de acordare a unei servituți de
trecere pe domeniul public al statului impunându-se casarea deciziei și
analizarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Intimata,
CN A.P.M. SA
Constanța
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în
anulare ca nefondată.
Intimata
SC W. C. SRL
Constanța
a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației în
anulare ca nefondată, cu 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Contestația în
anulare este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 318 alin.
(1) teza I-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi
atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este
rezultatul unei greșeli materiale.
Greșelile
instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt
greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a
probelor și interpretare a dispozițiilor legale.
În speță
contestatoarea a invocat o greșită analizare a servituții de trecere
pe domeniul public al statului și o greșită aplicare și
interpretare a dispozițiilor legale, erori de drept ce nu pot fi analizate
în cadrul contestației în anulare.
Cât privește cel
de-al doilea motiv al contestației - art. 318 teza a II-a C. proc. civ. -
Înalta Curte îl apreciază ca nefondat.
Conform art. 318 alin.
(1), teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai
pot fi atacate cu contestație când instanța respingând recursul sau
admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze
vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din considerentele
deciziei atacate rezultă că au fost analizate și motivate
criticile invocate de recurentă fundamentate pe dispozițiile art. 304
pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Promovarea acestei
căi de atac extraordinare de către contestatoare este rezultatul unei
interpretări greșite a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.
Sub acest aspect este
necesară sublinierea deosebirii dintre „motivele de casare sau de
modificare”, la care se referă art. 318 C. proc. civ. și argumentele
de fapt și de drept care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna
subsumate motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.
De asemenea,
instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de
recurentă în dezvoltarea unui motiv de modificare sau de casare pentru a
răspunde printr-un considerent comun.
În speță
contestatoarea reproșează instanței de recurs fie că nu a
analizat anumite argumente, fie a aplicat și interpretat greșit
dispozițiile legale - art. 616, 617 C. civ., O.G. nr. 43/1997.
Aceste aspecte nu pot
fi considerate „omisiuni” în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.
ci eventual greșeli de judecată ce nu pot fi invocate și
cercetate pe calea contestației în anulare.
În
consecință Înalta Curte apreciază contestația în anulare ca
nefondată urmând a o respinge, nefiind întrunite cerințele și
condițiile art. 318 C. proc. civ.
Fiind în culpă
procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. se va obliga contestatoarea
să plătească intimatei
SC W. C. SRL Constanța - 2.000 RON cheltuieli
de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatoarea
SC A. SA
Constanța
împotriva Deciziei nr. 2886 din 12 noiembrie 2009 a Înaltei Curții de
Casație și Justiție, secția comercială.
Obligă
contestatoarea să plătească intimatei
SC W.C. SRL
Constanța
suma de 2000 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.