ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7653/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 187 din 30 aprilie 2010 Tribunalul Dolj a respins acțiunea reclamantului A.A.Ș. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reținându-se următoarele considerente: Din Decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952, pronunțată de Curtea București, secția a IV-a penală, a rezultat că tatăl reclamantului, A.G., fost comandant al Regimentului Infanterie Craiova, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 341/1950 al Parchetului Curții București, alături de alți ofițeri, pentru faptele prevăzute de art. 1 lit. a) din Decretul nr. 207/1948; faptele pentru care ofițerii respectivi au fost trimiși în judecată au constat în exterminarea a 32 partizani sovietici, după trecerea Donului, din ordinul primilor doi ofițeri trimiși în judecată (printre care și A.G.), precum și în executarea a opt partizani, din ordinul altui ofițer trimis în judecată.

Prin decizia penală menționată, s-a dispus achitarea colonelului A.G. pentru faptele de crime de război de care a fost acuzat, precum și punerea sa în libertate, din considerentele deciziei reieșind că instanța a analizat probele administrate în cauză și că a înlăturat declarațiile contradictorii ale martorilor, constatând că în sarcina inculpatului nu se poate reține nicio vină. De asemenea, din Adresa din 30 iunie 1992 a Ministerului Justiției, Direcția Instanțelor Militare, a rezultat că A.G.

a fost arestat la data de 19 septembrie 1950, în baza mandatului nr. 2249, emis de Parchetului Curții București, la data de 19 septembrie 1950, pentru crimă contra umanității, prevăzută și pedepsită de art. 1 lit. a) și art. 4 din Legea nr. 207/1948, pentru aceea că prin activitatea sa a determinat executarea unui număr de partizani sovietici capturați în urma unei operații de curățire a terenului; prin Decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952, a Curții de Apel București, secția a IV-a penală, a fost achitat, iar conform Adresei din 21 iulie 1952 a Curții de Apel București, secția a IV-a penală, a fost pus în libertate din Penitenciarul Jilava.

Instanța de fond a reținut că potrivit art. 7 din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, "prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității și persoanelor condamnate pentru că au desfășurat o activitate de promovare a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor rasiste și xenofobe, precum ura sau violența pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase și inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie". Așadar, reține instanța de fond, legiuitorul a exclus în mod expres de la incidența normelor legale vizate situația persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității.

Faptul că autorul reclamantului a fost implicat într-o procedură judiciară penală, fiind acuzat de săvârșirea unor crime de război și fiind apoi achitat prin hotărârea instanței de judecată, nu îl îndreptățește pe reclamant să beneficieze de prevederile Legii nr. 221/2009, întrucât aceasta nu echivalează cu o condamnare cu caracter politic în sensul art. 1 din lege, iar în cadrul procesului penal respectiv autorul A.G. și-a putut susține și proba nevinovăția. Prin urmare, situația dedusă judecății în ceea ce-l privește pe tatăl reclamantului nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar în ceea ce-i privește pe ceilalți autori, nu s-a făcut dovada că aceștia au făcut obiectul unor măsuri abuzive conform acelorași prevederi legale; de altfel, unul dintre autori a decedat în 1931, așa cum susține reclamantul, astfel încât nu avea cum să fie supus unor măsuri abuzive în perioada de referință a legii.

Nici în ceea ce-l privește pe reclamant nu s-a făcut dovada unor măsuri administrative abuzive luate împotriva sa, acesta făcând doar susțineri cu caracter generic privind persecuțiile la care a fost supus în perioada regimului totalitar. Împrejurarea invocată de reclamant privind confiscarea unor bunuri ce au aparținut autorilor săi, nu este de natură a atrage în mod automat incidența dispozițiilor Legii nr. 221/2009, întrucât pentru remedierea situațiilor create prin preluarea abuzivă a unor au existat alte mijloace legale și alte acte normative cu caracter reparatoriu, domeniul de reglementare al Legii nr. 221/2009, fiind reprezentat de condamnările cu caracter politic și de măsurile administrative asimilate acestora.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.A.Ș., iar prin Decizia nr. 399 din 17 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul, având în vedere următoarele considerente: Obiectul de reglementare a dispozițiilor Legii nr. 221/2009 cuprinde condamnările cu caracter politic, așa cum sunt definite în art. 1 din lege și măsurile administrative cu caracter politic, enumerate în art. 3 din lege. În situația în care există condamnări pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 și alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, persoanele care au făcut obiectul acestora pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnărilor sau măsurilor administrative respective.

Măsurile reparatorii care fac obiectul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate numai persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic și potrivit art. 4 al legii și celor față de care, prin hotărâri judecătorești, s-a constatat că au fost condamnate politic sau au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic. În consecință, pentru a fi îndreptățit la acordarea despăgubirilor la care se referă art. 5, autorul reclamantului trebuie să fi fost condamnat în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească, condamnare, care să aibă caracter politic sau față de acesta trebuie să se fi luat o măsură cu caracter politic.

În speță, autorul reclamantului, respectiv, A.G., a fost cercetat penal și arestat, în perioada 19 septembrie 1950 - 21 iulie 1952, pentru săvârșirea infracțiunii de crimă contra umanității, deoarece prin activitatea sa a determinat executarea unui număr de partizani sovietici capturați, conform art. 1 lit. a) și art. 4 din Legea nr. 207/1948. Prin Decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952, pronunțată de Curtea București, secția a IV-a penală, A.G. a fost achitat, dispunându-se punerea sa în libertate. Prin urmare, s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 221/2009, având în vedere că autorul reclamantului nu este o persoană condamnată politic prin hotărâre judecătorească, iar pe de altă parte, reclamantul nu a făcut dovada că, față de autorul său, au fost luate alte măsuri administrative cu caracter politic.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii cu obligarea pârâtului la plata unor daune morale de 1.470.000 euro și 2.700.000 euro daune materiale. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul susține astfel că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de obiectul dedus judecății și de faptul că a beneficiat și de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990. În aceeași idee se susține că situația de fapt și condamnarea suferită de antecesorul său se încadrează în dispozițiile Legii nr. 221/2009, motiv pentru care atât daunele morale cât și cele materiale solicitate sunt justificate cu atât mai mult cu cât prin sentința penală s-a dispus și confiscarea bunurilor antecesorului său.

Reclamantul a mai susținut că daunele morale solicitate vizau suferințele antecesorului său cât și ale sale în condițiile în care a fost persecutat politic în perioada 1950 - 1956, a fost dat afară de la facultate și a fost strămutat împreună cu mama și sora sa. Se mai învederează că instanțele au omis să se pronunțe asupra valorii bunurilor confiscate, asupra lipsei titlului valabil conform art. 6 din Legea nr. 213/1998 și că instanțele nu s-au pronunțat și asupra solicitării sale de a se face demersuri la Arhivele Statului pentru dovedirea domiciliului obligatoriu stabilit tatălui său și respectiv a evacuării lor forțate din Craiova. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor invocate respectiv art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele. Potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 193 1 , 194* - 194 4 , 196*, 197, 207 - 209, 209 1 - 209 6 , 210 - 218, 218 1 , 219 - 222, 224, 225, 227, 227 1 , 228, 228 1 , 229, 230, 231 1 , 258 - 261, 267, 268 7 , 268 8 , 268 12 , 268 14 , 268 29 , 268 30 , art. 284 ultimul alin., art. 325 - 329, 349, 350 și 578 6 C. pen.

din 1936, republicat în M. Of. nr. 48/2.02.1948 cu modificările și completările ulterioare. Alin. (3) al art. 1 din Legea nr. 221/2009 prevede că mai constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, raportând dispozițiile legale sus-evocate la situația de fapt conturată în cauză prin probele administrate, la faptul că antecesorul reclamantului a fost implicat într-o procedură judiciară penală fiind acuzat de săvârșirea unor crime de război împotriva păcii și umanității (prevăzute de art. 1 lit. a) și art. 4 din Legea nr. 207/1948) fiind ulterior achitat prin Decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952 a Curții București, secția a IV-a penală, este de reținut că acea condamnare a antecesorului reclamantului nu are caracter politic și pe cale de consecință nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 221/2009.

De altfel, atât instanța de fond cât și cea de apel a făcut o legală interpretare a stării de fapt și de drept, reținându-se că potrivit art. 7 din Legea nr. 221/2009 prevederile Legii nr. 221/2009 nu se aplică "persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității". Din perspectiva celor expuse nu sunt fondate criticile recurentului cu atât mai mult cu cât nici în privința celorlalți antecesori ai recurentului nu s-a făcut dovada existenței unei măsuri abuzive, în condițiile în care unul din autorii reclamantului (bunicii săi după mamă) au decedat în 1931 și prin urmare nu aveau cum să fie supuși unor măsuri abuzive în perioada de referință a Legii nr. 221/2009. Cum, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.A.Ș. împotriva Deciziei nr. 399 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2011.