ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5178/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 187 din 30 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr.

13971/63/2009, Tribunalul Dolj a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantului A.A.Ș. formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, prin care reclamantul solicita constatarea

caracterului politic al arestării tatălui său, a măsurilor abuzive luate

împotriva acestuia, precum și împotriva reclamantului.

Prin Decizia civilă nr. 399 din 17 noiembrie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței

sus-arătate.

Prin Decizia civilă nr. 7653 din 31 octombrie

2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

fost respins, ca nefondat, recursul aceluiași reclamant împotriva deciziei

pronunțate de către instanța de apel.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație anulare A.A.Ș., arătând că recursul a fost soluționat, în mod

abuziv, în lipsa acestuia și cu ignorarea unei cereri de suspendare a judecării

cauzei, despre care pretinde că a formulat-o anterior soluționării cauzei.

De asemenea, contestatorul a mai arătat că

este persoană îndreptățită la despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 și că,

prin soluția pronunțată, instanța de recurs a ignorat probele administrate în

cauză, doveditoare ale calităților acestuia de persecutat politic și luptător

în rezistența anticomunistă.

Contestația în anulare este inadmisibilă,

pentru următoarele argumente:

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în

cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri

judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare „când

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii"(alin. (1) pct. 1) ori „când hotărârea

a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență"(alin. (1) pct. 2), iar potrivit alin. (2) al

aceluiași articol contestația mai poate fi primită în cazul când motivele

anterior enunțate au fost invocate prin cererea de recurs, „dar instanța le-a

respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost

respins fără ca el să fi fost judecat în fond".

Articolul 318 C. proc. civ. stabilește că

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație „când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

În speță, cererea de contestație în anulare a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar

motivarea acesteia a vizat judecarea recursului contestatorului (reclamant în

acea cauză), în lipsa acestuia și cu ignorarea unei cereri de suspendare a judecării

în legătură cu care pretinde că instanța nu s-ar fi pronunțat, agravarea

situației prin respingerea recursului, succinte considerente cu privire la

calitatea acestuia de persoană îndreptățită la despăgubire în temeiul Legii nr.

221/2009.

Asemenea critici însă nu se încadrează însă

în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ., ceea ce

face inadmisibilă contestația în anulare.

Astfel, din verificarea actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă că la termenul la care a fost soluționat recursul

contestatorului acesta a fost legal citat, cauza a fost instrumentată de un

complet de judecată competent conform legii, ipotezele reglementate de art. 317

alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. nu au fost invocate prin cererea de recurs,

pentru ca instanța să le fi respins întrucât necesitau verificări de fapt, iar

recursul nu a fost respins fără să fi fost judecat în fond.

Referitor la cererea de suspendare a

judecății despre care contestatorul arată că nu ar fi fost analizată de către

instanța de recurs, la dosarul cauzei nu se regăsește o astfel de solicitare.

Referitor la situația privind calitatea de

persoană îndreptățită la despăgubire în temeiul Legii nr. 221/2009 și la

greșita soluționare a recursului, aceste aspecte nu pot forma obiect al examinării

în contestația în anulare, cale extraordinară de atac pentru exercitarea

căreia, așa cum deja s-a arătat, există motive strict și expres reglementate de

lege.

Față de considerentele arătate, contestația

în anulare se va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de A.A.Ș. împotriva Deciziei nr. 7653 din 31 octombrie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11

septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ