ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5178/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 187 din 30 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13971/63/2009, Tribunalul Dolj a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului A.A.Ș. formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care reclamantul solicita constatarea caracterului politic al arestării tatălui său, a măsurilor abuzive luate împotriva acestuia, precum și împotriva reclamantului. Prin Decizia civilă nr. 399 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței sus-arătate.

Prin Decizia civilă nr. 7653 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul aceluiași reclamant împotriva deciziei pronunțate de către instanța de apel. Împotriva acestei decizii a formulat contestație anulare A.A.Ș., arătând că recursul a fost soluționat, în mod abuziv, în lipsa acestuia și cu ignorarea unei cereri de suspendare a judecării cauzei, despre care pretinde că a formulat-o anterior soluționării cauzei. De asemenea, contestatorul a mai arătat că este persoană îndreptățită la despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 și că, prin soluția pronunțată, instanța de recurs a ignorat probele administrate în cauză, doveditoare ale calităților acestuia de persecutat politic și luptător în rezistența anticomunistă.

Contestația în anulare este inadmisibilă, pentru următoarele argumente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale. Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii"(alin. (1) pct. 1) ori „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență"(alin. (1) pct. 2), iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol contestația mai poate fi primită în cazul când motivele anterior enunțate au fost invocate prin cererea de recurs, „dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond". Articolul 318 C. proc. civ.

stabilește că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație „când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". În speță, cererea de contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar motivarea acesteia a vizat judecarea recursului contestatorului (reclamant în acea cauză), în lipsa acestuia și cu ignorarea unei cereri de suspendare a judecării în legătură cu care pretinde că instanța nu s-ar fi pronunțat, agravarea situației prin respingerea recursului, succinte considerente cu privire la calitatea acestuia de persoană îndreptățită la despăgubire în temeiul Legii nr. 221/2009.

Asemenea critici însă nu se încadrează însă în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ., ceea ce face inadmisibilă contestația în anulare. Astfel, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că la termenul la care a fost soluționat recursul contestatorului acesta a fost legal citat, cauza a fost instrumentată de un complet de judecată competent conform legii, ipotezele reglementate de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. nu au fost invocate prin cererea de recurs, pentru ca instanța să le fi respins întrucât necesitau verificări de fapt, iar recursul nu a fost respins fără să fi fost judecat în fond. Referitor la cererea de suspendare a judecății despre care contestatorul arată că nu ar fi fost analizată de către instanța de recurs, la dosarul cauzei nu se regăsește o astfel de solicitare.

Referitor la situația privind calitatea de persoană îndreptățită la despăgubire în temeiul Legii nr. 221/2009 și la greșita soluționare a recursului, aceste aspecte nu pot forma obiect al examinării în contestația în anulare, cale extraordinară de atac pentru exercitarea căreia, așa cum deja s-a arătat, există motive strict și expres reglementate de lege. Față de considerentele arătate, contestația în anulare se va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A.A.Ș. împotriva Deciziei nr. 7653 din 31 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ