ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3653/2010

Deliberând asupra recursului de față

Pe baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din ședința publică de la 23 iunie 2010 pronunțată în dosar nr. 4821/2/2009 (1994/2010) a respins ca neîntemeiată cererea de reconstituire înscrisuri în baza art. 508-512 C. proc. pen. formulată de petentul A.A.S.

Hotărând astfel instanța a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București la data de 5 iunie 2009 de numitul A.A.S.  și înregistrată pe rolul instanței amintite ca procedură contencioasă ce a format obiectul dosarului nr. 9386/2/2009 - s-a solicitat ca „să se facă mențiunea (.) pe decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952, că a rămas definitivă și irevocabilă” invocându-se ca temei legal în acest sens dispozițiile art. 508-512 C. proc. pen.

În motivarea cererii amintite petentul a arătat că prin decizia penală sus-menționată pronunțată de Curtea București, secția a IV-a, în dosarul nr. 2434/1950, tatăl său numitul A.A.G. a fost achitat.

Ulterior petentul a depus o precizare a cererii în care arată că s-a adresat Curții de Apel București cu o cerere pentru a se face respectiva mențiune pe decizia de mai sus, iar cererea a rămas în nelucrare, motiv pentru care solicită instanței înlocuirea deciziei penale nr. 3087/1952, ca dispărută, în temeiul art. 511 C. proc. pen.

Mai precizează petentul că în opinia sa nu este cazul să se aplice art. 512 C. proc. pen., întrucât există copii oficiale a acestei decizii, eliberată de Arhivele Naționale.

De asemenea, petentul a depus la dosar copiile unor acte de stare civilă pentru a face dovada că este fiul numitului A.A.G., copia deciziei penale mai sus-menționate, precum și copiile fișei matricole penale a tatălui său, a unor certificate emise de Ministerul Apărării Naționale și a unei adrese emise de Ministerul Justiției.

Prin sentința penală nr. 334 din 18 noiembrie 2009, Curtea a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă, apreciind că cererea nu este de competența sa, fiind aplicabilă procedura prevăzută de Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1980, Mai precis, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. (3) și (5) din această lege, apreciind că deși nu a precizat în mod expres, petentul urmărește prin formularea cererii de față să valorifice dreptul prevăzut de legea de mai sus, fiind în imposibilitate de a obține o copie a deciziei penale prin care tatăl său a fost achitat, datorită lipsei mențiunilor referitoare la modalitatea în care respectiva decizie a rămas definitivă.

Prin sentința nr. 8 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Dolj, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, a constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că petentul a precizat că nu urmărește stabilirea vreunui drept potrivnic față de o altă persoană.

Prin încheierea nr. 753 din 30 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținându-se că fiind prezent în fața Tribunalului Dolj, petentul a precizat că obiectul cererii nu are nici o legătură cu Legea nr. 221/2009 și cu scopul pe care îl urmărește, solicitând doar de a se face mențiunea că hotărârea este definitivă prin nerecurare.

Urmare a regulatorului de competență, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. 4821/2/2010.

Instanța a dispus citarea petentului care a comunicat în scris că nu se poate prezenta și că își menține motivațiile anterioare.

Examinând cauza în temeiul art. 508 și urm. C. proc. pen., având în vedere dispozițiile regulatorului de competență, constatând în acest sens că este investită, pe de o parte, cu o cerere de reconstituire a unui înscris judiciar, iar pe de altă parte cu o cerere de efectuare a mențiunii „definitivă” pe o hotărâre judecătorească, Curtea constată că cererea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Cât privește efectuarea procedurii speciale de înlocuire sau reconstituire a deciziei penale nr. 3087/1952, așa cum rezultă chiar din cererea precizatoare depusă de petent, nu este caz de înlocuire sau de reconstituire a acestui înscris întrucât, datorită vechimii sale, nu se mai află în posesia instanței ci în posesia Arhivelor Naționale, de la care petentul a și obținut o copie legalizată.

Cât privește aplicarea mențiunii rămânerii definitive a respectivei decizii, așa cum rezultă din dispozițiile art. 128 al Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, o atare cerere nu are caracter contencios, pentru soluționarea acesteia nefiind necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești, cererea urmând a fi rezolvată pe cale administrativă.

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Cererea petentului în raport cu obiectul acesteia „să se facă mențiunea (.) pe decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952, că a rămas definitivă și irevocabilă” nu poate fi inclusă în câmpul de aplicare a dispozițiilor art. 508 și urm. C. proc. pen. ce privește limitativ doar situațiile „dispariției unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparține unui astfel de dosar.”

Petentul se află în posesia deciziei penale nr. 3087/1952 obținută de la Arhivele Statului, iar aplicarea mențiunii rămânerii definitive a hotărârii amintite poate fi realizată prin recurgere la procedura administrativă prevăzută de art. 228 din ROI al Instanțelor Judecătorești demers necontencios ce nu este supus căii de atac judiciare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.A.S. împotriva încheierii din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4821/2/2010.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 octombrie 2010.