ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2303/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 721 din 16 iulie

2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea formulată de condamnatul P.R.P. privind reconstituirea

încheierii din data de 10 noiembrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 38876/3/2009

(număr vechi 5668/2005) conexat la Dosarul nr. 34617/3/2005 (număr vechi

5063/2005) al Tribunalului București, secția I penală.

În temeiul

dispozițiilor art. 38 C. proc. pen. a fost disjunsă cererea de revizuire

formulată de același petent condamnat în Dosarul nr. 38876/3/2005, formându-se

un dosar separat.

În motivarea soluției

instanța de fond a reținut că încheierea de ședință din 10 noiembrie 2005 nu a

dispărut ci se află la Dosarul nr. 38876/3/2009 instanța dispunând la acest

termen de judecată în temeiul dispozițiilor art. 34 lit. d) C. proc. pen.

conexarea Dosarului nr. 38876/3/2005 (număr vechi 5668/2005) la Dosarul nr.

34617/3/2005 (număr vechi 5063/2005), pe motiv că între cele două dosare există

legătură, iar reunirea lor se impune pentru o bună înfăptuire a justiției.

A concluzionat prima

instanță că nu se impune problema reconstituirii acestui înscris, a încheierii

din 10 noiembrie 2005, din moment ce acesta se află la dosarul cauzei.

În ceea ce privește

susținerea petentului, că dispoziția încheierii sus-menționate a condus la

pronunțarea unei soluții eronate în Dosarul nr. 38876/3/2005, s-a arătat că

aceasta nu poate fi reținută, o dată pentru că încheierea nu a dispărut, ci se

află la dosar, iar apoi pentru că soluția pronunțată în această cauză a fost de

conexare la Dosarul nr. 34617/3/2005, soluționat prin Sentința nr. 676 din 1

iunie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, favorabilă inculpatului

în primă instanță, în sensul admiterii cererii sale de revizuire.

Instanța a mai

reținut că, pe parcursul soluționării cererii de reconstituire a înscrisului,

petentul a depus două cereri înregistrate la 8 noiembrie 2008 și 28 noiembrie

2008 prin care a solicitat în esență revizuirea Sentinței penale nr. 331 din 13

august 1998 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, motiv pentru

care a disjuns cererea de revizuire, urmând a se forma un dosar separat, fiind

inadmisibil ca în cadrul aceluiași dosar penal, deja soluționat prin hotărâre

definitivă, să fie înregistrată o nouă cerere de revizuire.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel petentul condamnat P.R.P. solicitând admiterea

acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe, și în rejudecare să se

dispună reconstituirea încheierii din 10 noiembrie 2005 care lipsește din

Dosarul nr. 38876/3/2005 (număr vechi 5668/2005) al Tribunalului București,

secția I penală, în care să se arate în mod explicit că „s-a admis pe fond

cererea de revizuire formulată de condamnat” împotriva Sentinței nr. 331 din 13

august 1998 a Tribunalului București, secția I penală.

Prin Decizia penală

nr. 245/A din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat

de petentul P.R.P. împotriva Sentinței penale nr. 721 din 16 iulie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr.

38876/3/2005.

A obligat apelantul

la cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea deciziei

mai sus menționată, instanța a reținut în esență că încheierea de ședință din

10 noiembrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 38876/3/2005 (număr vechi

5668/2005) există la dosar.

S-a mai arătat că în

ipoteza expusă, petentul P.R.P. ar fi prejudiciat în propria cale de atac prin

trimiterea spre rejudecare.

Cu privire la soluția

de disjungere a cererii de revizuire de cererea formulată în temeiul art. 508 -

512 C. proc. pen. și formarea unui dosar separat, instanța a apreciat-o ca

fiind corectă, neputându-se judeca într-un dosar, în care s-a pronunțat o

soluție definitivă, o nouă cerere cu același obiect.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs petiționarul P.R.P.

Potrivit art. 508 C.

proc. pen. referitor la procedura constatării dispariției se arată că „în cazul

dispariției unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparține unui astfel de

dosar, organul de urmărire penală sau președintele instanței la care se găsea

dosarul sau înscrisul întocmește un proces-verbal prin care constată dispariția

și arată măsurile care s-au luat pentru găsirea lui.

Potrivit art. 509 C.

proc. pen. „când dosarul sau înscrisul dispărut este reclamat de un interes

justificat și nu poate fi refăcut potrivit procedurii obișnuite (...) instanța

de judecată prin încheiere, dispune, după caz, înlocuirea sau reconstituirea

dosarului ori înscrisului dispărut”.

În alin. (2) al

aceluiași articol se prevede că încheierea instanței se dă fără citarea

părților, afară de cazul când instanța consideră necesară chemarea acestora,

încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.

Pentru a se aplica

procedura în caz de dispariție a înscrisurilor judiciare reglementată de

dispozițiile art. 508 - 512 C. proc. pen. trebuie să existe o situație premisă

care constă în dispariția înscrisului judiciar, înțelegând prin aceasta

pierderea înscrisului, distrugerea, degradarea sau sustragerea lui.

În speță, condiția nu

este îndeplinită întrucât încheierea de ședință din 10 noiembrie 2005

pronunțată în Dosarul nr. 38876/3/2005 (număr vechi 5668/2005) există la dosar.

Astfel cum rezultă

din încheierea de ședință din 10 noiembrie 2005 (Dosar nr. 38876/3/2005), la

termenul respectiv instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a

cererii de revizuire, iar în temeiul art. 34 lit. d) C. proc. pen., tribunalul

a dispus conexarea dosarului la Dosarul nr. 5063/2005 (număr unic 34617/3/2005).

În Dosarul nr.

34617/3/2005 (număr vechi 5063/2005) a fost pronunțată Sentința penală nr. 676

din 1 iunie 2006 prin care s-a admis cererea de revizuire formulată de

condamnatul P.R.P.

Împrejurarea

susținută de petentul condamnat cum că această încheiere de ședință ar fi

cuprins în dispozitiv și mențiunea admiterii pe fond a cererii de revizuire, nu

se circumscrie noțiunii de „dispariție” a înscrisului respectiv.

Pe de altă parte, în

lumina dispozițiilor art. 509 C. proc. pen. rezultă că procedura specială

folosită în caz de dispariție a înscrisurilor judiciare se aplică numai dacă

sunt realizate cumulativ mai multe condiții, printre care și aceea că înscrisul

judiciar dispărut să fie reclamat de un interes justificat.

Astfel cum a reținut

și Curtea în motivarea hotărârii, această condiție nu este îndeplinită întrucât

mențiunea despre care petentul face referire că nu este consemnată în

dispozitivul încheierii din 10 noiembrie 2005, care de altfel nu echivalează cu

dispariția înscrisului, nu a condus la o soluție defavorabilă petentului cu

prilejul judecării cererii sale de revizuire.

Dimpotrivă, după

punerea în discuție a admisibilității în principiu a cererii de revizuire, așa

cum rezultă din încheierea a cărei dispariție se reclamă, dosarul în care a

fost pronunțată s-a conexat cu un alt dosar având același obiect 34617/3/2005

(număr vechi 5063/2005) - în care, în continuare, la data de 12 decembrie 2005

s-a suspendat executarea pedepsei aplicate revizuentului condamnat P.R.P.,

fiind pus în libertate, iar la 1 iunie 2005 s-a pronunțat Sentința penală nr.

676 din 1 iunie 2006 prin care s-a admis, pe fond, cererea de revizuire.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul P.R.P. împotriva Deciziei penale nr. 245 din 20 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul P.R.P. împotriva Deciziei penale

nr. 245 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2010.

Procesat

de GGC - CT