ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 427/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 427/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 de la 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

1492/54/2009 s-a constatat imposibilitate reconstituirii dosarului nr.

701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara,

Structura Craiova, în care s-a pronunțat rezoluția din data de 15 iulie 2002,

cu privire la care s-a formulat plângere penală de către petentul S.E.C., în

contradictoriu cu intimatul G.C.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că la data de 11 mai 2009 s-a înregistrat procesul-verbal

încheiat la 4 mai 2009 (ca urmare a referatului prezentat la aceeași dată de

către președintele Secției Penale și pentru Cauze cu Minori din cadrul Curții

de Apel Craiova) prin care s-a constatat dispariția dosarului nr. 701/P/2001 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, Structura Craiova, dosar

ce fusese atașat anterior spre observare la dosarul penal nr. 1251/P/2005 al

acestei instanțe.

Cauza a fost astfel înregistrată sub

nr. 1492/54/2009 ca și cauză directă, având ca obiect „refacere dosar”, primul

termen de judecată fiind stabilit la data de 27 mai 2009.

Din actele existente la dosar a

rezultat că la data de 17 noiembrie 2008, Parchetul Militar de pe lângă

Parchetul Militar Timișoara a înaintat Curții de Apel Craiova, cu adresa nr.

201/VIII/1/2008 cererea petentului S.E.C., prin care acesta solicita

consultarea dosarului penal nr. 701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă

Tribunalul Militar Timișoara, înaintarea cererii fii motivată de faptul că

dosarul respectiv ar fi fost înaintat Curții de Apel Craiova la data de 14

iulie 2005 în baza unei cereri formulate de această instanță.

Ca urmare a referatului întocmit la

data de 4 mai 2009 de președintele secției penale a Curții de Apel Craiova, s-a

întocmit procesul-verbal cu aceeași dată, prin care s-a constatat dispariția

dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar

Timișoara, Structura Craiova, dosar ce fusese atașat pentru observare la

dosarul nr. 1251/P/2005 al Curții de Apel Craiova.

Din același proces-verbal a rezultat

că în vederea găsirii acestui dosar au fost verificate dosarele în care

petentul S.E.C. a fost parte și, de asemenea, au fost verificate toate dosarele

aflate în arhiva veche a Curții de Apel Craiova.

În urma verificărilor, s-a constatat

că dosarul menționat mai sus nu se află la această instanță, propunându-se

declanșarea procedurii prevăzute de art. 508 și urm. C. proc. pen., în sensul

celor menționate în procesul-verbal.

Din actele existente la dosarul

cauzei, prima instanță a constatat că petentul S.E.C. s-a adresat cu plângere la Curtea de Apel Craiova, împotriva rezoluției dată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul

Militar Timișoara în dosarul nr. 701/P/2001, rezoluție prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva inspectorului de poliție G.C., pentru

infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Cu adresa nr. 2066 din 14 iulie 2005

Curtea de Apel Craiova a solicitat dosarul menționat mai sus, acesta fiind

înaintat cu adresa nr. 701/P din 14 iulie 2005.

Pe rolul Curții de Apel Craiova,

cauza a fost înregistrată sub nr. 1251/P/2005, iar prin sentința penală nr. 62

din 2 mai 2006, plângerea petentului a fost respinsă, ca inadmisibilă,

constatându-se că acesta nu s-a adresat inițial cu plângere procurorului

ierarhic superior.

Sentința a fost recurată de către petent,

iar prin decizia penală nr. 5272 din 14 septembrie 2006, Înalta Curte de Casație

și Justiție, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petent, reținând că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât petentul s-a

adresat direct instanței, fără a formula în prealabil plângere, în condițiile

art. 278 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova.

După primirea dosarelor de la Înalta

Curte de Casație și Justiție, dosarul nr. 701/P /2001 a cărei reconstituire se

solicită, cu un număr de 27 file apare ca fiind restituit parchetului, cu

adresa nr. 1251/P din 10 octombrie 2006, aflată la fila 81 din dosarul de fond.

Din verificări a rezultat că în aceeași

zi dosarul apare ca fiind predat de grefier serviciului arhivă, însă Parchetul

Militar a confirmat că dosarul nu se găsește în arhiva acestuia, astfel încât

s-a procedat la efectuarea de verificări, atât în arhiva curentă a Curții de

Apel Craiova, dar și în arhiva Tribunalului Dolj, pentru a se constata dacă din

eroare dosarul ar fi fost atașat la alte dosare în care petentul este parte.

Au fost, de asemenea, verificate

evidențele acestei instanțe pentru a se observa dacă au mai fost dosare ale

petentului S.E. strămutate sau înaintate la alte instanțe și la care din eroare

să se fi atașat acest dosar.

Instanța de fond a dispus prin încheierea

de la 27 mai 2009, reconstituirea dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Militar Timișoara, Structura Craiova, în raport de

dispozițiile legale respectiv art. 508 și urm. C. proc. pen.

Întrucât legea prevede că pentru

reconstituirea unui dosar se pot folosi orice mijloace de probă, urmând a se

reconstitui înscrisurile pe care dosarul dispărut le conținea, instanța de fond

a procedat la citarea petentului S.E.C. și a numitului G.C., care a avut

calitatea de intimat în dosarul dispărut.

S-a menționat, de asemenea, că instanța a

efectuat mai multe adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar

Timișoara, structura Craiova, solicitând o copie a rezoluției dispusă în

dosarul nr. 701/P/2001, însă de fiecare dată s-a răspuns că nu se deține nici o

astfel de copie a rezoluției solicitate, s-a făcut precizarea că din actele

existente în dosarul nr. 1251/P/2005, la care a fost atașat în anul 2005/2006

dosarul dispărut, nu există nici o copie a rezoluției menționate mai sus și

nici o copie a vreunui înscris din acel dosar și mai mult, atât în sentința

penală care s-a pronunțat în cauza respectivă, cât și în decizia penală prin

care s-a soluționat recursul petentului nu s-a făcut referire la conținutul

presupusei infracțiuni de abuz în serviciu reclamată de către petent în raport

de soluția adoptată de instanță, respectiv respingerea plângerii, ca

inadmisibilă.

De asemenea, instanța a dispus citarea

părților cu precizarea de a depune copii de pe eventuale acte care ar fi în

posesia acestora din dosarul nr. 701/P/2005, însă intimatul G.C. s-a prezentat

la instanță la data de 27 mai 2009 și a învederat că nu-și amintește conținutul

plângerii formulate de petentul S.E.C. în anul 2001 împotriva acestuia,

deoarece acesta din urmă a formulat mai multe plângeri împotriva sa și de

asemenea, nu-și amintește dacă a dat declarație în dosarul respectiv și nici

conținutul declarației.

Petentul S.E.C., deși a fost citat în mod

legal de instanță, cu precizarea de a se prezenta în vederea audierii, acesta

nu a fost prezent la nici un termen de judecată, formulând la data de 24 iunie

2009, o cerere depusă prin serviciul arhivă al Curții de Apel Craiova, având ca

obiect recuzarea judecătorilor menționați într-un certificat anexat acestei cereri,

certificat eliberat de secția penală a Tribunalului Dolj, învederând totodată

că nu știe ce dosar se reconstituie, pe cine privește și ce fapte sunt

reclamate în acel dosar.

Cererea de recuzare formulată de petent a

fost respinsă, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 51 alin. (2) și (3)

C. proc. pen.

În raport de considerentele de mai sus,

instanța de fond a constatat imposibilitatea reconstituirii dosarului nr.

701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara,

având în vedere și faptul că din analiza dispozițiilor legale aplicabile în

această materie, a rezultat că, în cazul dispariției unui dosar sau înscris,

indiferent de motiv, respectiv din cauza unei neglijențe în păstrarea

dosarelor, a sustragerii sau distrugerii unor înscrisuri sau dosare, a unor

erori păstrarea dosarelor, necesitarea reconstituirii acelui înscris sau dosar

dispărut se poate dispune numai în cazul în care există un interes justificat.

Or, în cazul de față, așa cum s-a arătat,

deși petentul a sesizat și a reclamat dispariția dosarului menționat mai sus,

solicitând declanșarea procedurii de reconstituire, ulterior nu s-a mai

prezentat în fața instanței, deși a fost citat, la mai multe termene de

judecată în vederea unei eventuale audieri în legătură cu conținutul plângerii

formulate de acesta în anul 2001, și care a stat la baza formării dosarului

dispărut, nu a depus nici o copie a vreunui act din dosarul respectiv, în cazul

în care s-ar afla în posesia acestora.

De asemenea, așa cum s-a arătat mai sus,

numitul G.C. care a avut calitatea de intimat în cauza care a format dosarul cu

nr. 701/P/2001, s-a prezentat în fața instanței, însă a învederat că nu are

cunoștință despre conținutul acelui dosar, iar dosarul nr. 1251/P/2005 al

Curții de Apel Craiova nu conține nici un act din dosarul menționat mai sus.

În aceste condiții, instanța de fond a

constatat imposibilitatea reconstituirii dosarului nr. 701/P/2001 al

Parchetului Militar de pe lângă Parchetul Militar Timișoara.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în

termenul legal, recurs petiționarul S.E.C., criticând-o, apreciind că a fost

mușamalizată fapta reclamată și favorizați cei vinovați, neputându-se exprima

ce se poate face legal, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea

dosarului pentru continuarea cercetărilor, concomitent cu alte investigații

care să stabilească adevărul privind furtul dosarului, considerând că numitul G.C.

nu avea și nu are interes pentru reconstituirea sau găsirea dosarului.

Motivelor de recurs i-a fost atașată și o

adeverință privind pe recurentul petiționar, aflată la fila 8 dosarul Înaltei

Curți.

La termenul de astăzi, în recurs, au

lipsit recurentul petiționar S.E.C. și intimatul G.C., procedura de citare

fiind legal îndeplinită.

Înalta Curte a constatat cauza în stare

de judecată și a acordat părților cuvântul în dezbateri, potrivit art. 385

13

C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a pus

concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de petiționar.

Examinând recursul declarat de recurentul

petiționar S.E.C. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, atât în

raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prima

instanță în mod corect a procedat la constatarea dispariției dosarului nr. 701/P/2001

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, Structura Craiova,

dosar ce a fost atașat anterior spre observare la dosarul penal nr. 1251/P/2005

al Curții de Apel Craiova, respectând prevederile art. 508 C. proc. pen.,

întocmindu-se în cauză procesul-verbal la data de 4 mai 2009, iar ulterior cauza

a fost înregistrată pe rolul instanței ca o cauză directă, având ca obiect

refacere dosar.

Procedura de constatare a dispariției

dosarului a fost fundamentată pe verificările dosarelor în care petentul S.E.C.

a fost parte, precum și toate dosarele aflate în arhiva curentă a Secției

Penală și pentru Cauze cu Minori, precum și în arhiva veche a Curții de Apel

Craiova.

Înalta Curte constată că ulterior

înregistrării cauzei pe rolul primei instanțe, aceasta în mod corect a stabilit

situația cauzei, declanșarea procedurii prevăzute de art. 508 și urm. C. proc.

pen., dispunându-se în vederea reconstituirii dosarului, în conformitate cu

art. 512 din același cod, citarea petiționarului S.E.C. și a intimatului G.C. de

a depune copii de pe eventuale acte care s-ar fi aflat în posesia acestora din

dosarul nr. 701/P/2001, precum și mai multe adrese la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, Structura Craiova, solicitând o copie a

rezoluției dispusă în dosarul indicat, iar de fiecare dată s-a răspuns că nu se

deține nicio astfel de copie a rezoluției solicitate.

Mai mult s-a făcut precizarea că din

actele existente în dosarul nr. 1251/P/2005, la care a fost atașat în anul

2005/2006 dosarul dispărut, nu există nicio copie a rezoluției menționate mai

sus și nicio copie a vreunui înscris din acel dosar, iar, atât în sentința

penală care s-a pronunțat în cauza respectivă, cât și în decizia penală prin

care s-a soluționat recursul petiționarului nu s-a făcut referire la conținutul

presupusei infracțiuni de abuz în serviciu reclamată de către petent în raport

cu soluția adoptată de instanță, respectiv respingerea, ca inadmisibilă a

plângerii..

Totodată, se constată că prima instanță

dispunând citarea părților, intimatul G.C. s-a prezentat la data de 27 mai 2009

și a învederat că nu-și mai amintește conținutul plângerii formulate de

petiționarul S.E.C. în anul 2001 împotriva sa, întrucât acesta a formulat mai

multe plângeri împotriva sa și nu-și mai amintește dacă a dat declarație în

dosarul respectiv și nici conținutul declarației, iar în ceea cel privește pe

petiționarul S.E.C., acesta a fost citat în mod legal de mai multe, în vederea

de a se prezenta pentru a fi audiat, neprezentându-se, însă la data de 24 iunie

2009 a depus o cerere prin serviciul arhivă al instanței, având ca obiect

recuzarea judecătorilor menționați într-un certificat anexat, învederând că nu

știe ce dosar se reconstituie, pe cine privește și ce fapte sunt reclamante în

acel dosar, cererea de recuzare fiind respinsă, ca inadmisibilă.

Înalta Curte constată că în mod judicios

și temeinic motivat prima instanță a constatat imposibilitatea reconstituirii

dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar

Timișoara, Structura Craiova, în care s-a pronunțat rezoluția din data de 15

iulie 2002, cu privire la care s-a formulat plângere penală de către

petiționarul S.E.C., stabilind că necesitarea reconstituirii acelui înscris sau

dosar dispărut se poate dispune numai în cazul în care există un interes

justificat, ceea ce în cauză nu există, în raport cu poziția procesuală a

petiționarului, care, deși a sesizat și a reclamat dispariția dosarului și a

solicitat declanșarea procedurii de reconstituire, deși legal citat, nu s-a mai

prezentat în fața primei instanțe, neputând fi audiat și nici nu a depus nici o

copie a vreunui act din dosarul respectiv, în cazul în care s-ar fi aflat în

posesia acestuia.

Totodată, nici intimatul G.C., deși s-a

prezentat în primă instanță a învederat că nu are cunoștință despre conținutul dosarului

nr. 701/P/2001, iar dosarul nr. 1251/P/2005 al Curții de Apel Craiova nu

conține nici un act din dosarul menționat mai sus.

Așadar, Înalta Curte constată că prima

instanță a respectat procedura prevăzută de art. 508 și urm. C. proc. pen. în

vederea reconstituirii dosarului indicat, constatând în mod legal și temeinic

motivat, prin sentința pronunțată, imposibilitatea reconstituirii dosarului nr.

701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, structura

Craiova, în care s-a pronunțat rezoluția din data de 15 iulie 2002 cu privire

la care s-a formulat plângere penală de către petiționarul S.E.C., ca urmare a

unor verificări complete dispuse în cauză, așa încât nu pot fi avute în vedere

criticile formulate cu caracter de generalitate invocate de recurent, în

motivele scrise de recurs.

În raport cu cele mai sus menționate,

Înalta Curte constată că sentința pronunțată de prima instanță este legală și

temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar S.E.C. împotriva

sentinței penale nr. 140 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul petiționar S.E.C. împotriva sentinței penale nr. 140 din

28 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4

februarie 2010.