ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 241/2010

Asupra recursului penal de față constată: Prin sentința penală nr. 142 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul nr. 1586/63/2006, a fost respinsă, după admiterea în principiu conform art. 403 C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de condamnații C.M.M., M.C. și S.G. împotriva sentinței penale nr. 453 din 23 iunie 2003 a Tribunalului Dolj. Soluția instanței s-a întemeiat pe constatarea că împrejurările invocate în susținerea cererii de revizuire, demonstrate cu probele administrate în cadrul procedurii extraordinare, au fost cunoscute și analizate de instanțele de condamnare, neexistând motive care să justifice reformarea hotărârii rămase definitive. Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuienții C.M.M., M.C.

și S.G. Prin Decizia penală nr. 213 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile, desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță a Tribunalului Dolj. În considerentele deciziei s-a arătat că, după admiterea în principiu a cererilor de revizuire conform dispozițiilor art. 405 C. proc. pen., instanța de fond a trecut la rejudecarea cauzei, procedură ce se desfășoară potrivit regulilor stabilite pentru judecata în primă instanță. Cu toate acestea, la termenul din 4 martie 2009 când cauza s-a judecat în fond, revizuientul S.G. și apărătorii săi aleși nu au fost prezenți și, deși asistența juridică era obligatorie în caz, instanța nu a luat măsurile necesare în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru revizuient, încălcându-se astfel dispozițiile art. 171 alin. (3) și art. 171 alin. (4) 1 C. proc.

pen. Întrucât dispozițiile legale privitoare la asistarea părți în proces atunci când asistența juridică este obligatorie potrivit legii sunt prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., desființând hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs numai revizuientul M.C. Recursul nu a fost motivat. În ședința publică de la 25 ianuarie 2009, s-a luat act de depunerea la dosarul cauzei a cererii recurentului revizuient cuprinzând declarația de retragere a căii de atac formulate împotriva deciziei pronunțate în apel. Constatând că cererea privind retragerea căii de atac poartă semnătura olografă a recurentului revizuient și că aceasta a fost clar și precis redactată sub aspectul solicitării formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 4 raportat la art. 369 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de retragerea recursului declarat în cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de declarația de retragere a recursului formulat de revizuientul condamnat M.C. împotriva Deciziei penale nr. 213 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.