ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 440 din 6 noiembrie
2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 6206/95/2007, a fost
respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenții L.N.C.
și N.S.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată sub
nr. 6.206/95/2007 pe rolul Tribunalului Gorj, revizuenții-condamnați au
solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 295 din 15 octombrie 2002 pronunțată
de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1297/2002, prin care au fost condamnați la o
pedeapsă principală de 3 ani închisoare, cu executare la locul de muncă SC
G.&C. SA Tg. Jiu, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.
248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., arătând în motivarea
cererii faptul că în perioada 1 iunie 2005 - 19 septembrie 2005 avocat C.L. a
fost suspendată din calitatea de avocat, astfel că au fost asistați de o
persoană care nu avea calitatea legală în acel moment să presteze asistență
juridică, considerând că au fost lipsiți de apărare.
Instanța de fond a
arătat că motivele de revizuire invocate în sensul că cei doi au fost lipsiți
de apărător nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C.
proc. pen., având în vedere faptul că avocat C.L. de la Baroul Gorj, care a
asistat cei doi inculpați când cauza a rămas în pronunțare la instanța de
recurs, a fost suspendară conform disp. art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995,
republicată, pentru neplata taxelor și contribuțiilor profesionale datorate,
iar această împrejurare, chiar dacă necunoscută de către instanța de recurs la
momentul judecății, nu poate constitui un motiv întemeiat de revizuire,
întrucât nu este de natură să poată dovedi netemeinicia hotărârilor
judecătorești.
Împotriva acestei
soluții au declarat recurs revizuenții L.N.C. și N.S., fără a invoca motive de
casare.
Prin Decizia penală
nr. 142 din 19 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția
penală, în Dosarul nr. 6206/95/2007, au fost respinse, ca nefondate,
recursurile revizuenților, apreciindu-se că în mod corect a fost respinsă
cererea de revizuire formulată în speță, întrucât motivul de revizuire invocat,
în sensul că petiționarii au fost lipsiți de apărare, nu se regăsește printre
cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs revizuenții-condamnați L.N.C. și N.S., solicitând
casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, susținând, în
speță, că în mod greșit au fost calificate căile de atac exercitate de ei, ca
fiind recursuri.
Prin Decizia penală
nr. 2168 din 17 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția penală, în Dosarul nr. 6206/95/2007, s-a dispus admiterea recursurilor
formulate, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la
Curtea de Apel Craiova, apreciindu-se că în speță este incident cazul de casare
prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., întrucât Curtea
de Apel Craiova a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale prev.
de art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 407
C. proc. pen.
În rejudecare, Curtea
de Apel Craiova, ca instanță de apel, a înregistrat cauza sub nr. 419/54/2009,
iar în urma examinării acesteia, a reținut că instanța de fond nu a încălcat
dispozițiile imperative referitoare la competența materială, întrucât
condamnații au precizat în mod expres că înțeleg să formuleze cereri de
revizuire, iar potrivit art. 401 C. proc. pen., competența de a soluționa o
cerere de revizuire revine instanței care a judecat cauza în primă instanță,
respectiv Tribunalului Gorj.
S-a mai reținut că
instanța de fond a apreciat în mod corect că împrejurarea invocată de către
revizuenți nu se regăsește în niciunul dintre cazurile enumerate limitativ de
art. 394 C. proc. pen.
Astfel, prin Decizia
penală nr. 119 din 26 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins,
ca nefondate, apelurile formulate.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs revizuenții L.N.C. și N.S., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie și fără a invoca motive de casare.
Recursul declarat
este nefondat.
Înalta Curte,
analizând actele și lucrările dosarului, constată că recurenții au solicitat
revizuirea hotărârii, apreciind că ar fi fost lipsiți de apărare, întrucât
apărătorul lor ales era suspendat temporar din calitatea de avocat, astfel că
au fost asistați de o persoană care nu avea calitatea legală să presteze
asistență juridică în acel moment.
În mod corect
instanța de fond și cea de apel au reținut că motivul invocat nu se încadrează
în niciunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prev. de art. 394
C. proc. pen.
Se constată astfel că
în mod just cererea de revizuire a fost respinsă, nefiind întrunite condițiile
prevăzute de lege pentru a se constata existența vreunui caz de revizuire.
Reținând că nu există
nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea
urmează să respingă recursul declarat, ca nefondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurenții-revizuenți vor fi obligați la plata sumei
de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de revizuenții L.N.C. și N.S. împotriva
Deciziei penale nr. 119 din 26 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori.
Obligă
recurenții-revizuenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul
pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 ianuarie 2010.