ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 882/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 179 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, în dosarul penal nr. 4468/95/2006, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G.M.O. și C.I.C. din dispozițiile art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în dispozițiile art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 și 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.M.O., pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

(2 fapte ). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.I.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (2 fapte). În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile A.T.A. și Spitalul Județean Tg-Jiu. S-a luat act că partea vătămată P.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansare de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1442/P/2003 din 8 noiembrie 2004 s-a reținut că partea vătămată A.T.A.

s-a adresat cu plângere Judecătoriei Tg.-Jiu, solicitând condamnarea subofițerilor de poliție G.M.O. și C.I.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 250 și 267 C. pen., constând în aceea că la data de 13 septembrie 2003, în calitate de agenți de poliție în cadrul Poliției Municipiului Tg.-Jiu, B.P.R., în exercitarea atribuțiunilor de serviciu au exercitat acte de violență asupra părților vătămate A.T.A. și P.G., cauzându-le leziuni ce au necesitate pentru vindecare 16 - 18 și respectiv 4 - 5 zile îngrijiri medicale. Prin sentința penală nr. 5664 din 26 noiembrie 2003 Judecătoria Tg.-Jiu a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru efectuarea de cercetări față de subofițerii de poliție G.M.O.

și C.I.C., în ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. Ca stare de fapt s-a reținut că partea vătămată A.T. A. lucrează la serviciul de pază al Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Tg.-Jiu – F.V.P. Drăgoeni. La data de 13 septembrie 2003, în jurul orelor 19,00, a plecat din fermă spre Municipiul Tg.-Jiu împreună cu colegul său P.G., cu motoreta proprietatea sa marca P. tip C. Trecând prin localitatea Drăgoeni, în punctul L.B. au fost observați de un echipaj al poliției rutiere care se afla în misiune de supraveghere a traficului rutier cu autoturismul marca VW pe autoturism, fiind amplasat aparat radar. Întrucât subofițerii, care mai efectuaseră controlul circulației în acel punct, cunoșteau partea vătămată cu care subofițerul G.M.O.

avusese un conflict personal, au constatat că avea viteză, au urmărit-o cu autoturismul. Observând că sunt urmăriți de poliție, cei doi au intrat cu motoreta în F. Drăgoeni, pe un drum lateral numit „Drumul Militarilor”, însă în plantația de pruni au fost ajunși din urmă de inculpații G.M.O. și C.I.C. Întrucât au constatat că este un moment bun pentru a le aplica o corecție, inculpații, care erau însoțiți de un militar în termen de la trupele de jandarmi, i-au amenințat cu armele, i-au agresat aplicându-le numeroase lovituri cu pumnii și picioarele, ba mai mult, părții vătămate A.T.A. i-au introdus două țigări în pantaloni, după care i-au înțepat o roată de la motoretă și i-au dat drumul la aer din alta, pentru a nu se mai putea deplasa.

Urmare țipetelor părții vătămate la fața locului a venit martorul S.A., cu o bicicletă. Acesta a observat când polițiștii încercau să introducă cu forța în autoturism pe A.T.A. Realizând că pot avea probleme, inculpații au chemat prin telefon pe martorul B.l., care a sosit la fața locului cu autoturismul personal. De la acesta, inculpatul G.M.O. a luat o șurubelniță și a înțepat roțile motoretei. După agresiune cei doi inculpați au plecat, lăsând părțile vătămate la fața locului și amintindu-le că „acesta a fost numai un avertisment”. Ulterior, părțile vătămate au plecat spre Tg.-Jiu, însă mai întâi au solicitat martorului S.I.M. o pompă pentru a umfla roata motoretei și au relatat acestuia ce li s-a întâmplat.

S-au deplasat apoi spre Tg.-Jiu, ajungând și la un service auto, unde au fost observați și de alți martori, cărora le-au relatat cele întâmplate. Ajunși la Tg.-Jiu, cei doi au mers la domiciliul martorei D.A., prietena părții vătămate A.T.A. căreia i-au relatat cele întâmplate, după care, având în vedere că partea vătămată A.T.A. acuza dureri puternice în zona coloanei vertebrale s-au deplasat la Spitalul Tg.-Jiu, secția urgențe. În ziua următoare, partea vătămată A.T.A. a fost internată la secția ortopedie pentru perioada 14 - 23 septembrie 2003, cu diagnosticul „traumatism vertebro medular, dorso lombar pe veche fractură corp vertebral L.4, prezentând leziuni traumatice care s-au putut produce cu un corp dur, necesitând conform certificatului medico-legal nr. 1489 din 24 septembrie 2003, 16 - 18 zile îngrijiri medicale.

Ulterior, partea vătămată a fost imobilizată în aparat gipsat, întrucât prezenta o leziune a coloanei cervicale. După externare A.T.A. a beneficiat de 57 zile concediu medical. În ce privește pe P.G. și el a fost victima agresiunii celor doi polițiști, din certificatul medico-legal nr. 1470 din 24 septembrie 2003, rezultând că prezintă contuzie hemitorace drept prin agresiune individuală, leziunile datând din 13 septembrie 2003 și necesitând pentru vindecare 4 - 5 zile de îngrijiri medicale. Starea de fapt a fost reținută de procuror pe baza plângerilor și declarațiilor părților vătămate, certificatelor medico-legale, foilor de observație clinică, biletului de internare, raportului de nouă constatare medico-legală, adresei R.A.R.

Gorj, declarațiilor martorilor P.G., S.A.E., S.l.M., S.V., C.C., G.P., O.A.A., S.T., C.C., P.F.C., T.E., M.C., B.C.F., M.V., B.l., D.A.R., P.P., Ș.C., E.Ș.M., D.A.A., A.G., V.I., S.G., H.V., G.P. și R.A.l., proceselor-verbale de confruntare, adreselor privind efectuarea serviciului, rapoartelor întocmite de cei doi inculpați și fotografiilor judiciare. În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații, părțile vătămate, martorii audiați în cursul urmăririi penale și martorii propuși de părți. Nu au putut fi audiați martorii P.P., B.l., D.A.R., O.A.A. și S.I., deoarece erau plecați din țară. În apărare au fost audiați martorii G.E., G.V., C.G.I. și G.E. A fost ascultat și martorul D.M.C., identificat de instanță pe baza depoziției martorului R.A.l.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: Prin plângerea prealabilă înregistrată la Judecătoria Tg-Jiu sub nr. 14444/2003 partea vătămată A.T.A. a sesizat că în seara zilei de 13 septembrie 2003, în jurul orelor 19,30, în timp ce efectua serviciul de pază la F.P. Drăgoteni împreună cu P.G., pe poarta unității a intrat autoturismul din care au coborât doi agenți de poliție și un militar în termen, care i-au amenințat cu arma, i-au lovit și i-au aruncat în pantaloni două țigări aprinse. Apoi a fost amenințat de ambii polițiști cu pistoalele din dotare și, după ce a căzut la pământ a fost lovit cu picioarele.

Cauza a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru cercetări în cadrul infracțiunii prevăzută de art. 250 C. pen. Și în declarațiile date la procuror de către A.T.A. și P.G. au fost menționate aceleași aspecte, cu precizarea că primul ar fi fost lovit de circa 150 ori și că inculpatul G.M.O. l-a sunat de pe telefonul mobil pe martorul B.l. cerându-i să vină împreună cu 2 - 3 persoane și de la care a solicitat o șurubelniță cu care a înțepat roata motoscuterului său. În timpul conflictului a intrat în unitate și martorul S.A. urmat la oarecare distanță de S.l., la vederea căruia agresorii au plecat. Partea vătămată A. T.A. a fost ajutată să se ridice de către P.G. și cei doi martori, după care a fost dus la spital.

Inculpații G.M.O. și C.I.C. sunt încadrați în cadrul Poliției Municipiului Tg.-Jiu, Biroul Poliției și în anul 2003 aveau ca principale atribuții de serviciu asigurarea și controlul circulației pe diferite trasee, potrivit repartizării efectuate de conducere. La data de 13 septembrie 2003 au fost programați în schimbul II, între orele 14,00 - 22,00, pe traseele B-dul Ecaterina Teodoroiu-Cartier lezureni, str. Narciselor-Calea București și Cartierul Drăgoieni, fiindu-le repartizat autoturismul înmatriculat sub nr. X dotat cu radar pentru stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculelor aflate în trafic. În jurul orelor 19,30, inculpații se aflau în autovehicul împreună cu un militar în termen de la trupele de jandarmi, martorul P.P., în zona magazinului F. SRL Tg.-Jiu în punctul L.B.

și au constatat că din direcția Râmnicu-Vâlcea se deplasa cu o viteză mai mare decât cea permisă pe sectorul de drum respectiv un motoscuter pe care se aflau două persoane. Deși inculpatul C.I.C. a făcut semn conducătorului motoscuterului să oprească, acesta și-a continuat drumul. La scurt interval de timp inculpații au fost înștiințați de martorul B.C.F. care venea din direcția Tg.-Jiu, că în apropiere, la circa 7-800 metri, pe un drum aflat în partea stângă a direcției de mers a avut loc un eveniment rutier constând în aceea că o motoretă ce se deplasa din direcția opusă a derapat în momentul în care a virat pe drumul lateral și cei doi ocupanți au căzut. Acest aspect este confirmat și de martorul M.V.

Echipajul de poliție s-a deplasat spre locul indicat, dar acolo nu se mai afla nimeni, fiind constatate urme de frânare pe DN 67 și dâre pe pietrișul ce acoperea drumul respectiv. Mașina inculpaților a fost însoțită și de martorii M.C.I. și B.l. (D.) ce se aflau la o terasa situată în imediata apropiere a locului unde era amplasat aparatul radar și urmăreau activitatea desfășurată. Martorul M.C.I. a observat și faptul că motoreta condusă de partea vătămată nu a oprit la semnul făcut de polițiști și a auzit discuția purtată de aceștia în sensul că neavând benzină și nu pot pleca în urmărirea motoretei. Cei doi polițiști împreună cu militarul în termen ce îi însoțea au revenit în punctul de unde plecaseră și și-au continuat activitatea.

Faptul că între cei doi inculpați și părțile vătămate nu a avut loc niciun conflict este confirmat și de martorul P.P., militar în termen la data de 13 septembrie 2003. Acesta se afla în autoturismul poliției și a observat pe aparatul radar că un motoscuter pe care se deplasau două persoane avea o viteză de circa 70 km/h și că nu a oprit semnul făcut de inculpatul C.I.C. A mai susținut martorul că nu s-a plecat în urmărirea acestui vehicul așa cum susțin părțile vătămate și că nu s-a deplasat împreună cu cei doi inculpați în Ferma Pomicolă nr. 3, acolo unde partea vătămată A.T.A. a susținut că ar fi avut loc conflictul în timpul căruia ar fi fost lovit de către inculpați. Din declarațiile martorilor C.N.

și G.V. a rezultat că în intervalul de timp în care părțile vătămate susțin că ar fi fost agresate de cei doi inculpați, aceștia își exercitau atribuțiunile de serviciu și verificau modul în care se desfășoară circulația în cartierul Drăgoieni din Tg. Jiu. Așadar, s-a apreciat că starea de fapt reținută prin actul de inculpare nu este susținută de probatoriul administrat. Mai mult, unii martori au revenit asupra declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând că nu au fost prezenți la locul conflictului și nu au perceput în mod direct că părțile vătămate au fost lovite de inculpați, așa cum au declarat inițial la solicitarea părții vătămate A.T.A., în schimbul promisiunii unor foloase materiale.

Astfel, martorul S.M.M. a negat că s-ar fi aflat în F. P. Drăgoieni, în seara zilei de 13 decembrie 2003, astfel încât nu știe dacă părțile vătămate au fost bătute de către inculpați. Acest lucru l-a aflat de la A.T.A., care i-a oferit bani pentru a menține prima declarație. A mai susținut martorul că, la momentul în care părțile vătămate i-au solicitat o pompă, cauciucul roții motoscuterului nu era înțepat, ci dor dezumflat. În declarația dată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2006 martorul S.A.E. a susținut că, în seara de 13 septembrie 2003, s-a întâlnit cu părțile vătămate pe drum și nu în S.P. Drăgoieni, că A.T.A. nu prezenta urme de lovituri și nici nu a vorbit despre aceasta și că ulterior, după cea.

o oră și jumătate acesta s-a întors la locuința martorului S.l. și Ie-a cerut celor doi minori să depună mărturie în favoarea sa pentru suma de 5 milioane de lei vechi și reparația unor biciclete, ceea ce au și făcut. La rândul lor, martorii R.A.l. și D.M.C. au relatat că au fost rugați de A.T.A. să declare că au cunoștință despre faptul că a fost ars cu țigara și lovit de 150 de ori de cei doi inculpați, deși acest lucru nu era adevărat, acest urmărind obținerea unor despăgubiri bănești. Martorul T.E., care lucra la un atelier de vulcanizare aflat pe Calea București și la care au apelat părțile vătămate în vederea vulcanizării roții motoscuterului în seara de 13 septembrie 2003 nu a observat că A.T.A.

să fi prezentat urme de lovituri. Niciunul din martorii audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nu a perceput în mod direct că părțile vătămate au fost lovite de către inculpați. Declarațiile părților vătămate din cursul cercetărilor sunt oscilante și contravin stării de fapt prezentată în plângere prealabilă și depozițiile din prima fază a urmăririi penale. Singura declarație care susține plângerea părții vătămate A.T.A. este cea a martorului P.G., care la rândul său ar fi fost lovit de către inculpați dar nu a formulat plângere penală și nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, astfel încât a fost audiat în calitate de martor. Având în vedere inadvertențele constatate și faptul că susținerile sale nu se coroborează cu restul probelor s-a apreciat că declarațiile acestui martor au un grad ridicat de subiectivism și au fost înlăturate.

Ceilalți martori care au confirmat existența conflictului, respectiv D.A.A., A.G., V.I., S.T. și H.V. au aflat cele relatate în mod indirect. Martora D.A.A., deși se afla în relații de concubinaj cu partea vătămată A.T.A. a susținut în fața instanței că este doar colegă cu acesta și că a fost remunerată pentru a avea grijă de el timp de 4 luni, ceea ce a ridicat semne de întrebare și cu privire la celelalte aspecte relatate de ea. Pe de altă parte din certificatul medico-legal nr. 1469 din 24 septembrie 2003 eliberat de S.M.L. Gorj, așa cum a fost completat, la data de 20 aprilie 2004, a rezultat că leziunile suferite de A.T.A., la data de 13 septembrie 2003, puteau fi produse, atât prin lovire cu corp dur, cât și prin cădere pe plan dur de pe motocicletă.

Aceleași aspecte au fost susținute și de martorul Ș.C., medicul care a avut în îngrijire partea vătămată în perioada internării sale la Spitalul Județean Tg.-Jiu. Acesta a declarat că A.T.A. nu prezenta la data internării niciun fel de leziuni de agresiune, de urme de arsuri de țigară ori excoriații, a căror existență ar fi fost în mod obligatoriu consemnată în fișa medicală a bolnavului. Singurele dureri acuzate erau la nivelul coloanei, ceea ce a determinat imobilizarea în aparat gipsat. Este adevărat că raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4742/ A5 din 5 martie 2004 întocmit de I.M.L. Craiova a concluzionat că partea vătămată A.T.A., în urma agresiunii din 13 septembrie 2003 a suferit un traumatism vertebromedular dorso-lombar, amielic, pe veche fractură corp vertebral L4, contuzie de bazin și hemitorace stâng, dar din probatoriul administrat nu a rezultat că aceste leziuni au fost provocate prin acțiuni ale inculpaților.

Pe de altă parte, din analiza mențiunilor făcute de inculpați în registrul aparatului radar la data de 13 septembrie 2003 a rezultat că în intervalul de timp cuprins între orele 19 și 20 aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu, aspect confirmat și de martorul M.C.I. care a arătat că mașina poliției pe care era instalat radarul a staționat mai mult de o oră în punctul L.B. Susținerea părților vătămate potrivit căreia martorul B.l. ar fi fost apelat de inculpatul G.M.O. de pe telefonul mobil pentru a se deplasa la F. Drăgoieni este infirmată de listingul numerelor formate de acesta la data respectivă.

Deoarece nu s-a putut stabili existența unei legături de cauzalitate între leziunile suferite de părțile vătămate la data de 13 septembrie 2003 și activitățile desfășurate de inculpați, iar prin probele administrate nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăția a acestora, tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței infracțiunii de purtare abuzivă și, făcând aplicarea principiului „in dubio pro reo” a dispus achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. S-a constatat că până la data judecării cauzei articolul 250 C. pen. a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, ale cărei dispoziții sunt favorabile, astfel încât fapta pentru care au fost trimiși în judecată inculpații se încadrează în dispozițiile art. 250 alin. (3) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea civilă A.T.A. Parchetul și partea civilă au invocat greșita achitare a inculpaților, cu motivarea că probele administrate duc la concluzia vinovăției inculpaților. Prin decizia penală nr. 40/ A de la 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4468/95/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea civilă A.T.A. împotriva sentinței penale nr. 179 de la 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 4468/95/2006. A fost obligată partea civilă apelantă A.T.A. să plătească statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel în mod legal a reținut că instanța de apel a constatat că există dubii cu privire la comiterea de către inculpați a infracțiunii reținute în sarcina lor, dubii care le profită acestora și care au determinat soluția de achitare. În faza de urmărire penală, mijloacele de probă pe care s-a întemeiat acuzarea le-au constituit: plângerea penală formulată de partea vătămată și declarațiile acesteia; declarația martorului P.G., care a renunțat la calitatea de parte vătămată în cauză; certificatul medico-legal eliberat cu ocazia examinării victimei; raportul de expertiză medico-legal întocmit în baza examinării actelor medico-legale, privind pe victimă; declarațiile martorilor S.l.M., D.A.R., C.C., G.P., S.A.E., O. A.A., T.E., S.T., C.C., P.F.C.

Cu excepția martorului P.G. nu au fost martori oculari direcți la agresiunea reclamată. În faza de judecată la instanța de fond și la instanța de apel, probațiunea s-a completat, la solicitarea părților, cu specificarea că parte din martorii audiați au revenit la declarațiile inițiale. Astfel, audiat fiind la fond, martorul S.A. a revenit asupra primei declarații date în faza de urmărire penală, arătând că i s-a oferit o sumă de bani pentru a declara astfel; a menținut declarațiile date în prezența părinților, afirmând că a auzit de la inculpat despre incident și nu a fost martor ocular al incidentului. În cursul judecării apelurilor, s-a dispus efectuarea unei completări la raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.

Prin această completare s-a statuat că leziunile de violență prezentate de partea vătămată și consemnate în certificatul medico-legal și raportul de nouă expertiză medico-legală s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, cu cea mai mare probabilitate cădere și lovire de o suprafață dură, neregulată, posibil urmare a unui eveniment rutier, prin cădere de pe motoscuter. Ca atare, singura probă în acuzarea inculpaților o constituie mărturia numitului P.G., care a renunțat la calitatea de parte vătămată și a fost audiat ca martor. Acest martor nu a avut însă o poziție constantă pe parcursul audierilor sale repetate, cu privire la anumite detalii ale incidentului relatat. Totodată, această probă în acuzare nu este susținută sau confirmată de nicio altă probă.

Expertiza medico-legală completată a evidențiat marea probabilitate ca leziunile victimei să se datoreze unui accident rutier, a cărui existență a fost dovedită cu declarațiile altor martori, propuși de inculpați. Ceilalți martori audiați au dovedit doar existența unei neînțelegeri mai vechi dintre partea civilă A.T.A. și inculpatul G.M., precum și faptul că în ziua incidentului, partea vătămată s-ar fi plâns că a fost agresată de inculpați. Totodată, s-a mai dovedit împrejurarea că partea vătămată a solicitat martorului S.I.M. o pompă pentru a umfla cauciucurile motoscuterului său. Ca atare s-a reținut că mijloacele probatorii coroborate nu au dus la concluzia în afara oricărui dubiu a existentei incidentului violent reclamat și implicit a conduitei agresive a inculpaților față de partea vătămată.

Mai mult, s-a dovedit că în intervalul de timp în discuție, inculpații se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, supraveghind traficul cu aparatul radar. Nu au existat probe certe care să dovedească faptul că aceștia au pornit în urmărirea motoscuterului condus de victimă, în incinta fermei pomicole. În concluzie, curtea de apel a apreciat că soluția instanței de fond care a reținut ca temei al achitării dubiul cu privire la existența faptei reclamate este legală și temeinică. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea civilă A.T.A. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligată partea civilă apelantă să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia și partea civilă A.T.A. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a criticat hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel, care au făcut o greșită apreciere a probelor ceea ce a dus la pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., precum și pentru că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a arătat că instanțele au înlăturat susținerile părții vătămate și ale martorului P.G., pe care le-au menționat expres, apreciind ca fiind certe și dovedite apărările inculpaților, în sensul că nu au avut niciun conflict cu partea vătămată și cu martorul P.G., la data de 13 septembrie 2003, și că eventualele leziuni s-ar datora unui accident rutier în care au fost implicate aceste două persoane la data susmenționată, în jurul orei 19,00.

Contrar celor reținute de instanța de fond și de cea de apel susținerile părții vătămate au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului ocular P.G., respectiv cea din data de 10 iunie 2004; din data de 16 ianuarie 2004; din 5 mai 2004; declarația din 2 septembrie 2004; declarația din 10 iunie 2004; declarația din data de 20 octombrie 2003, cea din data de 19 decembrie 2006 dosar nr. 1966/2006 al Tribunalului Gorj și cea din data de 1 aprilie 2008 dosar nr. 4468/95/2006 al Curții de Apel Alba lulia, declarații în care, la intervale de timp diferite, în mod constant a precizat împrejurările în care partea vătămată a fost agresată de cei doi inculpați, eventualele inadvertențe din declarațiile acestuia, la care a făcut referire instanța de apel, fără, însă a le indica, fiind fără relevanță sub aspectul elementelor esențiale ce au conturat infracțiunile reținute în sarcina inculpaților ele datorându-se trecerii unei perioade relativ îndelungate de timp de la producerea incidentului.

În mod greșit au fost înlăturate aceste declarații doar pentru că ar exista anumite contradicții (neindicate de altfel), atâta timp cât nu există dovada vreunui interes subiectiv din partea acestei persoane. Aceasta pentru leziunile ce i-au fost provocate de inculpați nu a formulat plângere penală și nu a solicitat despăgubiri de la aceștia; a renunțat la calitatea de parte vătămată din prima fază a procesului și nu a avut niciun incident anterior cu inculpații. S-a menționat, totodată că martorul P.G. și-a menținut declarațiile și cu ocazia confruntării sale cu unul dintre inculpați și cu martorul B.l. Declarațiile părții vătămate și ale martorului P.G. se coroborează și cu declarația din data de 28 noiembrie 2003 a martorului S.A., declarație luată cu respectarea dispozițiilor art. 81 și următoarele C. proc.

pen. Ulterior, tot în cursul urmăririi penale cu ocazia audierii din data de 16 ianuarie 2004 martorul S.A., în prezența părinților, a revenit asupra declarației inițiale și a negat împrejurarea că ar fi la fața locului, respectiv că ar fi văzut pe cei doi inculpați lovind în prezența vreunui jandarm pe partea vătămată. Parchetul a făcut referire la motivul revenirii asupra declarației inițiale, martorul S.A. declarând că partea vătămată A.T.A. i-a promis în schimb suma de 5.000.000 lei, a menționat aspecte din declarațiile martorilor S.l.M. din 27 noiembrie 2003 și 26 ianuarie 2004, C.C., din data de 18 mai 2004 și din data de 21 noiembrie 2006, D.A.A. de la urmărirea penală și instanța de fond.

Cu toate acestea, cu totul nejustificat, instanțele de fond și de apel au înlăturat aceste declarații pe motiv că martora a fost remunerată de partea civilă în perioada în care l-a îngrijit, după externarea din spital. Această împrejurare nu este de natură să ateste existența unui interes din partea acestei persoane de a face afirmații neadevărate în fața organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu a fot ascuns nici de martoră și nici de partea civilă. S-au mai invocat declarațiile martorilor G.P., H.V., V.I., S.T., A.G., O.A. A., T.R., L.A. C., P.F.C., Ș.C., E.Ș.M. Parchetul a relevat, de asemenea că declarațiile părților vătămate și ale martorilor susmenționați se coroborează cu actele medicale aflate la dosarul cauzei, respectiv certificatul medico-legal din data de 24 septembrie 2003 emis de S.M.L.

Tg. Jiu din care a rezultat că partea vătămată A.T.A. prezenta la data examinării sale (24 septembrie 2003) mai multe leziuni pe cotul și antebrațul drept cu cruste, imobilizat în aparat gipsat. Totodată, s-a precizat că, în perioada 14 - 23 septembrie 2003, a fost internat în spital cu diagnosticul: traumatism vertebro-medular dorso-lombar pe veche fractură cap. vert. 14, contuzie hemitorace stâng, contuzie bazin, concluzionându-se că leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu un corp dur că leziunile pot data din 13 septembrie 2003 și necesită spre vindecare un număr de 16 - 18 zile îngrijiri medicale. În F.O. nr. 37737 fila nr. 22 dosar urmărire penală este indicat și diagnosticul la internare: „policontuzionat prin agresiune individuală.

Traumatism de bazin, Traumatism abdominal. Traumatism Vertebromedular dorsolombar”. În completarea efectuată la data de 20 aprilie 2004 a C.M.L. indicat anterior se precizează că leziunile respective puteau fi produse atât prin lovire cu corp dur, cât și prin cădere pe un plan dur de pe o motocicletă. Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4742/ A5 din 5 martie 200 întocmit de I.M.L. Craiova a reluat concluziile din C.M.L. cu mențiunea că la data efectuării radiografiei s-a evidențiat și o fractură mai veche a vertebrelor nr. I-4. Totodată, este de observat că la doar câteva minute de la incident, întâlnindu-se cu unii din martorii susmenționați partea vătămată A.T.A. Ie-a relatat aceleași împrejurări ale producerii incidentului, precum și faptul că de față la acesta a fost și un jandarm, care, ulterior a fost identificat în persoana numitului P.P.

Sub acest aspect s-a menționat adresa nr. 1377001/2008 emisă de I.J.J. T.V. Gorj din care a rezultat că, la data de 13 septembrie 2003, soldatul P.P. a fost planificat, între orele 14,00 - 22,00, pentru a executa o misiune în cooperare cu poliția în localitatea Tg. Jiu. În ceea ce privește versiunea inculpaților, aceasta este susținută în parte de declarațiile martorilor P.P., B.C. și M.V., B.l. Declarațiile inculpaților se coroborează în parte și cu completarea la raportul de nouă expertiză medico-legală în care se arată că leziunile de violență prezentate de partea vătămată A.T.A. și indicate în C.M.L. s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, cu cea mai mare probabilitate cădere și lovire de o suprafață dură, neregulată, posibil urmare a unui eveniment rutier, prin cădere de pe motoscuter.

Parchetul a menționat că varianta inculpaților nu poate fi luată în considerate pentru următoarele: În mod nejustificat și nemotivat au fost înlăturate declarațiile martorilor care au confirmat susținerile părții civile; pretinsul accident de circulație în care să fi fost implicată partea vătămată nu a fost dovedit. Astfel, contrar susținerilor „ferme” ale martorilor P.P. și B.l., pe registrul Radar din data de 13 septembrie 2003, pentru intervalul de timp dintre 19,00 - 21,00 nu apare nicio constatare cu privire la partea civilă și la viteza din deplasare a motoscuterului condus de aceasta; nu există niciun raport de activitate întocmit la data respectivă de către inculpați cu privire la cele pretins constatate în legătură cu partea vătămată, conducerea cu viteză a unui motoscuter și un eventual accident de circulație, aceasta, deși, inculpații au pretins că au fost sesizați în legătură cu un accident de circulație.

Or, fiind sesizați de producerea unui accident rutier indiferent cu ce urmări chiar dacă se aflau în exercitarea atribuțiilor aveau obligația și posibilitatea să anunțe colegii cu atribuții în constatarea acestor evenimente. Chiar dacă s-ar admite că ar fi avut loc o răsturnare a unor persoane de pe motoscuter nu există nicio probă certă că acele persoane erau persoana vătămată și martorul P.G. Concluzia din completarea raportului de expertiză medico-legală cu referire la mecanismul de producere a leziunilor: cel mai probabil prin cădere de pe motoscuter, în condițiile unui eveniment rutier nu a putut fi luată în considerate nici prin prisma faptului că aceasta contravine cu mecanismul de producere a leziunilor suferite de martorul P.G., leziuni suferite în aceleași împrejurări și cu privire la care este stabilit că puteau fi produse prin lovire cu un corp dur.

Declarațiile martorilor propuși de inculpați trebuie apreciate ca subiective date fiind diferitele împrejurări particulare în care se află fiecare dintre aceștia. Astfel, B.l. a recunoscut că practică taximetria ilegală, martorul M.V. este taximetrist fiind astfel interesați la rândul lor să nu aibă o relație conflictuală cu inculpații. Față de considerentele arătate, parchetul a apreciat că vinovăția inculpaților a fost dovedită și că în cauză se impune pronunțarea unei soluții de condamnare a acestora pentru infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 și 33 lit. a) C. pen. (2 fapte). În cel de-al doilea motiv de recurs, parchetul a arătat că pronunțând o soluție de achitare a inculpaților în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen. și apreciind ca certă versiunea inculpaților, ar fi trebuit să se facă aplicarea art. 192 pct. 1 lit. a) și b) C. proc. pen. și să se oblige partea civilă A.T.A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Față de considerentele menționate, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice în sensul condamnării inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de ar. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 și 33 lit. a) C. pen. În motivele de recurs formulate în scris partea civilă A.T. A. a solicitat pedepsirea inculpaților polițiști cu închisoare maximă fără suspendare, datorită faptului că au avut o atitudine nesinceră față de justiție, aplicarea pedepsei și pentru tentativă de omor și tortură, deoarece dacă nu venea martorul S.A.

în fermă la țipetele disperate de durere, polițiștii nu s-ar fi oprit din lovituri, solicitând efectuarea unei contraexpertize la M.M. București nu Craiova, pentru a fi supus examinării de comisia de specialitate maximă, deoarece mai există urme, a fi supus expertizei martorul P.G. dacă loviturile survin în urma agresiunilor polițiștilor din data de 13 septembrie 2003, expertiză pe care a solicitat-o oral la Curtea de Apel Alba lulia și i-a fost respinsă nejustificat, nefiindu-i administrate probele în nicio ședință de judecată. La termenul de judecată de la 2 octombrie 2008, Înalta Curte, apreciind, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de intimații inculpați, în vederea prezentării apărătorului ales al acestora, a amânat cauza la 13 noiembrie 2008, potrivit consemnărilor din încheierea de ședință de la acel termen, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 13 noiembrie 2008, recurenta parte vătămată a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, susținând că a cunoscut de termen întâmplător, întrucât a fost citat în mod greșit și nu a avut timp să-și pregătească apărarea, reprezentantul ministerului Public, neopunându-se amânării judecării cauzei, iar apărătorul intimaților inculpați a depus înscrisuri la dosar în contracararea motivelor de recurs ale parchetului și părții vătămate, după care Înalta Curte, apreciind, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de recurenta parte vătămată în vederea angajării unui apărător, a amânat cauza la 15 ianuarie 2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acel termen, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 15 ianuarie 2009, Înalta Curte, apreciind, ca întemeiată, cererea apărătorului ales al recurentului parte vătămată, avocat S.A., pentru a i se da posibilitatea să-și pregătească apărarea, a acordat un ultim termen de judecată la 12 februarie 2009, potrivit mențiunilor din încheierea de ședință de la acel termen, aflată la dosarul Înaltei Curți. La termenul de judecată de la 12 februarie 2009, recurentul parte vătămată a depus noi acte la dosar și o cerere de recuzare a magistratului asistent. Fiind întrebat de către instanță asupra motivului recuzării, recurentul parte vătămată a arătat că i s-a refuzat predarea dosarului pentru studiu de către grefiera P.A. După această precizare a revenit și a arătat că nu este convins că refuzul a aparținut acestei persoane în sala de judecată.

Totodată, recurentul parte vătămată a învederat că înțelege să rezilieze contractul de asistenți juridică încheiat la termenul anterior cu avocat S.A. și că solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui alt apărător și studierea dosarului, motivând că a considerat că apărătorul ales, S.A. va depune concluzii la acest termen, cea ce nu s-a întâmplat. Reprezentantul Ministerului Public a arătat că este inadmisibilă cererea de recuzare și a solicitat să nu i se acorde efectul prevăzut de lege. În ce privește cererea de amânare formulată de recurentul parte vătămată a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată, întrucât a avut 3 termene pentru acest motiv. Apărătorul ales al intimaților inculpați, față de cererea formulată s-a opus amânării judecării cauzei, considerând cererea neîntemeiată, în scop de tergiversare.

Înalta Curte, apreciind, ca întemeiată, cererea recurentului parte vătămată pentru a i se da posibilitatea să-și angajeze un apărător și să-și pregătească apărarea, a amânat cauza la 12 martie 2009, ultim termen de judecată, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul arătat, aflată la dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, Înalta Curte a adus la cunoștința intimaților inculpați obligația ascultării acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 6 § 1 din C.E.D.O. și jurisprudența Curții Europene, față de motivele de recurs ale parchetului, aducând, totodată, la cunoștința acestora prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv că au dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Intimații inculpați, conștientizând drepturile și garanțiile procesuale pe care le au, au arătat că doresc să dea declarație în această fază procesuală, acestea fiind consemnate și atașate la dosar. Reprezentantul Ministerului Public, în dezbateri, având cuvântul cu privire la recursul declarat de parchet, în susținerea orală a motivelor de recurs scrise de la dosar a solicitat casarea deciziei în temeiul art. 385 9 pct. 18 și 10 C. proc. pen. În susținerea temeiurilor de casare a arătat că prioritar este cel de-al doilea, pentru care se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru efectuarea expertizei. în acest sens a învederat inconsecvența rapoartelor medico-legale, care au concluzionat că leziunile au fost produse prin lovire cu corpuri dure, după care a fost confirmat printr-un raport de nouă expertiză în cursul urmăririi penale, fără, însă să se stabilească modalitatea de producere a leziunilor.

În faza de judecată a apelului s-a efectuat o nouă constatare medico-legală, care a stabilit că leziunile au putut fi produse de corpuri dure și care a fost aprobată de Comisia Superioară. Or, după un nou raport medico-legal, nu se poate efectua o nouă constatare medico-legală, decât în situația apariției unor probleme deosebite. Pe de altă parte, în comisie a participat același medic, care, însă și-a schimbat opinia ulterior. Cu privire la primul temei de casare a solicitat condamnarea celor doi inculpați, întrucât din probe rezultă vinovăția acestora, în raport cu situația de fapt, rezultând din actele medico-legale că inculpații s-au manifestat violent. Procurorul a susținut și motivul de recurs scris, referitor la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 192 C. proc.

pen. Recurenta parte civilă A.T.A. a arătat că achiesează la concluziile procurorului, apreciind că se impune o nouă expertiză medico-legală la I.M.L. Mina Minovici, iar în subsidiar, a solicitat condamnarea inculpaților, conform concluziilor scrise depuse la dosar la dosarul Înaltei Curți. Apărătorul ales al intimaților inculpați, având cuvântul cu privire la recursul parchetului și al părții civile a solicitat respingerea acestora, ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârilor pronunțate de instanțe, apreciindu-le ca fiind legale și temeinice, susținând apărarea intimaților inculpați, atât în raport cu motivul de recurs invocat oral de către reprezentantul Ministerului Public, cât și pe aceea din concluziile scrise și depuse la dosarul Înaltei Curți.

În acest sens, a arătat, cu privire la temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., că nu se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, întrucât instanța s-a pronunțat pe cererea procurorului din apel, referitoare la efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală. Cu privire la al doilea temei de casare a susținut că din probele administrate a rezultat temeinicia soluțiilor instanței de fond și a celei de apel, dat fiind că actul medico-legal creează un puternic dubiu, dacă nu o certitudine în favoarea inculpaților. Pe de altă parte, s-a dovedit indubitabil că între orele 19,00 - 20,00, în care se pretinde săvârșirea agresiunii, cei doi inculpați se aflau în altă parte și efectuau acte de control rutier, așa cum rezultă din registre, procesele-verbale de contravenție și din declarațiile persoanelor amendate, iar referitor la celelalte probe și la declarația părții civile a susținut că sunt contradictorii.

În ceea ce privește, ultima critică formulată de procuror, referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., a susținut că aceasta este inadmisibilă, întrucât a fost invocată direct în recurs. Intimații inculpați, având fiecare, ultimul cuvânt au solicitat respingerea ambelor recursuri declarate în cauză. În concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, recurenta parte civilă A.T.A., aflate la dosarul Înaltei Curți, aceasta a solicitat condamnarea inculpaților G.M.O. și C.I.C., făptuitori ai săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., menționând că achiesează la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia. De asemenea, recurenta parte civilă a făcut referire la declarația martorului V.D., apreciind ca fiind relevantă și declarația martorului T.E.

coroborată cu celelalte probe și declarația martorului A.G. În subsidiar, recurenta parte civilă a solicitat, în situația aprecierii incomplete a cercetărilor, efectuarea unei noi expertize la Mina Minovici, cu examinarea actelor dar și a sa, precum și a se vedea dacă și-a pierdut capacitatea de muncă, în raport cu actele pe care le are. În final, recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursurilor declarate de aceasta și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, casarea sentinței și a fi condamnați inculpații sau în subsidiar restituirea la procuror sau la Tribunalul Gorj în vederea rejudecării cauzei. În concluziile scrise depuse la dosarul Înaltei Curți, intimații inculpați G.O.

și C.C.I., prin apărător au solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, apreciind ca fiind nefondate recursurile declarate de parchet și e partea vătămată. S-a arătat că singurele probe care susțin acuzarea, respectiv declarațiile părții vătămate A.T.A. și cele ale martorului P.G., sunt oscilante și contravin stării de fapt, fiind făcute referiri concrete la conținutul declarațiilor părții vătămate, care nu sunt susținute de niciun martor, cu excepția martorului-parte vătămată P.G. De asemenea, au fost făcute precizări cu privire la declarațiile martorilor D.M.C., R.A., V. I., S.l., S.V., P.F.C.

și S. A. De asemenea, intimații inculpați, prin apărător au mai arătat că în perioada de timp indicată de partea vătămată ca fiind cea în care a avut loc pretinsul conflict, inculpații se aflau în cu totul alt loc, fiind făcute referire la declarațiile martorilor M.C., B.C., M.V., B.I., precum și la actele depuse care atestă faptul că între orele 19,00 și 20,00 inculpații se aflau cu aparatul radar, amendând diverse persoane pentru depășirea vitezei regulamentare, aspect confirmat de martorii C.N. și G.V. care au relatat că în intervalul de timp în care părțile vătămate susțin că au fost agresate de inculpați, aceștia verificau traficul rutier, aplicând sancțiuni contravenționale. Totodată, s-a mai menționat că din probele testimoniale administrate în cauză nu rezultă existența pretinsului conflict și nici vinovăția inculpaților, indicându-se afirmațiile martorilor S.A.

și S.I., H.V., D.A., P.P., care confirmă declarațiile date de martorii M.V., B.l., B.C., M.C. S-a mai arătat că expertiza medico-legală completată evidențiază marea probabilitate ca leziunile părții vătămate să se datoreze unui accident rutier, a cărui existență a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Leziunile invocate de partea vătămată sunt urmarea acestei căzături de pe motoscuter. În certificatul medico-legal din data de 24 septembrie 2003 se menționează că leziunile pot proveni prin lovire cu un corp dur (posibil cădere). În adresa nr. 755/2004 a S.M.L. Gorj se menționează că leziunile puteau fi provocate prin cădere pe un plan dur de pe o motocicletă.

De asemenea, completările efectuate în faza apelului la raportul de expertiză medico-legală au concluzionat faptul că leziunile de violență prezentate de partea vătămată consemnate în certificatul medico-legal s-au putut produce cu și de corpuri dure, cea mai mare probabilitate cădere și lovire de o suprafață dură, neregulată, posibil urmare a unui eveniment rutier, prin cădere de pe motoscuter. Faptul că în foaia de observație clinică este consemnat că leziunile se pot datora unei agresiuni individuale, se datorează faptului că la istoric boală s-a consemnat exact ceea ce a spus pacientul (partea vătămată) conform declarației exact ceea ce a spus pacientul (partea vătămată) conform declarației dată de medicul ce a întocmit această fișă de observație clinică, respectiv doctorul E.Ș.M.

De asemenea și martorul Ș.C., medic de profesie a arătat faptul că leziunile părții vătămate se pot datora prin cădere la nivel sau înălțime. Medicul Ș.C. a confirmat faptul că s-a menționat că partea vătămată este victima unei agresiuni, deoarece așa a declarat aceasta, neputând confirma acest aspect. La momentul internării partea vătămată nu prezenta leziuni de agresiune și nici arsuri, deoarece dacă ar fi existat ar fi fost consemnate conform declarației martorului E.C., medicul care s-a ocupat de internarea și consultarea părții vătămate. Partea vătămată acuza dureri la coloană. Din actele medicale se observă că problemele părții vătămate la coloană au la bază probleme mai vechi ale acesteia, respectiv o fractură.

Din actele medicale nu rezultă că partea vătămată a avut leziuni în zona abdominală sau toracică, deși aceasta a menționat că a fost lovită de 150 de ori cu picioarele de cei 2 inculpați după ce a fost doborâtă la pământ, fiecare dintre inculpați lovindu-l pe câte o parte. Față de ansamblul probator este evident că partea vătămată nu a fost lovită de inculpați, aceasta urmărind prin modul în care a acționat doar constrângerea acestora să-i plătească sume de bani importante. Din probatoriul administrat a rezultat fără dubiu că inculpații nu au avut niciun conflict cu partea vătămată în data de 13 septembrie 2003, aspect confirmat de martorii audiați și actele depuse în cauză. Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia și de recurenta parte civilă A.T.A.

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate, de recurenți, în ceea ce privește recursul parchetului, așa cum au fost precizate oral de către reprezentantul Ministerului Public, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen. , Înalta Curte constată recursurile parchetului și părții civile ca fiind fondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă în cursul urmăririi penale a fost depus la dosarul parchetului, în fotocopie certificatul medico-legal nr. 1469 de la 24 septembrie 2003 întocmit de către S.M.I. Tg.- Jiu, privind pe A.T.A., atestând leziunile acestuia, respectiv pe cotul și antebraț stg.

2 excoriații de 170,3 și 4/0,3 cm cu crustă în curs de detașare și imobilizare în corset gipsat toraco-lombar, precum și faptul că din B.l. spital Tg.-Jiu Ortopedie rezultă că a fost internat în FO nr. 1893 în perioada 14 - 23 septembrie 2003 cu dgs:” Traumatism vertebro-medular dorso-lombar amielic pe veche fractură cap vertebral l_a, în corset gipsat. Contuzie hemitorace str. contuzie de bazin. Ex. clinic radiologie, chirurgical și neurologic precizează dgs. Se imobilizează la pat și apoi în corset gipsat. Se administrează piracete antiinflamatori sedative. Se externează cu rec. de a păstra imobilizare în corset gipsat 20 zile. Concluzii: Numitul A.T.A. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur.

Leziunile pot data din 13 septembrie 2003. Necesită de la producere 16 - 18 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața sus-numitului. De asemenea, au fost depuse la dosarul parchetului, fotocopiile actelor medicale privind pe A.T.A. (foaia de observație clinică generală, scrisoarea medicală, rezultatul trimiterii, certificate de concediu medical, adeverință). În cauză a fost efectuat raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova nr. 4742/ A5 din 5 martie 2004 privind pe A.T.A., comisia de examinare, având în componența sa, medic primar legist, Dr. M.G., medic specialist legist, Dr. D.S., medic primar expert, Dr. M.M. T., medic primar neorolog, Dr.

C.E., care l-a examinat pe 4 februarie 2004 pe A.T.A. și actele trimise, în istoric arătându-se pe 13 septembrie 2003 a fost victima unei agresiuni. Obiectivele noii expertize au constat în: 1. Leziunile produse victimei la 13 septembrie 2003 și mecanismul lor de producere. 2. Care este numărul de zile în îngrijiri medicale. 3. Dacă prezintă infirmitate ca o consecință leziunilor suferite. În raportul mai sus menționat s-au arătat la date preliminarii, constatările din certificatul medico-legal nr. 1489, FOC nr. 37737 a Spitalului Județean Tg. Jiu, Examen Rx. 12825-12827 din 14 septembrie 2003, constatările urmare examinării și examenului neurologic nr. 1630 din 3 februarie 2004, examenului ortopedic nr. 833 din 4 februarie 2004, examen CECM mr.

394 din 4 februarie 2004 și concluzionează că „1.Numitul A.T.A. în urma agresiunii din 13 septembrie 2003 a suferit traumatism vertebromedular dorso-lombar, amielic, pe veche fractură corp vertebral L4. Contuzie de bazin și hemitorace strâng. 2. A necesitat 16 - 18 zile îngrijiri medicale de la data producerii. 3. Nu prezintă infirmitate și nici invaliditate. 4. Indiferent de data efectuării examenului radiologie, acesta evidenția o fractură veche a vertebrei L4 (vechimea acesteia nu se poate preciza; cert este că, această fractură nu era recentă și nu putea data din 13 septembrie 2003).” Prin avizul nr. 59/ A9 din 4 martie 2004 al C.C.A. de pe lângă I.M.L. Craiova ce s-a întrunit în ședința din 27 februarie 2004 au fost aprobate concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova privind pe numitul A.T.A.

L