ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2776/2006

Examinând recursurile de față,

constată:

Prin încheierea din 25 noiembrie

2004 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în dosarul nr. 567/2004, s-a constatat reconstituit volumul III al

dosarului nr. 2049/1999 al Tribunalului București, secția a II-a penală,

privind pe inculpații M.G., C.A., M.D., T.A., B.C.A., B.C., U.D., M.J., R.A. și

S.M.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală 95/ A

din 8 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații M.G. și C.A.

Prin decizia nr. 2182 din 30 martie

2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost

admis recursul declarat de inculpata C.A. împotriva deciziei instanței de apel,

s-a casat această hotărâre precum și încheierea pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, la data de 25 noiembrie 2004, și s-a trimis

dosarul primei instanțe în vederea reconstituirii volumului lipsă din dosarul

de cercetare judecătorească.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a reținut că din actele dosarului nu rezultă dacă a fost reconstituit

volumul care lipsește din dosarul nr. 2049/1999 întrucât prin încheierea din 12

februarie 2004 s-a dispus reconstituirea volumului II iar prin încheierea din

25 noiembrie 2004 s-a constatat reconstituit volumul III.

S-a mai reținut că nu au fost

reconstituite toate încheierile pentru a se stabili care erau înscrisurile pe

care le conținea dosarul dispărut, verificarea registrului general nefiind

suficientă.

În consecință, s-a concluzionat că

au fost încălcate dispozițiile art. 512 C. proc. pen., potrivit cărora

reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea înscrisurilor pe care le

conținea.

Conform art. 385

15

pct. 2

lit. c) s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare urmând să se identifice

volumul care lipsește din dosarul 2049/1999 și care sunt termenele parcurse; să

se reconstituie încheierile de la fiecare termen și, pe baza acestora și a

mențiunilor din registrul general să se stabilească ce înscrisuri conținea și

să se procedeze la reconstituirea acestora.

Prin sentința penală nr. 1316 din 29

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 3060/2005, s-a constatat reconstituit volumul V din dosarul de

cercetare judecătorească nr. 2049/1999 al Tribunalului București, secția a II-a

penală.

Apelurile declarate de inculpații C.A.

și M.G. împotriva sus-menționatei sentințe au fost respinse prin decizia penală

nr. 930/ A din noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Inculpații C.A. și M.G. au declarat

recurs susținând că reconstituirea s-a dispus fără citarea părților, că s-a refuzat

primirea la dosar a unor înscrisuri, că încheierile de ședință sunt eliptice și

conțin mențiuni nereale, cum ar fi lipsa inculpaților și a apărătorilor lor la

dezbateri deși au fost prezenți și asistați la toate termenele.

Recursurile vor fi examinate prin

prisma dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

și 21 C.

proc. pen., dar și a dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Analizând actele dosarului, Curtea

constată că recursurile sunt nefondate.

Susținerea recurenților în sensul că

părțile nu au fost citate la reconstituirea dosarului este neîntemeiată

întrucât din dosarul 3060/2005 rezultă că la fiecare termen s-a dispus și s-a

efectuat citarea părților care nu aveau termen în cunoștință.

Așa fiind, se constată că hotărârea

prin care s-a constatat reconstituit dosarul a fost dată cu citarea părților conform

art. 512 alin. (3) C. proc. pen.

Fiind investită numai cu recursurile

inculpaților C.A. și M.G., Curtea poate verifica legalitatea îndeplinirii procedurii

de citare numai în privința acestora, motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., putând fi invocat numai de partea aflată în

situația la care face referire dispoziția legală sus-menționată sau de procuror

în favoarea acesteia.

Din actele dosarului rezultă că cei

doi inculpați au fost prezenți la termenul la care s-au judecat apelurile pe

care le-au declarat astfel încât se rețin că procedura de citare în apel a fost

legal îndeplinită.

Se constată, de asemenea, că și în

primă instanță, la termenul când s-a constatat reconstituit dosarul, procedura

a fost legal îndeplinită cu recurenții, în condițiile art. 291alin. (3) C.

proc. pen., aceștia fiind prezenți la termenele anterioare.

Din examinarea actelor dosarului se

mai constată că prima instanță s-a conformat deciziei de casare stabilind că

volumul care lipsește din dosarul 2049/1999, este volumul V.

Au fost, de asemenea, stabilite

termenele parcurse care corespund perioadei cuprinse între 10 mai 2002 și 22

noiembrie 2002 și au fost reconstituite încheierile de ședință pentru fiecare

termen pe baza copiilor de pe notele de ședință ale grefierului și s-a stabilit

pe baza referatului întocmit de serviciul „Registratură” ce înscrisuri sunt

menționate ca depuse în volumul lipsă din dosar.

Împrejurarea că în încheierile

reconstituite s-ar fi făcut mențiuni greșite cu privire la prezența părților

sau a apărătorilor acestora nu este de natură să ducă la casarea hotărârii prin

care s-a constatat reconstituit dosarul, întrucât reprezintă erori materiale ce

pot fi îndreptate în cadrul procedurii prevăzută de art. 195 C. proc. pen.

Referitor la refuzul de a primi un

set de înscrisuri, se constată că acestea poartă viza judecătorului din 31

ianuarie 2001 și ca atare nu puteau să se afle în volumul reconstituit în care

primul termen a fost la 7 iunie 2002.

În măsura în care înscrisurile respective

nu se regăsesc în volumul corespunzător datei la care au fost vizate de

judecător, nimic nu-i împiedică pe inculpați să le depună în apel.

De altfel, având în vedere faptul că

apelul este o cale de atac devolutivă, Curtea reține că instanța de apel poate

administra sau readministra orice probă ce se va dovedi pertinentă, concludentă

și utilă, deci inclusiv proba cu acte.

Reținând că nu există nici motive de

casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge

recursurile, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate inculpații M.G. și C.A. împotriva deciziei penale nr. 930/ A din 28

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

mai 2006.