ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2776/2006

Examinând recursurile de față, constată: Prin încheierea din 25 noiembrie 2004 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 567/2004, s-a constatat reconstituit volumul III al dosarului nr. 2049/1999 al Tribunalului București, secția a II-a penală, privind pe inculpații M.G., C.A., M.D., T.A., B.C.A., B.C., U.D., M.J., R.A. și S.M. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală 95/ A din 8 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.G. și C.A. Prin decizia nr. 2182 din 30 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul declarat de inculpata C.A.

împotriva deciziei instanței de apel, s-a casat această hotărâre precum și încheierea pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, la data de 25 noiembrie 2004, și s-a trimis dosarul primei instanțe în vederea reconstituirii volumului lipsă din dosarul de cercetare judecătorească. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că din actele dosarului nu rezultă dacă a fost reconstituit volumul care lipsește din dosarul nr. 2049/1999 întrucât prin încheierea din 12 februarie 2004 s-a dispus reconstituirea volumului II iar prin încheierea din 25 noiembrie 2004 s-a constatat reconstituit volumul III. S-a mai reținut că nu au fost reconstituite toate încheierile pentru a se stabili care erau înscrisurile pe care le conținea dosarul dispărut, verificarea registrului general nefiind suficientă.

În consecință, s-a concluzionat că au fost încălcate dispozițiile art. 512 C. proc. pen., potrivit cărora reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea înscrisurilor pe care le conținea. Conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare urmând să se identifice volumul care lipsește din dosarul 2049/1999 și care sunt termenele parcurse; să se reconstituie încheierile de la fiecare termen și, pe baza acestora și a mențiunilor din registrul general să se stabilească ce înscrisuri conținea și să se procedeze la reconstituirea acestora. Prin sentința penală nr. 1316 din 29 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3060/2005, s-a constatat reconstituit volumul V din dosarul de cercetare judecătorească nr. 2049/1999 al Tribunalului București, secția a II-a penală.

Apelurile declarate de inculpații C.A. și M.G. împotriva sus-menționatei sentințe au fost respinse prin decizia penală nr. 930/ A din noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Inculpații C.A. și M.G. au declarat recurs susținând că reconstituirea s-a dispus fără citarea părților, că s-a refuzat primirea la dosar a unor înscrisuri, că încheierile de ședință sunt eliptice și conțin mențiuni nereale, cum ar fi lipsa inculpaților și a apărătorilor lor la dezbateri deși au fost prezenți și asistați la toate termenele. Recursurile vor fi examinate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 și 21 C. proc. pen., dar și a dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate. Susținerea recurenților în sensul că părțile nu au fost citate la reconstituirea dosarului este neîntemeiată întrucât din dosarul 3060/2005 rezultă că la fiecare termen s-a dispus și s-a efectuat citarea părților care nu aveau termen în cunoștință. Așa fiind, se constată că hotărârea prin care s-a constatat reconstituit dosarul a fost dată cu citarea părților conform art. 512 alin. (3) C. proc. pen. Fiind investită numai cu recursurile inculpaților C.A. și M.G., Curtea poate verifica legalitatea îndeplinirii procedurii de citare numai în privința acestora, motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc.

pen., putând fi invocat numai de partea aflată în situația la care face referire dispoziția legală sus-menționată sau de procuror în favoarea acesteia. Din actele dosarului rezultă că cei doi inculpați au fost prezenți la termenul la care s-au judecat apelurile pe care le-au declarat astfel încât se rețin că procedura de citare în apel a fost legal îndeplinită. Se constată, de asemenea, că și în primă instanță, la termenul când s-a constatat reconstituit dosarul, procedura a fost legal îndeplinită cu recurenții, în condițiile art. 291alin. (3) C. proc. pen., aceștia fiind prezenți la termenele anterioare.

Din examinarea actelor dosarului se mai constată că prima instanță s-a conformat deciziei de casare stabilind că volumul care lipsește din dosarul 2049/1999, este volumul V. Au fost, de asemenea, stabilite termenele parcurse care corespund perioadei cuprinse între 10 mai 2002 și 22 noiembrie 2002 și au fost reconstituite încheierile de ședință pentru fiecare termen pe baza copiilor de pe notele de ședință ale grefierului și s-a stabilit pe baza referatului întocmit de serviciul „Registratură” ce înscrisuri sunt menționate ca depuse în volumul lipsă din dosar. Împrejurarea că în încheierile reconstituite s-ar fi făcut mențiuni greșite cu privire la prezența părților sau a apărătorilor acestora nu este de natură să ducă la casarea hotărârii prin care s-a constatat reconstituit dosarul, întrucât reprezintă erori materiale ce pot fi îndreptate în cadrul procedurii prevăzută de art. 195 C. proc.

pen. Referitor la refuzul de a primi un set de înscrisuri, se constată că acestea poartă viza judecătorului din 31 ianuarie 2001 și ca atare nu puteau să se afle în volumul reconstituit în care primul termen a fost la 7 iunie 2002. În măsura în care înscrisurile respective nu se regăsesc în volumul corespunzător datei la care au fost vizate de judecător, nimic nu-i împiedică pe inculpați să le depună în apel. De altfel, având în vedere faptul că apelul este o cale de atac devolutivă, Curtea reține că instanța de apel poate administra sau readministra orice probă ce se va dovedi pertinentă, concludentă și utilă, deci inclusiv proba cu acte. Reținând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate inculpații M.G. și C.A. împotriva deciziei penale nr. 930/ A din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei RON. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 mai 2006.