ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2083/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 1302.5/30/2010, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 160 8 alin. (1) C. proc. pen. a admis în principiu cererile inculpaților apelanți L.C. și F.C. privind liberarea provizorie sub control judiciar. În baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații apelanți L.C. și F.C. A mai reținut instanța că cererile apar ca nefiind oportune, iar inculpații nu furnizează suficiente garanții că lăsați în libertate nu ar săvârși alte fapte sau nu ar influența desfășurarea procesului penal, aceștia fiind acuzați de săvârșirea unor infracțiuni pedepsite de lege cu pedepse cu închisoarea pe durată mare sau foarte mare, iar activitatea infracțională fiind desfășurată pe o îndelungată perioadă de timp.

În termen legal, inculpații L.C. și F.C. au declarat recurs împotriva încheierii menționate. Inculpatul L.C. a solicitat admiterea recursului și liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că sunt întrunite cerințele prev. de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., precizând că nu există date sau dovezi că odată pus în libertate ar încerca zădărnicirea aflării adevărului. Mai mult decât atât a mai susținut că au fost audiați toți martorii, administrându-se toate probatoriile, pe baza cărora a fost achitat pentru fapta principală. În aceeași ordine de idei a precizat că scopul măsurii preventive a fost atins, fiind depășită durata rezonabilă, față de împrejurarea că se află în arest preventiv de 16 luni, făcând trimitere în acest sens la hotărârea Jiga contra României și la art. 5 din CEDO și precizând totodată că durata rezonabilă a arestului preventiv trebuie să se raporteze la gravitatea faptei dedusă judecății.

Cu privire la circumstanțele sale personale a arătat că este fără antecedente penale, mama sa are o pensie de 500 lei, nu are tată, iar anterior arestării sale avusese grijă de o mătușă cu handicap. Apărătorul ales al inculpatului a depus în scris note scrise în care a invocat, pe scurt, 47 de motive pentru admiterea cererii. Inculpatul F.C. a solicitat admiterea recursului și punerea în libertate sub control judiciar, arătând că nu există date sau indicii din care să rezulte că va săvârși alte infracțiuni sau că va încerca zădărnicirea aflării adevărului. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, potrivit art. 160 2 și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 9 mai 2011, a constatat că, în raport de art. 160 8a alin. (6) C. proc.

pen., față de infracțiunile pentru care sunt acuzați inculpații, respectiv sprijinirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni informatice cererile apar ca nefiind oportune, iar inculpații nu furnizează suficiente garanții că lăsați în libertate nu ar săvârși alte fapte sau nu ar influența desfășurarea procesului penal, aceștia fiind acuzați de săvârșirea unor infracțiuni pedepsite de lege cu pedepse cu închisoarea pe durată mare sau foarte mare, iar activitatea infracțională fiind desfășurată pe o îndelungată perioadă de timp. În raport de actele dosarului, î nalta Curte constată că prin sentința penală nr. 84 din 17 februarie 2011 a Tribunalului Timiș, printre alții, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, au fost condamnați inculpații F.C.

și L.C. la câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat. Așa fiind, Curtea constată că deși hotărârea de condamnare a inculpaților pronunțată pe fond de Tribunalul Timiș nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condițiile art. 5 par. 1 lit. a) din CEDO.

Totodată, față de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptei, de vătămarea adusă relațiilor sociale prin afectarea serioasă a confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, întinderea mare în timp a activității infracționale, care denotă obișnuința, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, î nalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Timișoara respingerea ca nefondată a cererilor de liberare sub control judiciar formulate de inculpați. Motivele invocate în scris de apărătorul ales al inculpatului L.C. nu sunt altceva decât o interpretare în sensul apărării a textului de lege ce reglementează liberarea provizorie sub control judiciar.

În raport de toate cele anterior expuse, Curtea constată că, cu referire la situația concretă din cauza de față, coroborată cu actele aflate la dosar, cu datele și indiciile existente, susținerile apărării nu au suport probator. Ca atare, încheierea pronunțată la 9 mai 2011 este legală. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.C. și F.C. împotriva încheierii din 9 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1302.5/30/2010. Obligă recurentul inculpat L.C. la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat F.C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2011.