ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1134/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, Secția Penală, a dispus următoarele: În baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea inculpatului K.F. privind liberarea provizorie sub control judiciar. În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca nefondate cererile inculpaților S.I. (fost C.), K.F. și B.P. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a respins ca nefondate cererile inculpaților S.I. (fost C.) și B.P. privind revocarea măsurii arestării preventive.

În baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților S.I. (fost C.), K.F. și B.P. S-au reținut, în esență, următoarele: Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.F., instanța a reținut că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, acestea rezultând din miza ridicată a procesului penal declanșat împotriva inculpatului (acesta fiind acuzat de săvârșirea unor infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea pe durată foarte mare), starea conflictuală creată (tulburarea serioasă a activității O.C.P.I.

Timișoara, a două birouri notariale și a două părți civile persoane juridice), lipsa garanțiilor că desfășurarea procesului penal nu ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatului (având în vedere mijloacele folosite la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina sa - ușurința cu care ar fi acceptat propunerile inculpatului S., care nu ar fi dus la bun sfârșit activitatea ilicită de care este acuzat fără ajutorul dat de inculpatul K.). Asupra stării de arest a inculpaților S.I. (fost C.), K.F. și B.P., instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 157/P/2008 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: 1) S.I., fost C., zis "I.", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; art. 288 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 293 C. pen.; art. 286 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 248 1 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. și art. 41 - 42 C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 C. pen.

combinat cu art. 229 alin. (3) C. pen., prin recalificare în art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 din C. pen.. 2) K.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 293 C. pen.; art. 286 C. pen. cu aplic.art. 41 - 42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 din C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 248 1 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. și art. 41 - 42 C. pen.; art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.; art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 din C. pen. Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a celor trei inculpați instanța a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen.

în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând, prin încheiere motivată, fie revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, fie menținerea arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate. Luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. Din coroborarea celor două texte de lege amintite rezultă condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei respective prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În speță, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică în prezent bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, respectiv că s-au întocmit în fals două dispoziții de restituire teren, plăsmuite în întregime cu semnăturile și ștampilele aparent ca aparținând Primarului Municipiului Timișoara, și a documentațiilor cadastrale anexe, care, după întocmirea lor în fals, au fost prezentate spre intabulare, iar cu ajutorul unei procuri judiciare întocmite în Ungaria cu date false, s-a reușit intabularea dispoziției de restituire și apoi înstrăinarea terenurilor, realizată cu referire la dispoziția de restituire din 4 noiembrie 2005, iar cu referire la dispoziția de restituire falsă din 4 noiembrie 2005 fapta fiind descoperită în faza de tentativă.

Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpaților rezultă din natura și gravitatea faptelor imputate (pentru inculpatul S., fost C. - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals privind identitatea, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave; pentru inculpatul K. - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals privind identitatea, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual), numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reținută actul de sesizare (inclusiv al inculpaților), nivelul prejudiciului (care a atras și încadrarea juridică a faptei de înșelăciune), rezonanța socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracțiuni de către un număr mare de persoane.

Referitor la problemele de sănătate ale inculpatului K.F. invocate, s-a reținut că acestea nu constituie un impediment pentru menținerea arestării preventive, întrucât la dosar nu există dovezi în sensul că acesta ar suferi de afecțiuni care l-ar pune în imposibilitatea suportării regimului de detenție preventivă. În privința termenului rezonabil al duratei arestării preventive, s-a reținut că acest caracter nu se analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii. Așa cum se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie avute în vedere și alte criterii, cum ar fi miza procesului și complexitatea cauzei.

În speță, pe lângă durata arestării, este necesar să se ia în considerare și complexitatea cauzei (numărul mare al persoanelor trimise în judecată și al faptelor imputate), comportamentul procesual al părților (la termenul de judecată din 10 ianuarie 2011 s-a formulat o cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, unul din cele două motive invocate fiind anterior analizat cu ocazia soluționării cererii de abținere a aceluiași judecător, deja respinsă la momentul formulării cererii de recuzare), precum și miza procesului (pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzați inculpații fiind mari). Față de cele arătate, s-a considerat că lăsarea inculpaților în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către inculpați, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorilor ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.

Pentru aceleași considerente care vizează menținerea arestării preventive s-a apreciat că această măsură nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsură procesuală, conform considerentelor expuse anterior, neexistând garanții că luarea unor măsuri neprivative de libertate față de cei trei inculpați ar asigura buna desfășurare a procesului penal. Împotriva încheierii sus-menționate, au declarat recurs inculpații S.I. și K.F., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Inculpatul S.I. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, precizând că recursul său vizează doar dispoziția de menținere a arestării preventive.

Inculpatul K.F. a solicitat casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, se constată că instanța de fond a verificat în mod corespunzător legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, prin raportare la temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, ajungând în mod întemeiat la concluzia că acestea subzistă și că lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor europene, luarea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen. În cauză, se constată că este incident temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege: inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la acest temei, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că detenția este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals privind identitatea, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pentru inculpatul S.I.

și, respectiv, de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals privind identitatea, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, pentru inculpatul K., fapte pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura și modalitatea de comitere a faptelor săvârșite în concurs (există indicii temeinice că, împreună cu alți făptuitori, în perioada ianuarie 2006 - februarie 2008, s-au constituit într-o asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni, pentru restituirea frauduloasă a unor imobile, activitate infracțională în care au fost angrenați funcționari și notari publici), care au lezat mai multe valori sociale, privind încrederea cetățenilor în funcționarii statului chemați să asigure legalitatea circuitului civil al imobilelor și a dreptului de proprietate asupra acestora, cât și din urmările produse.

Pe de altă parte, natura, amploarea și modalitatea de comitere a infracțiunilor sus-menționate relevă nu doar o periculozitate infracțională dată și de perseverența inculpaților, dar și una socială care impun o reacție fermă, deoarece lăsarea acestora în libertate ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică. În ce privește termenul rezonabil, Curtea constată că, raportat la momentul procesual și la complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al făptuitorilor, precum și de numărul mare de părți, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și durata procedurilor în fața organelor judiciare.

Așa fiind, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și nu impun înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, restrictivă de libertate, câtă vreme probele strânse în cursul urmăririi penale au oferit indicii cu privire la vinovăția inculpaților. Drept urmare, se constată că măsura arestării preventive este legală și temeinică, aceasta impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului. Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile inculpaților S. (fost C.) I. și K.F. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S. (fost C.) I. și K.F. împotriva încheierii din 15 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1101.1/59/2010. Obligă recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat S. (fost C.) I. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie 2011.