ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2215/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 205PI din 18 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. 646/59/2011 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 160/2 coroborat cu art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen. a respins cererea de liberare provizoriei sub control judiciar formulată de inculpatul C.S.S., cu motivarea că în speță pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. A mai constatat că pericolul public fiind actual se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar.

Împotriva acestei încheierii inculpatul a formulat recurs în termen legal, cererea sa fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 mai 2011. Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât și din oficiu, conform art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin încheierea din 20 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 667/59/2011 Curtea de Apel Timișoara în baza art. 300/1 alin. (2) raportat la art. 160 C. proc. pen. a revocat starea de arest a inculpatului C.S.S., a dispus înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 C. proc.

pen. și a dispus punerea în libertate a inculpatului, la data rămânerii definitive a încheierii, de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Curtea de Apel București . În temeiul art. 145/1 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1) 1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (11) și alin. (12) C. proc. pen., a dispus ca inculpatul C.S.S.

, să respecte, pe durata obligării de a nu părăsi țara, următoarele obligații: - a) să se prezinte la instanță, la termenele de judecată stabilite și ori de câte ori sunt chemați; - b) să se prezinte la poliția localității de domiciliu, unitate de poliție desemnată de către instanță cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție menționat sau ori de câte ori sunt chemați; - c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței; - d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; - e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experți și să nu comunice cu acestea direct sau indirect; - f) să nu exercite profesia de polițist sau lucrător vamal pe perioada soluționării cauzei.

În temeiul art. 145 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (2) 2 și alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului C.S.S. că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor menționate expres se va lua față de acesta măsura arestării preventive în condițiile prevăzute de lege. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Timișoara și pin decizia nr. 2120 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4320/1/2011 s-a respins, ca nefondat, recursul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Timișoara.

Astfel, în raport de cele arătate Înalta Curte constată că la momentul examinării în cauză, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu mai are utilitate funcțională, în sensul că titularul cererii nu se mai află sub puterea unui mandat de arestare care să justifice astfel obținerea punerii în libertate, măsura preventivă luată împotriva inculpatului C.S.S., fiind înlocuită cu o altă măsură preventivă respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Ca urmare recursul declarat în cauză urmează a fi admis conform dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., cu consecința casării încheierii atacate, iar în rejudecare va fi respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca rămasă fără obiect.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.S.S. împotriva încheierii nr. 205/PI din 18 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 646/59/2011. Casează încheierea atacată și, în rejudecare: Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca rămasă fără obiect. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2011.