ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2215/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr.

205PI din 18 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. 646/59/2011 Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, în baza art. 160/2 coroborat cu art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen. a respins cererea de liberare provizoriei sub control

judiciar formulată de inculpatul C.S.S., cu motivarea că în speță pericolul

concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a

inculpatului nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea

măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar.

A mai constatat că

pericolul public fiind actual se impune menținerea măsurii arestării preventive

a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control

judiciar.

Împotriva acestei încheierii

inculpatul a formulat recurs în termen legal, cererea sa fiind înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 mai 2011.

Examinând încheierea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât și din oficiu,

conform art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin

încheierea din 20 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 667/59/2011 Curtea de Apel

Timișoara în baza art. 300/1 alin. (2) raportat la art. 160 C. proc. pen. a

revocat starea de arest a inculpatului C.S.S., a dispus înlocuirea acesteia

cu

măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 C. proc. pen. și

a dispus punerea în libertate a inculpatului, la data rămânerii definitive a

încheierii, de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Curtea de

Apel București .

În temeiul art. 145/1 alin. (2) C.

proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1)

1

alin. (2) raportat la

art. 145 alin. (11) și alin. (12) C. proc. pen., a dispus ca inculpatul

C.S.S.

, să respecte, pe durata obligării de a nu

părăsi țara, următoarele obligații:

- a) să se prezinte la instanță,

la termenele de judecată stabilite și ori de câte ori sunt chemați;

- b) să se prezinte la poliția

localității de domiciliu, unitate de poliție desemnată de către instanță cu

supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de

poliție menționat sau ori de câte ori sunt chemați;

- c) să nu-și schimbe locuința

fără încuviințarea instanței;

- d) să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- e) să nu se apropie de

persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experți și să nu

comunice cu acestea direct sau indirect;

- f) să nu exercite profesia de

polițist sau lucrător vamal pe perioada soluționării cauzei.

În temeiul art. 145 alin. (2) C.

proc. pen. raportat la art. 145 alin. (2)

2

și alin. (3) C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului

C.S.S.

că

în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor menționate expres se va lua

față de acesta măsura arestării preventive în condițiile prevăzute de lege.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Timișoara și pin decizia

nr. 2120 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

dosarul nr. 4320/1/2011 s-a respins, ca nefondat, recursul Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul

Teritorial Timișoara.

Astfel, în raport de cele arătate

Înalta Curte constată că la momentul examinării în cauză, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar nu mai are utilitate funcțională, în sensul că

titularul cererii nu se mai află sub puterea unui mandat de arestare care să

justifice astfel obținerea punerii în libertate, măsura preventivă luată

împotriva inculpatului C.S.S., fiind înlocuită cu o altă măsură preventivă

respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Ca urmare recursul declarat în

cauză urmează a fi admis conform dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., cu consecința casării încheierii atacate, iar în rejudecare va fi

respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca rămasă fără

obiect.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

C.S.S.

împotriva

încheierii nr. 205/PI din 18 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 646/59/2011.

Casează încheierea atacată și, în rejudecare:

Respinge cererea de liberare provizorie sub

control judiciar, ca rămasă fără obiect.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2011.