ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1679/2011

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr. 121/PI din 14 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr.

484/59/2011 Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 160/8a alin. (6) C. proc.

pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul C.I., ca neîntemeiată, cu motivarea că există indicii în cauză,

constatându-se că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt grave, cu

impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane, fapte ce

aduc atingere autorităților statului, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar

face altceva decât să sporească sentimentul de nesiguranță și să conducă la

scăderea încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor

statului. Totodată, s-a reținut că din întreg probatoriul administrat în

dosarul de urmărire penală, rezultă indicii că inculpatul ar face parte

dintr-un grup infracțional organizat, care implică statornicirea în prealabil a

unor raporturi de încredere și susținere suficient de puternice, despre care se

poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință

a demarării anchetei penale, lăsarea în libertate, în acest moment, a unuia

dintre potențialii membrii ai acestui grup ar putea influența în mod negativ

desfășurarea urmăririi penale.

La data de 13

aprilie 2011, prin cererea înregistrată sub nr. 484/59/2011 la Curtea de Apel

Timișoara, inculpatul C.I. a formulat cerere de liberare sub control judiciar

potrivit art. 160

2

C. proc. pen., arătând că din actele dosarului de

urmărire penală nu rezultă că ar fi încercat să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, ori prin

alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte și că nu

rezultă că ar fi existat date, informații sau împrejurări concrete care să

îndreptățească temerea iminenței săvârșirii de către inculpat a unor alte

infracțiuni.

Inculpatul a

arătat că prezintă garanții, în sensul că, printr-o astfel de măsură, nu ar fi

periclitată buna desfășurare a procesului penal, fiind o persoană instruită -

agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție a Frontierei al Județului

Timiș -,este căsătorit, are în întreținere un copil minor în vârstă de 2 ani și

6 luni, iar soția sa nu are nici un venit.

Recursul

formulat este nefondat.

Prin

încheierea din 09 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a

II

a penală, în dosarul nr. 1248/2/2011 s-a dispus

admiterea propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - DNA, iar în temeiul art. 149

1

, art. 143 și art. 148

lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o

perioadă de 29 zile, de la data de 10 februarie 2011 până la 10 martie 2011,

reținându-se că în cursul lunii ianuarie 2011, C.I. a aderat la grupul

infracțional organizat constituit din alți lucrători de poliție de P.T.F.

Moravița, vameși din cadrul Biroului Vamal Moravița și alte persoane implicate

în activități de introducere frauduloasă de țigări în România, acționând, în

mod coordonat, în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de

contrabandă, pentru a obține beneficii materiale, care erau împărțite între

membrii grupării infracționale, și că a consimțit împreună cu ceilalți

polițiști să nu își îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle

privitoare la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, precum și

prevenirea și combaterea faptelor specifice criminalității transfrontaliere

săvârșite în zona de competență, urmărind să primească, în schimb, diferite

foloase cu titlu de mită. S-a mai reținut că pe fondul conivenței infracționale

privitoare la omisiunea de a-și exercita corespunzător atribuțiile

profesionale, inculpatul s-a integrat în grupul infracțional organizat,

asigurând, prin aportul său, corelarea acțiunilor celorlalți membri ai grupării

criminale, care presupuneau, în esență: asigurarea realizării contactului cu

traficanții de țigări, colectarea sumelor de bani date de către aceștia, cu

titlu de mită, împărțirea respectivelor foloase și protecția traficanților pe

traseul de deplasare până la locurile de depozitare a mărfii.

S-a reținut că

există indicii în sensul că în perioada anterior menționată, C.I., acționând în

cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, a primit, în mod

repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de

aproximativ 370 euro, pentru a nu își îndeplini îndatoririle de serviciu care

derivă din calitatea sa de agent de poliție în cadrul P.T.F. Moravița, că fapta

ar fi compusă din următoarele acte materiale, apreciindu-se că faptele ar

întruni elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup

infracțional organizat și luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art.

7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea

nr. 39/2003.

Prin

încheierea din 05 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în

dosarul nr. 3022/2/2011, s-a dispus în temeiul art. 155 și urmat, C. proc. pen.

prelungirea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile, de la data

de 10 aprilie 2011 până la data de 09 mai 2011 față de inculpatul C.I.

Potrivit art.

136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu

închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru

a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la

judecată, se poate lua față de acesta una din masurile preventive, „lit. d)",

a acestui articol, prevăzând arestarea preventiva.

Art. 148 alin.

(1) C. proc. pen., prevede ca măsura arestării inculpatului poate fi luata dacă

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. si inculpatul a săvârșit

o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viată sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea sa libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publica.

Potrivit art.

160

2

alin. (1) C. proc. pen. „Liberarea provizorie sub control

judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum si

în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii ce nu depășește 18 ani".

Conform alin.

(2) al aceluiași articol „Liberarea provizorie sub control judiciar nu se

acorda in cazul in care exista date din care rezultă necesitatea de a-l

împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că

acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor

părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau

prin alte asemenea fapte".

Or, din actele

și lucrările dosarului, rezultă presupunerea că lăsarea inculpatului în

libertate ar da posibilitatea acestuia să zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea părților și a martorilor ori prin distrugerea mijloacelor de probă

sau prin ale asemenea fapte. Este adevărat că la dosarul cauzei nu există „date

certe" că inculpatul odată lăsat în libertate, va încerca să zădărnicească

aflarea adevărului, dar acest lucru rezultă implicit din însăși modalitatea sau

modalitățile în care se presupune că au fost comise faptele. Totodată, față de

starea de pericol si de urmările sociale produse prin însăși natura faptei,

vătămarea adusa relațiilor sociale privind genul de infracțiuni reținute în

sarcina inculpatului, precum si limitele de pedeapsa prevăzute de lege, Înalta

Curte apreciază ca in mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Timișoara

respingerea ca neîntemeiată, cererii de liberarea sub control judiciar

formulata de inculpatul C.I.

Este real că,

sub aspect formal, inculpatul are vocație la liberare provizorie sub control

judiciar raportat la faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., însă liberarea este facultativă pentru instanță, care

o va dispune în raport de elementele care vizează temeinicia cererii.

Liberarea

provizorie sub control judiciar este facultativă deoarece acordarea ei este

lăsată la aprecierea organului judiciar competent, fiind un beneficiu

recunoscut de lege inculpatului arestat și are un caracter subiectiv, accesoriu

și provizoriu, deoarece se admite după verificarea condițiilor, pentru

considerații ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază că

deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal

pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și

obligațiile ce se impun la liberare.

Inculpatul C.I.,

acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, a

primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma

totală de aproximativ 370 Euro, pentru a nu își îndeplini îndatoririle de

serviciu care derivă din calitatea sa de agent de poliție în cadrul P.T.F.

Moravița, apreciindu-se că faptele ar întruni elementele constitutive ale

infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită în

formă continuată prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art.

254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În consecință,

în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) raportat la art. 160/8a alin. (6) teza a

II

a C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii nr. 121/PI

din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 484/59/2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 26 aprilie 2011.