ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 624/2011

Asupra cererii de față, constată: Prin decizia civilă nr. 851 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Dolj, în contradictoriu cu reclamanta P.V., împotriva sentinței civile nr. 2971 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, pe care a modificat-o în sensul că a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că potrivit adeverinței nr. 2108 din 26 iunie 2008 emisă de SC A. SA, contestatoarea a beneficiat pentru perioada lucrată în această unitate, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare.

Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat C.A.S., iar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 18 februarie 2010, revizuienta P.V. a solicitat instanței revizuirea acestei decizii, susținând că se consideră prejudiciată deoarece incertitudinea jurisprudențială are ca efect privarea sa de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 4/2005 și de Legea nr. 19/2000 privind recalcularea pensiilor, în condițiile în care altor persoane care au fost salariați la aceeași instituție, actuali pensionari, li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de recalcularea pensiei.

Totodată, deși obiectul cauzei este același în toate procesele aflate pe rolul Curții de Apel Craiova între foștii salariați, actual pensionari, ai SC I. SA și C.J.P. Dolj, toți formulând același tip de cerere, depunând aceleași documente, având același avocat, cu deosebirea în privința numelui și prenumelui și a datelor cuprinse în adeverință, soluțiile pronunțate au fost diferite. Prin decizia nr. 3201 din 10 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că față de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este cea superioară instanței care a pronunțat hotărârile potrivnice și, având în vedere că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Urmare acestei soluții, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul din 28 ianuarie 2011, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate. Rațiunea reglementării prevăzută de dispoziția legală menționată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea principiului lucrului judecat. În cauza dedusă judecății, se constată că hotărârile judecătorești despre care se afirmă că ar fi potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel Craiova în pricini similare, dar în care nu au fost aceleași părți și nu au avut același obiect.

Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii. Textul de lege menționat nu permite revizuirea pe considerentul că în pricini similare din punct de vedere al cauzei, dar care au obiect diferit și privesc persoane diferite, instanțele ar fi pronunțat soluții diferite. Or, în speță revizuienta invocă tocmai o astfel de contrarietate a deciziilor pronunțate de Curtea de Apel Craiova, respectiv „incertitudinea jurisprudențială”.

În atare situație, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 851 din 05 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuienta P.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.