ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3085/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare înscrise în anexa adeverinței nr. 2993 din 19 ianuarie 2008 emisă de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, precum și obligarea la plata diferențelor de drepturi ce se cuvin ca urmare a revizuirii începând cu 1 septembrie 2005. Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 3255 din 23 februarie 2009, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să îi recalculeze acesteia drepturile de pensie ce i se cuvin începând cu 20 iulie 2008, cu luarea în calcul a adaosului la salariu plătit cu caracter permanent.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe, iar Curtea de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 1244 din 19 februarie 2010 a admis recursul, a modificat sentința și a respins acțiunea. Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire reclamanta S.M., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivare, a arătat că în toate procesele care au fost pe rolul Curții de Apel Craiova, între foștii salariați, actualmente pensionari, ai SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova și Casa Județeană de Pensii Dolj, s-au pronunțat soluții diferite, în funcție de complet și de interpretarea dată dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, referitoare la pensia suplimentară.

Astfel, revizuenta susține că soluția conținută de decizia atacată prin revizuire nu ține cont de faptul că pensia suplimentară s-a plătit conform legislației în vigoare la epoca respectivă, iar raționamentul instanței, în sensul că, determinarea caracterului permanent depinde de plata contribuției de 3% pentru pensia suplimentară, plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporuri cu caracter permanent în condițiile art. 10 și art. 64 din Legea nr. 3/1977, nu este incidentă speței având în vedere că această reglementare are aplicabilitate numai odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 49/1992. Învestită inițial cu soluționarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 3612 din 4 iunie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul citat, deoarece revizuenta pretinde că hotărârea, atacată prin prezenta cale de atac extraordinară, este potrivnică cu hotărârile pronunțate în alte cauze, prin care drepturile solicitate a se lua în calcul la stabilirea pensiei și veniturile suplimentare, au fost acordate altor foști salariați ai aceleiași instituții, actualmente pensionari, soluțiile procesuale fiind diferite cu privire la drepturi identice. În litigiile similare, invocate generic de revizuentă, ce au avut ca obiect obligarea Casei Județene de Pensii Dolj de a lua în calcul la stabilirea pensiei și veniturile suplimentare, părțile nu au fost identice, chiar dacă a existat identitate de obiect.

Prin urmare, nu s-a încălcat principiul lucrului judecat și nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece hotărârile ce se pretind a fi potrivnice nu au fost date în una și aceeași cauză, iar reclamanții au fost diferiți, chiar dacă au invocat drepturi identice, în contradictoriu cu aceeași pârâtă. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 326 alin. (3), raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva deciziei civile nr. 1244 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.