ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3085/2011

Asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

Reclamanta S.M. a chemat în

judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței ca prin

hotărâre judecătorească să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei,

cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare înscrise în anexa

adeverinței nr. 2993 din 19 ianuarie 2008 emisă de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA

Craiova, precum și obligarea la plata diferențelor de drepturi ce se cuvin ca

urmare a revizuirii începând cu 1 septembrie 2005.

Tribunalul Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 3255 din 23 februarie

2009, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să îi recalculeze acesteia

drepturile de pensie ce i se cuvin începând cu 20 iulie 2008, cu luarea în

calcul a adaosului la salariu plătit cu caracter permanent.

Pârâta a declarat

recurs împotriva acestei sentințe, iar Curtea de Apel Craiova, secția a II a

civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 1244

din 19 februarie 2010 a admis recursul, a modificat sentința și a respins

acțiunea.

Împotriva deciziei a

formulat cerere de revizuire reclamanta S.M., întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivare, a arătat

că în toate procesele care au fost pe rolul Curții de Apel Craiova, între

foștii salariați, actualmente pensionari, ai SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova și

Casa Județeană de Pensii Dolj, s-au pronunțat soluții diferite, în funcție de

complet și de interpretarea dată dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000,

referitoare la pensia suplimentară.

Astfel, revizuenta

susține că soluția conținută de decizia atacată prin revizuire nu ține cont de

faptul că pensia suplimentară s-a plătit conform legislației în vigoare la

epoca respectivă, iar raționamentul instanței, în sensul că, determinarea

caracterului permanent depinde de plata contribuției de 3% pentru pensia

suplimentară, plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și

sporuri cu caracter permanent în condițiile art. 10 și art. 64 din Legea nr. 3/1977,

nu este incidentă speței având în vedere că această reglementare are

aplicabilitate numai odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 49/1992.

Învestită inițial cu

soluționarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Craiova, secția a II a civilă

și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 3612 din 4

iunie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte reține

caracterul inadmisibil al cererii de revizuire având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de

revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Dispozițiile art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

În prezenta cauză, nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul citat, deoarece revizuenta

pretinde că hotărârea, atacată prin prezenta cale de atac extraordinară, este

potrivnică cu hotărârile pronunțate în alte cauze, prin care drepturile

solicitate a se lua în calcul la stabilirea pensiei și veniturile suplimentare,

au fost acordate altor foști salariați ai aceleiași instituții, actualmente

pensionari, soluțiile procesuale fiind diferite cu privire la drepturi

identice.

În litigiile

similare, invocate generic de revizuentă, ce au avut ca obiect obligarea Casei

Județene de Pensii Dolj de a lua în calcul la stabilirea pensiei și veniturile

suplimentare, părțile nu au fost identice, chiar dacă a existat identitate de obiect.

Prin urmare, nu s-a

încălcat principiul lucrului judecat și nu sunt întrunite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece hotărârile ce se pretind a

fi potrivnice nu au fost date în una și aceeași cauză, iar reclamanții au fost

diferiți, chiar dacă au invocat drepturi identice, în contradictoriu cu aceeași

pârâtă.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, nefiind

îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 326 alin. (3),

raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva

deciziei civile nr. 1244 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2011.