ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 327/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3139 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și a obligat-o pe pârâtă să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantei începând cu data de 21 ianuarie 2008, cu luarea în calcul a adeverinței nr. 4392 din 6 decembrie 2007, emisă de SC I.C.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova. Prin decizia nr. 470 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 3139 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care a modificat-o în sensul că a respins contestația formulată de contestator.

Împotriva deciziei nr. 470 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, L.C. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. In motivarea cererii de revizuire, s-a susținut că, în toate procesele care au fost pe rolul Curții de Apel Craiova, foștii salariați, actual pensionari ai SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova și Casa Județeană de Pensii Dolj, obiectul cauzei este același, fiind formulat același tip de cerere și fiind depuse aceleași documente cu deosebirea în privința numelui și prenumelui și a datelor cuprinse în adeverință.

S-a mai susținut că, deși recursul în interesul legii a fost respins prin decizia nr. 30/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, această practică este contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Totodată, s-a mai susținut în motivarea cererii de revizuire, această incertitudine jurisprudențială are ca efect privarea revizuientului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 4/2005 și Legea nr. 19/2000 privind recalcularea pensiilor în condițiile în j care altor persoane, care au fost, ca și revizuientul, salariați la SC I.C.S.I.T.P.M.L.

SA Craiova, fiind actuali pensionari, li s-a recunoscut dreptul de ! a beneficia și recalcula pensia. Prin decizia civilă nr. 2164 din 22 martie 2010, a Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul L.C. împotriva sentinței civile nr. 470 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut că, deoarece cererea formulată de revizuient vizează decizii pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de revizuire este nefondată. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având același obiect. Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de ai se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, cu același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

In speță, revizuientul a susținut că decizia supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive și irevocabile ce au fost pronunțate; în cauze similare de către Curtea de Apel Craiova. Astfel fiind, rezultă cu evidență că, procesele soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice cu decizia menționată, sunt similare numai ca obiect și cauză, neexistând identitate de părți. Așadar, soluțiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privința părților, hotărârea dată în fiecare dosar producând efecte numai între părțile din acea cauză și neavând autoritate de lucru judecat asupra altei pricini similare doar prin obiect și cauză, motiv pentru care dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. nu-și găsesc aplicare în raportul juridic dedus judecății de către revizuienți. A admite contrariul ar însemna ca instanța de revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar care să aprecieze care dintre hotărâri sunt greșite, ceea ce excede competenței sale, limitată conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. doar la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară pronunțată; în aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate. Față de cele ce preced, în cauză nu există hotărâri potrivnice ; în sensul art. 322 pct.7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire se va respinge. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul L.C. împotriva deciziei civile nr. 470 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de munca și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.