ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 327/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 3139 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.C. în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și a obligat-o pe pârâtă

să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantei începând cu data de

21 ianuarie 2008, cu luarea în calcul a adeverinței nr. 4392 din 6 decembrie

2007, emisă de SC I.C.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova.

Prin decizia

nr. 470 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a

II

a civilă și pentru conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii

Dolj împotriva sentinței nr. 3139 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care a modificat-o în sensul că a

respins contestația formulată de contestator.

Împotriva

deciziei nr. 470 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a

II

a civilă și pentru conflicte de muncă

și asigurări sociale, L.C. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

In motivarea

cererii de revizuire, s-a susținut că, în toate procesele care au fost pe rolul

Curții de Apel Craiova, foștii salariați, actual pensionari ai SC I.C.S.I.T.P.M.L.

SA Craiova și Casa Județeană de Pensii Dolj, obiectul cauzei este același,

fiind formulat același tip de cerere și fiind depuse aceleași documente cu

deosebirea în privința numelui și prenumelui și a datelor cuprinse în

adeverință.

S-a mai

susținut că, deși recursul în interesul legii a fost respins prin decizia nr. 30/2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, această

practică este contrară principiului siguranței publice, care este implicită în

ansamblul articolelor convenției și care constituie unul din elementele

fundamentale ale statului de drept.

Totodată, s-a

mai susținut în motivarea cererii de revizuire, această incertitudine

jurisprudențială are ca efect privarea revizuientului de orice posibilitate de

a obține beneficiul drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 4/2005 și Legea nr.

19/2000 privind recalcularea pensiilor în condițiile în j care altor persoane,

care au fost, ca și revizuientul, salariați la SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova,

fiind actuali pensionari, li s-a recunoscut dreptul de

!

a beneficia

și recalcula pensia.

Prin decizia

civilă nr. 2164 din 22 martie 2010, a Curții de Apel Craiova, secția a

II

a civilă și pentru conflicte de muncă

și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cererii de

revizuire formulată de revizuientul L.C. împotriva sentinței civile nr. 470 din

25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Pentru a se

pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova, secția a

II

a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, a reținut că, deoarece cererea formulată de revizuient vizează decizii

pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2)

C. proc. civ., competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Cererea de

revizuire este nefondată.

Potrivit art.

322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având același obiect.

Rațiunea

reglementării menționate o constituie necesitatea de ai se înlătura încălcarea

puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare

diferite, cu același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

In speță,

revizuientul a susținut că decizia supusă revizuirii este potrivnică

hotărârilor definitive și irevocabile ce au fost pronunțate; în cauze similare

de către Curtea de Apel Craiova.

Astfel fiind,

rezultă cu evidență că, procesele soluționate prin hotărârile invocate a fi

potrivnice cu decizia menționată, sunt similare numai ca obiect și cauză,

neexistând identitate de părți.

Așadar,

soluțiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în

privința părților, hotărârea dată în fiecare dosar producând efecte numai între

părțile din acea cauză și neavând autoritate de lucru judecat asupra altei

pricini similare doar prin obiect și cauză, motiv pentru care dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsesc aplicare în raportul juridic dedus

judecății de către revizuienți.

A admite

contrariul ar însemna ca instanța de revizuire să se transforme într-o instanță

de control judiciar care să aprecieze care dintre hotărâri sunt greșite, ceea

ce excede competenței sale, limitată conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. doar

la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o

hotărâre anterioară pronunțată; în aceeași pricină, între aceleași persoane

având aceeași calitate.

Față de cele

ce preced, în cauză nu există hotărâri potrivnice

;

în sensul art.

322 pct.7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire se va respinge.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul L.C. împotriva deciziei civile

nr. 470 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a

II

a civilă și pentru conflicte de munca

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.